31,455 matches
-
mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne mit. Vorbește despre om, fără a-l separa de scriitor, fără a-l pune pe acesta din urmă să
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
acolo ca toate reprezentanțele țărilor străine prietene, dușmane sau neutre între 1940 și 1944" ( p. 109). Interesant este modul în care a fost făcută numirea și misiunea încredințată tinerilor atașați culturali de regimul Antonescu. Spune Marie-France Ionesco, "Eugène Ionesco a povestit adeseori că, în ajunul plecării la Vichy, el însuși și alți cîțiva trimiși în diferitele legații din străinătate au fost convocați la Ministerul Afacerilor Externe de Mihai Antonescu care le-a dat drept consemn ca fiecare în postul lui să
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
bunica lui la vechiul pian Schweikhofer de acasă. Una singură fusese marea revelație a acelor seri de vară. Era o suită melodică, un potpuriu din Freischütz de Weber. Așteptam seară de seară ivirea Agathei din opera pe care mi-o povestise bunica. Trepidam de la primele note ale uverturii, inima îmi bătea în gâtlej, până când îi recunoșteam aria pe care știam că urma să o cânte mai târziu la fereastra deschisă în noapte. Vocea nu aveam să i-o aud; instrumentele orchestrei
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
la pian, închinate dragostei nefericite a tânărului ucenic morar pentru frumoasa morăriță. "A ta este inima mea și în veci va fi a ta...", cânta el și, deși răgușit, striga "Die geliebte Müllerin ist mein!". Melodia, cuvintele știute păreau că povestesc ceea ce se petrecea în tabloul din fața mea. Mai ales atunci când cântărețul începea un lied întrebându-se îngrijorat: "Oare ce caută vânătorul aici la pârâul morii?" Mi se părea și mie că o întreb ceva pe Sibyle despre vânător, că eu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
se află și îl demontează prin tehnica ironiei. Povestea lui Ghiță Dron, liniștitul medic de oase, este în primul rând funcțională. Ea parcurge toate treptele urcate de societatea postdecembristă. Nu Ghiță Dron este important, ci povestea lui. Și nu atât povestea în sine, cât ceea ce se află dincolo de ea. Și anume o multitudine de complexe în primul rând sociale.
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
adevărat, luîndu-și enorme măsuri de precauție, ca să păstreze discreția absolută - la noul sanctuar al științei, de unde s-ar fi întors cu o reînnoită vigoare... După ce ajungeau din nou acasă, acești privilegiați îi fericeau pe cei mai apropiați lor împărtășindu-le povestea marii experiențe, oferindu-le toate detaliile utile pentru ca și ei, la rîndul lor, să poată beneficia de o șansă atît de nemaipomenită. Doar aceștia aveau la început date exacte despre personalitatea uimitorului doctor, el însuși - asigurau ei - de o vîrstă
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
entuziasm, pasiv, în timp ce cu nerăbdare abia așteptam următoarea discuție cu doctorița cea amabilă. Nu a trecut mult pînă ce s-a produs această următoare discuție. Și după ea, imediat și alta; iar după aceea, multe altele. De ce m-aș lungi povestind despre desele noastre conversații? Ajunge să spun că în cursul lor s-a înfiripat între noi o frumoasă și trainică prietenie, prietenie care urma să aibă consecințe foarte serioase, mai mult pentru doctoriță decît pentru mine. În ce mă privește
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
nu atît de veselă, a oamenilor în Europa de Est, descoperită de un turist extravagant, ajuns la Plopeni pe urmele unui CD cu muzica țiganilor de aici, cumpărat dintr-un magazin australian. Latura psihologic-năstrușnică nu lipsește nici aici, căci toată istoria e povestită pentru un psihiatru curios iar trabantul se dovedește a fi o metaforă potrivită pentru mai multe lucruri deodată, pentru dragoste inclusiv, iar la final...o nouă modă pe străzile din Melbourne.
