573 matches
-
și mai abitir când ambarcațiunea a ajuns În fața golfulețului, căci atunci sunetul din difuzor a atins turnul fără să Întâmpine alt obstacol decât pinii și arbuștii care, În ciuda eroziunii și a alunecărilor de teren, continuau să stea bine Înfipți În povârniș. „Locul acesta este golful Arráez, și aici se ascundeau corsarii berberi. Pe faleză puteți vedea un vechi turn de pază, construit la Începutul secolului XVIII ca să apere coasta și care avea misiunea de a da de veste populațiilor din vecinătate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
asigure că acela era locul pe care Îl căuta. - Bună ziua, a salutat. Un accent ce putea fi de oriunde. Pictorul a schițat un gest de plictis. Nu-i plăceau vizitele și, ca să le descurajeze, pusese afișe bătătoare la ochi pe povârniș (unul anunța câini răi, deși nu exista nici unul), informând că aceea era o proprietate particulară. Aici nu frecventa pe nimeni. Singurele lui relații erau cunoștințele superficiale din Puerto Umbría: funcționarii de la poștă ori de la primărie, chelnerul de la barul de pe micul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
numele lui Eugenio Agacino. Când l-a descoperit pe doctorul Atl, Faulques ignora toate acestea, dar a stat foarte liniștit În fața tabloului, contemplând cu sufletul la gură, Înspăimântat, trunchiul de piramidă al vulcanului, licărul roșiatic al lavei care curgea pe povârniș, pământul devastat de reflexele de foc și argint, care confereau adâncime scenei, efectul extraordinar al luminii pe copacii golași, vâlvătăile și panașul de cenuși negre ce se năruiau la dreapta, În fața privirii reci a stelelor din noaptea limpede, imperturbabilă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Între munți, cătunul păstra limite raționale. Zona de expansiune turistică Începea la vreo doi kilometri spre sud-est, spre Capul Rău, unde hotelurile ocupau plajele, iar munții, presărați cu căscioare, erau luminați noaptea de sclipirile grupurilor de case ce-i erodau povârnișurile. Șalupa pentru turiști era trasă la chei, fără nimeni la bord. Faulques a aruncat o privire de jur Împrejur, Încercând să o identifice pe ghidă printre puținele persoane care se Întorceau de la plaja ce se Întindea până dincolo de port ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un fel, răspunsese el, acum acele tablouri și acel loc fac și ele parte din război. Așa că Închiriaseră un automobil și se duseseră spre sud până la un amurg de iarnă, În tăcerea unor drumuri sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie era suficientă pentru ca Faulques, cu diafragma unei camere foto deschisă la maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i fotografieze pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de pe răni, mudari de noroi și sânge, loviți de schije, orbi Înnebuniți care Își duceau mâinile la ochi, lovindu-se de toate cele la coborâre. Olvido era tot așa, În genunchi, când Faulques se ridicase și fugise un pic pe povârniș În sus, se lăsase pe vine și mai fugise o bucată, ca să se apropie și să focalizeze pe profilul profesorului pe care doi băieți Îl aduceau, ținându-l de subsuori, cu picioarele care lăsau două urme În iarba umedă și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acelui război. 16. Nu l-a văzut pe Ivo Markovic În sat, și nici pe drumul de Întoarcere la turn. A lăsat motocicleta lângă șopron și s-a uitat, bănuitor, În jur: păduricea de pini, marginea falezei, stâncile singuratice pe povârnișul care cobora până la golful cel mic și plaja cu pietricele. Nici urmă de croat. Soarele, care scăpăta deja de la primele ore ale după-amiezii, proiecta pe pământ umbra imobilă a pictorului de război, care nu se hotăra să intre În turn
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să spună câteva vorbe, care n-au ajuns să i se desprindă de pe buze. Faulques a condus-o până unde Începea poteca, a strâns mâna Întinsă și a rămas pe loc, privind-o cum se depărta. Înainte de a dispărea pe povârniș În jos, printre pini, Carmen Elsken s-a Întors de două ori să privească Înapoi. Când Faulques s-a Întors În turn, soarele se lăsase mai jos și apunea lent peste Capul Rău, iar lumina care intra pe ușă imprima
