7,476 matches
-
manuale școlare, ediții definitive și "opere alese". Uitarea s-a plătit cu "o mărire de 110 lei a alocațiilor, tovarăși" (mai țineți minte esența discursului dictatorului dinaintea sfîrșitului - stați la locurile voastre - și mituirea!), uitarea s-a plătit cu luarea poverii libertății, a poverii gîndirii libere de pe umerii tuturor și delegarea conștiinței prin mecanismele terorii. România a devenit o țară a înlocuitorilor - democrația devenise democrație populară, inventatorii, inovatori, iar scriitorii, agitatori. Armata română ducea război în munți contra cetățenilor români, îmbrăcată
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
definitive și "opere alese". Uitarea s-a plătit cu "o mărire de 110 lei a alocațiilor, tovarăși" (mai țineți minte esența discursului dictatorului dinaintea sfîrșitului - stați la locurile voastre - și mituirea!), uitarea s-a plătit cu luarea poverii libertății, a poverii gîndirii libere de pe umerii tuturor și delegarea conștiinței prin mecanismele terorii. România a devenit o țară a înlocuitorilor - democrația devenise democrație populară, inventatorii, inovatori, iar scriitorii, agitatori. Armata română ducea război în munți contra cetățenilor români, îmbrăcată în uniforme de
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
Mihai Stoian Memoria este persistența trecutului apropiat sau mai îndepărtat. Zicala: " Cine ține minte totul o duce greu" vrea să spună că povara ținerii de minte este o zbatere în plus, supraomenească. De aceea ideea la care ținem a ne referi dovedește ingeniozitate și simț prospectiv, deși ilustrează realități dureroase, în fel și chip colorate după vîrstă și sex, după loc de baștină
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
o ipostază, totuși, imaginativ-productivă), Nicolae Sava se mărturisește fără ocol, prin transparența unei rugi în care verbul nu mai contează în sine, devenind sens ultimativ-transcendent: "Doamne nu te întreb cu ce ți-am greșit de mi-ai dat numai mie povara aceasta care crește cu fiecare zi dar în afara trupului meu unde să plec nefericirile mele se prefac în cuvinte și rămîn întipărite în memorie oare vor trece anii peste toate aceste confuzii oare sufletul meu îmi va fi favorabil vreodată
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
împiedică să se lamenteze, oboseala și dezamăgirea sunt cele care o opresc să se sinucidă. Pe undeva acestei femei îi lipsește energia de a lua decizii majore, tocmai pentru că plutește în aburii unei suferințe pe care a purtat-o ca povară întreaga ei viață, și prin urmare nu știe cu adevărat cum ar arăta o existență fără durere. Deși nu o realizează, eroina romanului este o abulică într-un univers al nefericirii voluptoase. O dovedesc mai clar decît orice altceva visele
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
Cuprins de curiozitate înainta precaut. Auzi niște glasuri. Vorbeau încet de nu se putea desluși ce și cum. S-apropie și mai mult. Păreau să fie cel puțin trei persoane. Păreau că se ceartă. Un vreasc uscat țipă ascuțit sub povara tălpii. Glasurile-ncetară subit, apoi hățișul se mișcă înaintea lui și din el țâșni un om. Un om necunoscut. Se priviră o clipă nedumeriți. Un altul sosit în salturi îl lovi în moalele capului. Mai auzi ca prin vis cum
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
un Mântuitor, o Persoană, un Chip, un Nume, nu trebuie să disperăm, nu suntem sfâșiați de alegeri contrarii, egal de îndreptățite, ca în tragicele situații precreștine. Tragedia Crucii eu nu o pot încă înțelege decât ca pe o succesiune de poveri și mortificări cotidiene; n-am făcut experiența unui Léon Bloy. Sunt mai aproape de Péguy, sau de Voiculescu, de Adrian Maniu, poate de tonalitatea imnică a generosului Claudel. Trăiesc momentul Intrării lui Isus în Ieruslaim, nu Răstignirea Sa. Sărbătoarea primirii, minunea
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Vigil sau Hugh. Într-un fel, Sub vulcan este un poem despre beție: alcoolul devine o substanță metafizică, el ține laolaltă sufletele personajelor, le ajută să comunice, dar nu în sensul trivial al termenului, de tavernă, ci ușurîndu-le cumva o povară interioară care rămîne totuși, pînă la sfîrșit, insuportabilă. Paharele de tequila, whiskey sau bere mexicană diluează, sau măcar se străduiesc să o facă, o uriașă vîscozitate sufletească, perechea acelei vîscozități stilistice la care mă refeream mai devreme. Povestea stă, de la