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
punctuație standard, pentru a le face mai accesibile). E vizibilă și distanța uriașă care separă dialogul real ( "- A stat pîn’ la ora cinci. Bîrfa mică. A..., bîrfim. Da. Și... mi-a spus totu’. Da’ tu de unde știai ce... - Mi-a povestit") de stilizările sale literare, chiar de cele mai vioaie și mai discontinue. Sînt convinsă că în cele două volume își vor avea sursa multe studii viitoare asupra românei vorbite. În ele se pot urmări fenomene generale ale oralității, ale conversației
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
la Sahia, este unul dintre acele mistere extraordinare care aparțin marilor artiști". Descoperi, explicit sau printre rînduri, multe povești ( dacă se poate spune povești) despre mecanismele unei cinematografii în dictatură, despre atmosfera unei lumi, despre sufletul unui om. De pildă, povestește Săucan, cel născut, în ’28, la Paris, dintr-o mamă evreică și un tată român ( bivalență care l-a torturat cale de o viață): "În 1987, pe 23 februarie, a murit mama mea. 23 februarie era Ziua Armatei Roșii. Nici
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
au venit cu mic, cu mare. Și le-am oferit un pahar de vin românesc, am vorbit despre nai și doină, chiar și despre fotbal, le-am prezentat un film cu imagini din Delta Dunării, din Carpați, de pe litoral. Am povestit, am glumit, ne-am bucurat împreună. Am avut adică o bună comunicare și, fără modestie, ne-am făcut și o bună propagandă... Îmi pare foarte rău că trebuie s-o spun: domnul ambasador, prezent fizic, a rămas într-un colț
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
întrerupere a curentului electric! Ce face în această situație un om al muncii din Cuba? Telefonează unui prieten care locuiește în alt cartier sau chiar în alt oraș unde curentul circulă în continuare; și ce face prietenul? Credeți cumva că povestește telenovela? Nici vorbă: așează receptorul telefonului la difuzorul televizorului, astfel încât telespectatorul lipsit de imagine să poată auzi banda sonoră a telenovelei. Cam așa se înfățișa paradisul lui Castro. Mă îndoiesc că s-a schimbat ceva esențial. Socialismul a distrus o
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
încât au fost siliți să ceară ajutorul scriitorului pentru a descâlci intriga deosebit de complicată a cărții. Autorul însuși s-a declarat depășit de complexitatea scenariului, iar filmul care a rezultat din acest proiect are faima de a nu putea fi povestit. Romanul Patria de carton demonstrează că Cezar Pricop are o certă preferință pentru asemenea scenarii indescifrabile de film noir. Personajul principal, un intelectual silit înainte de Revoluție să semneze un document de colaborare cu Securitatea, profită de confuzia postdecembristă pentru a
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
nu aveai curajul să recitești. Marian Ilea: Erau în satele din Maramureș, de fapt din Transilvania, cam în fiecare sat, doi-trei foarte buni povestitori țărani care se adunau pe bănci, la drumul țării - în jurul lor roiau oamenii, și ăia tot povesteau. Erau oamenii ăia scriitori în stare embrionară, erau așa-numiții "povestași" ai literaturii sud-americane sau puteau să fie la un moment dat un foarte bun material pentru un potențial scriitor? Nicolae Breban: Nu, nu are nici o legătură. E cazul multor
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
pe care nu mi-aș fi putut-o imagina. Deci sunt povești care rămân; alte povești cu luptele acelea cumplite cu partizani; eu am umblat foarte mult și-n Apuseni, și-n Făgăraș pe urmele lor, și v-aș putea povesti zile-ntregi ce am aflat de la acei țărani. Ce să zic, depinde ce cauți. Marian Ilea: V-ați luptat cu cenzura de tip comunist, acum, dacă ar trebui să caracterizați și cenzura asta de factură economică sau de economie de
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
vină să vadă cum cântăm noi două și am uitat să-ți cer acordul! Și răspund: - Elisabeth, am venit să învăț și pot învăța odată cu mine o mie de persoane, nu una.... Schwarzkopf era fericită, lucrurile au mers așa cum am povestit, cu episodul La mia credulitŕ cu tot, și cu bătalia respectivă - să ne oprim ori să mai continuăm - care-l încântase până și pe sobrul maestru acompaniator, care nu schițase nici un surâs până atunci, deși Schwarzkopf și cu mine fusesem
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