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orizonturile cu sonde de petrol În flăcări, de orașele care izbucneau În contralumini negre pe fundalul unor tablouri imposibile, al căror realism era totuși la limită. Era, În rezumat, umbra vulcanului, ori, mai curând, a obiectelor luminate de el; proiecția povârnișurilor lui opuse, decupate, conturate cu strălucirea În racursiu a craterului ce punea stăpânire, din vârful lui olimpian și letal, pe punctul superior al triunghiului, impunând Împrejurimilor simetria sa roșie. În turn nu se auzea decât uruitul generatorului de afară și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oprit o clipă, a amestecat carmin de garanza, umbră arsă și puțin albastru de Prusia, ca să obțină un negru cald, și l-a aplicat pe loc, ca să reliefeze conturul rănilor În zigzag, aidoma fulgerelor În roșu și ocru căzute pe povârnișurile vulcanului. S-a dat câțiva pași Înapoi (atingându-se cu mâna, și-a murdărit cu vopsea bărbia nerasă), a privit rezultatul și s-a uitat jur-Împrejur neliniștit, Îndreptându-se spre partea frescei rămasă În umbră. Trupurile care atârnau În copaci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ales un penel rotund, mijlociu și, Într-un colț curat de pe tavă, a amestecat la iuțeală alb, galben, puțin carmin și un strop de albastru. Apoi, apropiindu-se iar de zid, a prelungit cu culoarea obținută una dintre fisurile de pe povârnișul vulcanului, dându-i forma unui drum, a unei poteci, pe care a accentuat-o pe costișe amestecând nuanțe de gri și de albastru direct pe perete. Tușa groasă, căci n-avea vreme s-o lucreze În detaliu, dădea drumului un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iarba; iarnă; interes; izvor; înalt; înălțare; înclinat; îngust; întins; înțelegere; înverzit; liber; loc; loc plăcut; lucru; luncă; mal; Maramureș; mare; mărunt; mînca; muncă; natura; naturalețe; nor; oboseală; odihnă; oi; oră; pacoste; pai; pășuni; periculos; pietre; pisc; plăcere; pom; ponta; posibilitate; povîrniș; prăpăstios; primejdios; problemă; pustiu; putere; rai; răsărit; recunoaștere; a ridica; ridicare; ridicat; ridicătură; salcîm; satul natal; seară; sport; strajă; struguri; suie; școală; și vale; șosea; tractor; Transilvania; treaptă; turmă; ținut; uniformitate; urcare; vacanță; vacă; val de pămînt; viță de vie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării cu Pandele) asistăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai mare la cel mai mic. Ne-au privit cum treceam și mi s-a părut că nimic nu se vedea pe fața lor. Soarele tropical ardea și, în afară de siluetele lor, nici o umbră nu unduia pe serpentinele din coasta muntelui. Povîrnișul drumului era mîncat de ape, blocat de bolovani. Pentru oamenii "civilizați" traseul în Jeep era istovitor. Pentru a ajunge în sat era nevoie de mai mult de trei ore în Jeep sau de o zi întreagă pe jos, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
oameni", adică "psihopatologia societăților noastre". (Idem., p. 242) Se manifestă demența și delirul secretat de "monoteismul prezent al valorilor politice, pedagogice și tehnocratice ca o "fractură", o "ruptură" a sistemului monopolist asfixiant". (Idem., p. 243) Bolile îndreaptă Occidentul Extrem "pe povârnișul din ce în ce mai abrupt al exploziei nihiliste". (Idem., p. 244) Dar autorul consideră că nu prin spitalele psihiatrice se înlătură delirul și demența, ci, așa cum opina croatul antropozof Rudolf Steiner (1861-1925) încă pe vremea când se afla în Imperiul Austro-Ungar, precum și etnologul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vecinului său Bătrânul cu barbă lungă și albă din Corbei care apare în visele doamnei Firescu torturată de ideea că doarme într-o casă căreia nu i se făcuse sfeștanie. Baba din Peștele pe brazdă sau cea din Mielușelul, Pe povârniș, Vecinii II, Rodul tainic nu are nimic din cumințenia și dreapta socotință a "bătrânilor". Tot așa și corespondentul ei masculin: moșul sau moșneagul. Viclenia e singura achiziție a unei vieți îndelungate pe care ei găsesc cu cale să o folosească