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
dovadă acest haiku de o grație indiscutabilă în pofida deznodămîntului neidilic sugerat: "unde sînteți/ unde v-ați ascuns/ zise fluturele trecînd prin rug, zmulgîndu-i două flăcări inegale" (unde sînteți...). După cum nici stările sufletești evocate - sau simplu: stările - nu-s totdeauna o povară, ci asemenea fluturelui se consumă aproape aerian. Putem vorbi în atare cazuri de finețe, gingășie, despre o materialitate totuși prezentă, trecută prin forjele spiritului care o transformă în ceva nu mai puțin sesizabil". Iar împrejurarea de a-l fi surprins
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
putea avea ca puncte de interes proprietățile regale. Să facem însă un pas în plus. Dacă familia regală și-ar redobîndi proprietățile solicitate, nu cumva statul, care se plînge că n-are bani să le întrețină, ar scăpa de această povară, ea trecînd pe umerii Casei Regale? * Să admitem însă și ipoteza că după ce ar intra în posesia palatelor și domeniilor revendicate Regele se va hotărî să le vîndă. Ne putem imagina că cumpărătorul va pleca din România cu ele?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
am sesizat, în multe dintre aceste dialoguri, preocuparea dvs. pentru condiția criticii în raport cu literatura. Eu cred că toată această preocupare are niște resorturi mai intime, mai adînci. Vă spuneam mai înainte că eu însumi am simțit ca un fel de povară o anumită rigiditate academică, o anumită lipsă de curaj de a ieși din aceste tipare și o nevoie de comunicare. Pe de altă parte, scriindu-se, de pildă, despre Tudor Vianu, s-a vorbit chiar de parazitismul criticii, tocmai prin
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Și nici un semn în noaptea ta nu pare-a Vesti că zorii pot să se mai nască." Dincolo de glumă, de autoironie sau ironie, de atitudinea polemică sau detașată, de persiflare, dincolo de gândul sfâșietor al zădărniciei și, cu toate că "scrisul e-o povară" și: O noapte dau pe-un vers, în disperare/ Cu gestul unui rege: - dați-mi versul/ Acela chinuitul, ștersul,/ Ca un metal bătut în pietre rare, Ion Horea are, totuși, siguranța creatorului dintotdeauna care-și cunoaște menirea. Și care știe
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
esență, același lucru. Banii azvârliți, aruncați pe apa sâmbetei sunt de preferat celor reutilizați într-un circuit al donațiilor, pentru că miliardarul sărac nu cunoaște nici el foloasele reale ale banului. Plăcerea adevărată pe care și-o poate procura e o povară de care preferă să scape. Spre a reînvăța să trăiască, și spre a câștiga bani reali, românul trebuie să se exerseze în permanență, asimptotic și pe anumite secvențe sisific, în conștientizarea nevoilor sale. Iată rațiunea economică a psihologiei, iată cum
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Mergea încet, legănat, baloturile de ziare i se bălăngăneau de o parte și de alta a gîtului și, pentru prima oară, poate din cauza distanței mici, i-am auzit gîfîitul neputincios și parcă am simțit organic, în profunzimea propriului meu corp, povara acelei respirații șuierate și dramatice. - Netrebnică trebuie să fi fost viața ăstuia, de poartă el acum atîtea păcate în spate! M-am întors după direcția glasului și am văzut, chiar lîngă umărul meu, un bărbat în vîrstă, înalt și zvelt
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
un locșor în harta poetică românească. Problema e că Petru Romoșan a ales o poezie cît de cît "normală" a tribunului. Una unde nu-și dă adevărata măsură de penibil. Or, acel Păunescu penibilul a fost vedeta. Alegerea poemului "Repetabila povară" este justificabilă doar tematic: este despre părinți. Despre părinți adevărați, nu cei "multiubiți" pe care i-a cîntat cu sîrg. Această antologie se încadrează perfect într-un spirit al vremii noastre. Se face din ce în ce mai simțită nevoia de a ieși din
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