Cronicar Telefonul fără fir Fost consilier prezidențial dna Renate Weber a acordat un interviu Academiei CAȚAVENCU (nr. 30). La o întrebare a lui Eugen Istodor, dna weber povestește o întîmplare de pe vremea cînd era la Cotroceni care-ți dă fiori pe șira spinării: "Eram la o ședință în care se discutau Legile Siguranței Naționale. Deși aveam mobilul închis, acesta a transmis un mesaj din acea întîlnire. Acum vreo
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
tînăr profesionist, cum se numea atunci, am stat cinci prieteni și am umplut niște mape cu niște materiale pe care le credeam utile. Peste tot hîrtii, emoții, disperări. Toată noaptea, Virgil Flonda ne-a spus bancuri cu Ceaușescu, ne-a povestit turneele lor prin țară, bîlbele lor, cum a făcut el teatru la Petroșani, după repartiție, împreună cu cîțiva colegi, zeci de povești de la repetiții, de la filmări, poveștile de la restaurantul hotelului unde tocmai munceam, Împăratul Romanilor, a jucat, în transă, fragmente din
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
Constantin Ciopraga, ne-am întîlnit cu studenții, rostind răspicat ceea ce credeți cu privire la manulele școlare și la prezența în paginile lor a literaturii. - în primul rînd vreau să spun că manualele acestea alternative erau necesare față de manualele anterioare, în care se povestea conținutul unui text și așa mai departe. Însă aceste manuale nu pot face abstracție de o serie de criterii indispensabile în discutarea literaturii:criteriul istoric, cel valoric. În manualele de clasa a IX-a, căci despre ele era vorba, aceste
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
unii îi credeam mai răi de gură decît mine, dar și mai pricepuți la dialoguri cu cititorii în zona șopîrlelor politice. Ca să aflu, acum, dacă e adevărat, că unii dintre maeștrii sopîrlelor și ai nemulțumirilor orale exprimate în grupuri mari povesteau a doua zi, în scris, ce reacții provocaseră din partea celor pe care trebuia să-i urmărească. Sau discutau cu ofițeri de Securitate cu grad înalt, explicîndu-le că de fapt ei cred în prînduire și că sînt nemulțumiți de tratamentul insuficient
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
IX, p. 94) „Nu este acum prigonire sau persecuție contra creștinilor, și fie ca niciodată să nu se mai întâmple ci un altfel de război este: acela al poftei de bani, al pizmelor și al altor patimi. Un asemenea război povestind Pavel zice: Că nu ne este nouă lupta împotriva trupului și sângelui (Efes. 6, 12). Războiul acesta pururea ne stă înainte, și de aceea voiește ca noi pururea să fim înarmați (...) Căci mare este războiul purtat de limbă, mare cel
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
textura poetică ia naștere dintr-o cultură detaliată, insistentă a unui peisaj obiectual, abia întrețesut cu înregistrările dispozițiilor personale, aidoma unor adaosuri obosit-ironice la lumea dată: "să scrii poezii despre obiecte - să începi, de exemplu, cu un scaun, și să povestești despre el, învîrtindu-te/ în jurul lui, așezîndu-te chiar pe el, sau, dimpotrivă,/ dîndu-l cu piciorul deoparte - să spui/ ce poate fi, însemna, cum se explică înăuntru/ grupul acesta de lemn dispus astfel încît să fie o mobilă,/ și pe nesimțite să
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
gemulețul scurt, îngust... Din când în când, întoarce spre noi capul, țeapăn, mișcare de lup. Mașina lui se hâțână cu putere, dezordonată, părându-mi-se un pachiderm pornit la atac. Pe fochist îl cheamă Guriță. Vorbește cu manometrele, cu robinetele, povestește câte și mai câte, neuitându-și nici un moment porecla. Treptat, printre lopețile de cărbune aruncate, când își închipuie el că am învățat și eu, mă lasă și pe mine să-mi fac meseria, și-l imit conștiincios. Sinaia, Predealul, nici
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
există la noi personalități mai puțin cunoscute de marele public care au lucruri foarte interesante de spus. Iată, de exemplu, în CULTURA nr. 29, din 6 iulie, transcrierea convorbirii purtate cu pictorul octogenar Ervant Nicogosian. Pe care îl incită să povestească despre cele cinci lagăre sovietice în care a fost silit să trăiască de la 14 la 22 de ani, împreună cu părinții - cetățeni români, ridicați de la Odessa ca "dușmani" și trimiși în gulag, în Kazahstan. întors la București în 1948, a intrat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
de dezgheț e de mare interes și ocupă o bună parte din discuție,fiindcă Iolanda Malamen îl "descoase" cum am fi făcut și noi, cititorii interviului, dacă am fi avut ocazia. Pentru cei care s-au născut mai tîrziu, ceea ce povestește Ervant Nicogosian - un sclipitor spirit critic și autocritic - are o mare valoare documentară și umană.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]