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de roman polițist, de aceea scenele nu se rețin. Lectorul sesizează factura lor dramatică pe care o va descoperi urmărită cu obstinație și în nuvelele anilor următori. Vatra părăsită (1900), Puișorii (1908), Nuța (1910), Doi prieteni (1910), Împăcare (1921), Pe povârniș (1922) aduc în prim-plan personaje care din orgoliu cunosc suferința de a pierde ceea ce iubesc mai mult: adeseori pe ei înșiși. Scriitorul îi surprinde în acele momente ale vieții lor în care sunt puși să aleagă și neputința, slăbiciunea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rostirile deschise...” (Balada ultimului visător) Crezul poetic transpare către noi ca o deschidere înspre adâncurile conștiinței, clipe ale încremenirii într-un zbor al iluminărilor: „Fiți binevenite pretutindeni, bucuriilor!” (Psalm în zori), reținând, deopotrivă, sfâșietoarea imagine a omului-brad, „răVărit pe un povârniș de munte”, uneori „rănit de torente și avalanșe”, dar „veșnic semeț”. și ce e demn de reținut pentru lectorul acestei „antologii de autor” (cum o definește prestigiosul critic literar Ioan eolban, în prefața „Lasă-mi tăcerile libere, dragostea mea”)?! Poetul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
curs al povestirii să fie deturnat și iluzia destrămată. E vorba de fenomenul de eterogenitate pe care Jean Ricardou (1978) îl descrie vorbind de "beligeranță" între povestire și descriere 11. Să luăm exemplul următor: (38) Trecătoarea se afla chiar în josul povîrnișului. Era un drum noroios; merse mai întîi pe firul unei ape foarte adînci și-nvolburate. Urcă coasta unui deal, trecu pe lîngă o gospodărie în care nu se auzea nici țipenie de om, și coborî încetișor într-o vale cu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
adevăr, poziția lui îl făcea odinioară să fie un punct strategic deopotrivă de prețios, atît catolicilor, cît și calviniștilor; numai că forța lui de altădată constituie slăbiciunea lui azi: împiedicîndu-l să se întindă de-a lungul rîului Charente, întăriturile și povîrnișul prea abrupt al stîncii l-au osîndit la cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală de marină
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
depărta ușor picioarele lungi. Le apropia. Lăsa bețele într-o parte. Își îndrepta ușor trunchiul spre stînga, apoi spre dreapta, apoi spre stînga, spre dreapta, legănîndu-se în timp ce aluneca pe schiuri cu repeziciune, pe partea cea mai abruptă a pantei, coborînd povîrnișurile, urcîndu-le din nou, apoi se arunca în gol de parcă ar fi vrut să plonjeze în zăpadă; dispărea ca mai apoi să apară ceva mai jos, încordat, cu mîinile în sus, cu pieptul înainte; se apleca în față, se ghemuia, sărea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
într-o adîncitură silueta romantică a castelului Saché, așezare melancolică, plină de armonie, prea gravă pentru oamenii superficiali, scumpă poeților cu sufletul îndurerat. Așa că mai tîrziu i-am iubit liniștea, marii copaci golași și acel nu știu ce misterios care plutea pe povîrnișul învecinat, micul castel pe care îl zăreai prețios, în vîlceaua sa singuratică! De fiecare dată cînd privirea mea îl întîlnea ca pentru prima oară, mă opream în fața lui cu plăcere. Ehei, mi-a spus gazda mea citind în ochii mei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fiul acasă, cel încă “nelumit”. Își pune încălțări rezistente pentru drum lung și greu, asemenea altui ipostaz al ei, din basm, în chip de fată de împărat, nevoită să pornească în căutarea iubitului misterios și să urce pe stînci cu povîrnișuri de cremene și de fier. Acolo, sus, se află castelul fantastic unde iubitul o așteaptă. Viața-moarte urcă la cer. Baba mioritică își pune și ea îmbrăcăminte neobișnuită, care se constituie într-un tip de portret specific drumețului asupra căruia s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
adolescența și tinerețea mea, cu care tinerețe am mers victorios cu pași tremurânzi de oboseală spre culmea unui munte pe care mi l-am dorit cât mai înalt; apoi să încep coborâșul, când cu frâna trasă tare, când alunecând pe povârniș, rostogolindu-mă și oprindu-mă într-o stâncă sau copac. Pașii mei erau tremurânzi nu de oboseală ci de incertitudine, pentru că eu am fost un copil necăjit, un adolescent cu multe dorințe și căutări și un matur „ajuns” prin împlinirea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]