593 matches
-
Este ca și cum barul s-ar fi rearanjat subtil în jurul ei, cu stâlpii aplecându-se înainte, grinzile răsucindu-se și scaunele târându-și ocupanții parcă pentru a-i alinia. Bărbații de la masa ei, îmbrăcați în smochinguri, se apleacă spre ea ca povârnișurile unui munte. Încăperea este ticsită de lume și terasa la fel, nu mai e nici un locșor cât de cât avantajos în care să se așeze la fumat vreun nou observator discret; și pare să fie atât de la modă această activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
inima Fotselandului, fără să fi văzut măcar un Fotse. Îi ordonă lui Yusef să dubleze paza. Când apune soarele, Jonathan privește înapoi spre câmpii și se întreabă când le va mai vedea din nou. Dimineața, ajung la capătul călătoriei. Sub povârnișul pe care Fotse îl numesc Lizard’s Back este reședința Daou, a marelui șef. În jurul acesteia, pajiștile în terasă coboară spre malul secat al râului placat cu pietre rotunde. Dincolo de el, fața stâncii este ciuruită ca un fagure de peșterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca un fagure de peșterile în care Fotse își înormântează morții. Ca și la celelalte ferme, pereții din noroi ai casei șefului sunt părăsiți, iar staulul caprelor e gol. Tăcerea devine insuportabilă pentru albi, când deodată Gregg observă mișcare lângă povârniș. Îi întinde binoclul lui Chapel. — Se ascund în peșteri, zice. — Dumnezeule, rostește profesorul. De ce ar face-o? Dau ordine să se stabilească tabăra, în timp ce profesorul, Gittens și Gregg urcă povârnișul, păziți de o duzină de oameni ai lui Yusef. Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devine insuportabilă pentru albi, când deodată Gregg observă mișcare lângă povârniș. Îi întinde binoclul lui Chapel. — Se ascund în peșteri, zice. — Dumnezeule, rostește profesorul. De ce ar face-o? Dau ordine să se stabilească tabăra, în timp ce profesorul, Gittens și Gregg urcă povârnișul, păziți de o duzină de oameni ai lui Yusef. Jonathan urmărește cum își fac loc încet spre peșteri, apoi cum își caută drumul de întoarcere ceva mai târziu. Profesorul nu arată prea bine. — Îți vine să crezi, răbufnește el, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băuturilor reci întrerupe prezentarea generațiilor. Așa cum se încurcă lanțurile unui Fo între ele, lanțuri de datorii și obligații care se pierd într-o complexitate indecisă, tot așa stau lucrurile și grijile unui conducător Fotse. În timp ce Daou ascultă genealogia sa, umbra povârnișului se lungește treptat. Se târăște asupra lui și a oamenilor săi. Pe când istoricul cântă primul nume de strămoș, numai albii și servitorii lui se mai află în lumină. Vocea lui este puțin cam tremurată când le spune vizitatorilor că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mănâncă hrană interzisă. Într-o dimineață, Yusef conducătorul lor, anunță că vrea să plece și el. Asta iscă o ceartă cumplită, care are loc în fața cortului lui Jonathan și-l trezește dintr-un somn zbuciumat, în care, mare parte din povârniș se rostogolise peste patul lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă el deschizând cortul și frecându-se somnoros la ochi. N-a primit răspuns pentru că Marchant a ieșit din cortul său, cu un pistol în mână. Yusef a pornit înainte, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este necesar, Gregg și Marchant decid să facă de gardă. Într-o noapte, Jonathan rămâne mult timp treaz în fața cortului său. Îl urmărește pe Gregg, care patrulează zona cu pușca sub braț, când observă niște luminițe care pâlpâie pe fundalul povârnișului. Treptat, li se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de termite. Luminițele rămân acolo câteva ore, timp în care el continuă să le urmărească, cu carnetul de însemnări neatins, pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-ar putea întâmpla dacă nu s-ar duce. Este ca și cum ar fi de cart. Dacă nu dă o formă definită temerilor sale, și-ar putea pierde mințile. Cam fără tragere de inimă, îmbracă ceva și se îndreaptă în direcția povârnișului. Când trece pe lângă latrină, observă pe cineva orbecăind. — Hei! Hei! Unde ai plecat? Este Gittens, de care nu poate scăpa, fiind convins c-a descoperit cine știe ce complot. Ești nebun, zice acesta, când Jonathan îi spune unde se duce, dar suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
suspiciunea lui este mai puternică decât frica. Vin cu tine, se hotărăște. Presupun că nu vor fi probleme. Am arma. Se bate cu palma pe suportul armei, scapă o înjurătură și se duce s-o ia de la latrină. Urcă amândoi povârnișul pe fondul bătăii tobelor, croindu-și drumul în lumina lunii. Ritmul tobelor îi atrage, îi face să mărească pasul. Este imposibil de spus câte tobe se aud: când muzica ajunge la unul din crescendourile periodice, li se pare că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
teamă de ei. Oamenii vorbesc încet între ei în Hausa și-l privesc cu ochii lor în care nu poate citi nimic. Sunt primii localnici de care este pe deplin răspunzător. Este o ușurare pentru el să plece din umbra povârnișului, dar nu știe cum va proceda în privința recensământului. În instrucțiunile pe care le-a primit de la guvern a găsit noțiuni de genul: adunarea sătenilor, șefii adjuncți și niște liste în arabă, dar din moment ce Fotse (care sunt cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în tufiș. Semnificația spirituală a toaletei este în opinia lor, legată de penitență. Boala trece, lăsându-i victimele slabe, trase la față și pline de nemulțumire una față de cealaltă. Marchant și Gregg își reiau cercetarea zonei, întocmind harta regiunii din jurul povârnișului, încadrând-o într-o abstrație de triunghiuri. Iritat și țâfnos descoperă că în timp ce ei au fost ocupați, câțiva Fotse au încălcat perimetrul taberei lor. Majoritatea erau copii dar și câțiva tineri mai obraznici, care au hoinărit prin tabără și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