ardoarea firii lui, și vara fericită ajunsese să fie un iad. Episodul cu țiparul a fost ultima picătură. Chiar în noaptea aceea, pe când auzeam din pat acel du-te-vino neîntrerupt al doamnei Forbes prin casa adormită, fratele meu slobozi deodată toată povara urii care-i clocea în suflet. - O s-o omor - zise. Mă luă prin surprindere, nu atât hotărârea lui, ci faptul că și mie-mi stătea gândul tot la asta, de la cină încoace. Totuși am încercat să-l fac să se
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia a personajului care poartă în cîrca-i întreaga povară totalitară. Fie și una ambalată în staniol social-democrat. Fără ea/ fără anturajul aferent, forțele autentic democrate - atît de explicabil anemice după jumătatea de secol comunist - ar fi reașezat țara pe cursul firesc deturnat după război. N-a fost să fie
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Un incredibil aer desuet plutește asupra acestui novator. Aromanul trandafirului este mărturia unui eșec, a unei incapacități de adaptare care l-a urmărit pe autor de-a lungul întregului său parcurs artistic. Tocmai din acest motiv nu poți savura liniștit povara "trandafirilor" politici postrevoluționari, a simpaticelor personaje Rozel și Rozica, a vieții cotidiene dintr-o țară numită Totalomnia etc. Prizonier al propriilor invenții, cam acesta ar fi răspunsul după lectura jocului de-a publicistica. Gheorghe Ene, Aromanul trandafirului (proză scurtă), Editura
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
Iubirea lui Don Perimplin și a Belisei în grădină. Într-un fel, cele două sînt și complementare, o viziune femeiască și una bărbătească, ying și yang, asupra iubirii, neputințelor, compromisului, a raportului ciudat cu cei din jur și cu Divinitatea, povara singurătății, a sinuciderii sau crimei transformînd sacrificiul în tară și în condamnare definitivă. Don Perimplin și Belisa este mai degrabă o parodie neagră a piesei lui Lorca, o interpretare regizorală ce cred că s-ar fi pretat cu mult mai
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
din 1828 a adus, în același timp, tot felul de nenorociri: foamea datorită uriașelor rechiziții ale armatei invadatoare, ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, țăranii fiind folosiți ca vite de povară; alții au fost luați cu forța în Bulgaria, pe câmpiile pustii și bântuite de ciumă ori în flăcări, pentru a recolta grâul părăsit de turci." Cea de a șaptea invazie se produce în anii 1848-49 ("Amestecul rușilor lui Kiseleff în
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
grăitor - țîșnește un asemenea entuziasm auroral: "Cîntece. Psalmi. Te simți înaripat: atît de proaspăt/ și de sănătos este aerul. O cununie sacră, măreață/ între pămînt și cer. O minune să te trezești la ceasul/ acesta și, în același timp, o povară: ți se umple inima/ de pofta de a trăi de-a pururi, așa cum se umplu fîntînile/ cu apă tulbure - adîncile fîntîni din noi -/ în timpul grăbitelor ploi, de peste noapte, ale verii./ Aceste clipe cu obedele de măr verde./ Aceste clipe și
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
a dorit asta. E în fond un om generos, bun, cultivat. Doar că nu poate da vieții lui un rost și, deși își iubește soția, o părăsește ca s-o dezlege de orice obligație, de el însuși, care-i este povară, crezînd că așa o face fericită. În spectacolul de la Teatrul Național din București rolul lui Protasov (singurul cu greutate în dramă) e interpretat de Mircea Rusu. După părerea mea, actorul își joacă excepțional personajul. Nu e deloc simplu. Din cel
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
de arme: "Putere și onoare!". Russell Crowe și-a adjudecat premiul de interpretare pentru că a izbutit într-un mod defel spectaculos să parcurgă emoționantul destin al personajului. Un agricultor ajuns general mereu învingător căruia împăratul - impresionant Richard Harris, emaciat de povara anilor și responsabilităților - hotărăște să-i încredințeze imperiul, dezamăgit de propriul său fiu. Detestabilul Commodus - caracterizat cu voluptatea detaliilor de nominalizatul Joaquin Phoenix - e personaj real, renumit pentru hazardatele sale gesturi printre care acela de a coborî în arenă să
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]