piatră și zone cu iarbă țepoasă. Deși trece pe lângă câteva gospodării, nu se oprește la ele. La început scoate carnetul, dar nu are putere să scrie nimic în el. Când soarele ajunge la zenit, drumul cu pietriș o ia spre povârnișul care se continuă pe mile întregi la nord și la sud. Pentru tot restul zilei, cărăruia îngustă de lângă râu merge în pas cu el. Își stabilește tabăra într-o despicătură dintre două lespezi gigantice și când se lasă noaptea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
început s-o întrevadă din timpul zilei, începe să-l apese. Urmărindu-l pe Idris care pregătește mâncarea își imaginează că schimbarea este fizică și stânca se mărește amenințător. Când se culcă, nu mai este așa de sigur. Poate doar povârnișul își concentrează substanța, se intensifică. În ziua a doua, umblând sub poalele stâncii, de dimineața până noaptea, sentimentul se amplifică, iar noaptea a doua nu mai poate dormi. Aude zgomote la marginea taberei, la început dintr-o parte, apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plin de praf îi este scăldat de sudoare. Răcoarea se insinuează ca o undă sinusoidală de răceală ce se propagă spre brațele și picioarele care-l dor, îndreptându-se într-un vârtej amețitor spre mijloc. Are halucinații. Acolo sus pe povârniș, un bătrân se agață de peretele stâncii; poartă cizme și pălărie roșie. Vederea lui Jonathan capătă intensitatea unei lupe și-l vede pe bărbat ghemuit ca un păianjen, coborând spre el cu capul în jos. În răstimpuri, se mai oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe pământ. Apoi, se ridică spre tavan, în timp ce trupul său se răsucește în praf, arcuindu-și coloana, scrâșnind din dinții nefolosiți într-o durere nemaisimțită, pentru că spiritul său iese din întunericul aproape uterin al peșterei, ajunge în gura ei, în povârnișul Lizard’s Back și peste ținut departe, în timp ce stratul de noroi cade dedesubt ca niște stele. Apoi, la fel de subit cum a început, zborul se oprește și el poposește o secundă deasupra taberei expediției, chipurile se înfioară și devin neclare pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un militar viteaz, ale cărui cuvinte să zguduie și să convingă sufletele militarilor din juriu... Klapka?... Cine știe dacă nu Klapka e pricina prăbușirii?! El a venit cu pădurea spânzuraților și i-a picurat în inimă îndoielile... Viața e un povârniș cu un capăt în cer și cu cellalt în neant. Omul trebuie să facă imense sforțări să stea în picioare, iar când a început prăvălirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. " M-am amăgit cu vorbe, parcă viața s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
parte, căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul... În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În timp ce la dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Puțin mai Încolo drumul se Înscria toto-o curbă mare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
medicul, destul de grăbit și grijuliu. Grigore. Grigore Emilian... Vă salut! În tot acest interval de timp, cel căzut pe caldarâm trăia în altă lume, la mare distanță de tot ce se întâmpla pe șosea în jurul său. Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cătră străjer. Apoi începu a-l întreba și a-i spune multe c-o voce învăluită și blajină, până ce oșteanul se milostivi de dânsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sânger pe care o rupsese în trecere; și se mistui în tufele zăvoiului de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sute de metri, granița. O fâșie de pământ lată de vreo zece metri. Sârmă ghimpată, de o parte și de alta. În partea bulgărească, blocuri cenușii, ca la noi, și câțiva copii care se joacă, dracu’ știe ce, pe un povârniș. — Lecanoșt, deța! Todor Jivkov! Nu zaieț, nu pagadi! urlă Motanu spre ei. Ăia se opresc. Unul, în pantaloni scurți și cu o mutră de pițigoi, zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă din mână a lehamite, scoate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
literele paginilor ei sunt câteodată atât de aburite, încât trebuiesc citite pe dedesubt, ceea ce nu se prea obișnuiește. E a treia față din tripticul care trebuie împlinit din carne, vin și duh, și se poate încheia, cocoțat pe muchia unui povârniș de munte. Prin fereastra larg deschisă a căsuței spânzurate, vezi Posada, risipită în valea adâncă, până dincolo, peste pârâu, pe unde trenul trece ca o jucărie, ce, totuși nu se vede niciodată întreg, din cauza frontonului verde al arborilor laterali, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
celor zece copii zămisliți cu aceasta. (Vezi împreunarea pe insula Creta dintre taurul-Zeus și muritoarea Europa, mama lui Minos, sau cea dintre taurul lui Poseidon și muritoarea Pasiphae, mama Minotaurului.) în mijlocul Atlantidei, Poseidon construiește un adevărat labirint : „A tăiat toate povârnișurile împrejmuitoare ale colinei pe care locuia dânsa [= Kleitho], făcând astfel o cetate trainică și întocmind adevărate brâie de pământ și de mare, unele în jurul altora, rând pe rând mai mici și mai mari, două de pământ și trei de mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Toledo. Și aici, turla bisericii construite pe un deal se vedea din depărtare. Era pe înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes. Era un om bine făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes. Era un om bine făcut, cu dinți încălecați. Auzindu-l, Velasco își opri uimit calul și din șa vorbi ceva cu el. — Omul acesta, îi lămuri el pe soli, spune că în copilărie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]