2,388 matches
-
un an Își stinse țigara pe marginea scrumierei, afirmând calm că nu ne dăm seama mereu de ceea ce vedem. Și fiindcă asta suna ca o propoziție promițătoare, am așteptat-o să continue. Dar Dora Îmi ceruse În schimb să verific poza mai de aproape. — Vezi degetele astea? Și mi le arătă. Par să-i aparțină unei mâini drepte, nu-i așa? Dacă da, atunci Înseamnă că nu poate fi Gielke cel care și-a pus mâna pe umărul băiatului. Poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părul ciufulit și rânjetul ăla larg pe față; și pe partenerul lui cu eșarfa aia extravagantă și zâmbetul lui discret. Și doamnele Stânga și Dreapta. Acum am văzut că În stânga Cancelarului Sănătății stătea Karp, zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cameră și lasă-mă pe mine să mă car! — Fire-ai al dracu’ cu pula ta împuțită cu tot! îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră de pozat pentru reclame la desuuri câștiga cât analfabetul de taică-său într-o săptămână de lucru în minele de cărbuni din Virginia de Vest. Credeam că-i fi f’un tip superior, limbistule, nenorocitu’ dracu’! Pe fata asta frumoasă, care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
piciule, care fute cortina cu păsărica goală. — Bine, fie - o să risc un sifilis! O să risc să mi se-mbrânzească creierii și să-mi petrec restul zilelor la balamuc, jucând handbal cu propriul meu căcat - da’ ce mă fac dacă-mi apare poza în ziarul Newark Evening? Ce mă fac dacă or să fulgere blitz-urile exact în momentul când polițiștii or s-aprindă lumina și-or să strige „Hei, ciumecilor, e razie!“ Și or să mă fotografieze - pe mine, care-s deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o ceață linia ca de piatră a maxilarului. — Aceea-i Mabel. M-a Însoțit pe tren până la Viena. — Nu-mi amintesc s-o fi văzut. — Acum are părul tuns scurt. Aia e o fotografie veche. Nu-i place să fie pozată. — Arată sinistru. — Am pus-o acolo În caz că Încep să mă simt pusă pe rele. Scrie versuri. Sunt câteva pe spate. Sunt foarte proaste, cred. Nu mă pricep deloc la poezie. — Pot să le citesc? — Sigur că da. Probabil ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o poșetuță din satin, iar În cealaltă ținea strâns un copil de 16 luni, dar cumva reușea să și bea În același timp dintr-un pahar cu apă. —Ooooh! O să devină topmodel, zbieră unul dintre jurnaliști la copil. Repede! Poză. Poză? OK. Dă-mi voie să te scap de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiind un pic mai directă În comportament și exprimare decât compatrioatele ei. Era Îmbrăcată Într-o rochie neagră din satin, cu o croială Îndrăzneață, iar În urechi purta două diamante rotunde, tăiate În formă de briliant. Arăta de parcă urma să pozeze la o ședință foto pentru Helmut Newton 1. Mâna ei stângă rămase nemișcată pe brațul drept al lui Gerski pe toată durata cinei, chiar și atunci când amândoi mâncau. —Aoleuuu! se plânse Lauren, În timp ce studia cu atenție meniul. Gerski, Încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cel mai mult pe Lauren fusese faptul că poza aia era În mod evident făcută Într-un Apartament Regal de la Gritti Palace din Veneția. Louis și noua lui familie arătau ca un clan de spiță regală mai puțin importantă, care poza pentru revista Hello. — A făcut copilul ăla special ca să mă enerveze pe mine, spuse Lauren, Într-un moment de monumental egocentrism. Considera etalarea ostentativă a fericirii lor „complet inacceptabilă. E tipică pentru ... noii Îmbogățiți. S-a dus pe apa sâmbetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
imagina. Eu întotdeauna am sperat la ceva mai bun de-atât. La radio se aude o explozie de cornuri franceze, țăcănitul unui telex și o voce bărbătească zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
estetic pe pagină, cu despicătura catifelată și pădurea din jur aplatizate, ca o vale fotografiată de sus... Numai că era și suficient de inteligent încât să-și dea seama că astfel de imagini nu au ca scop înfrumusețarea femeilor care pozează... ci umilirea, expunerea lor. Alan era răscolit fără milă de aceste reverii. Și chiar și când păreau să ia forma unui raționament, așa cum a fost cazul ceva mai devreme - o formă care i-ar fi permis să scape din labirintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zece - totul se năruia rapid sub influența unui nou acces de dorință. Un acces care aducea anatomia lui Bull în fața ochilor lui Alan într-o lumină nouă: o strălucire rozalie, pulsatilă, unduioasă, drăgălaș erotică... Alan și-l închipui pe Bull pozând nud în penumbra striată a unei jaluzele - cam cum făcuse Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puțin de ele. Ochiul minții fusese înlocuit de ochiul aruncat peste rânduri în timp ce Alan frunzărea pagină cu pagină Jurnalul fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de sfârcuri, unele peste altele, câteva mari cât o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
România, mai punem una, că vine NATO să muncească în locul nostru. Noi, în schimb, vom face mitinguri, parade militare și vom purta insignele și stegulețele NATO, pentru care guvernul a alocat deja un milion de dolari. Tinerii căsătoriți se vor poza în fața simbolului nord-atlantic. Anul ăsta, de 19 noiembrie vom mânca cu toții cârnați de la Sechelariu și ne vom bucura. Unii vor linge marele ecran de pe care ne va privi, de la Praga, dl prim-ministru Adrian Năstase. Văzând cu satelitul atâta entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sobă. În ziua în care am împlinit nouă ani, în apartamentul 40 din blocul D 13 s-au înregistrat trei fenomene naturale tulburătoare. Mai întâi, când nici nu începuse să se întunericească, folosind aparatul de fotografiat al lui tata, am pozat patru picioare, două în dres alb, două fără dres, două ale Alexandrei Ștefănescu, două ale Magdalenei Dina. Ele, fetele, stăteau lipite una de alta pe marginea patului din camera mea, iar eu, rugându-le să zâmbească și prefăcându-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar el nutrea pentru doctor o nețărmurită venerație. Johns Îi dăduse de Înțeles lui Digby că În trecutul doctorului exista un incident - poate sinuciderea unui pacient, deși Johns avusese grijă să rămînă foarte vag - care Îi Îngăduia lui, personal, să pozeze În avocatul unui mare neînțeles. „Nu-ți poți imagina cîtă invidie există printre medici, Îi spunea el adesea. Și cîtă răutate. Și cîte minciuni.“ Johns se Înflăcăra vorbind despre ceea ce numea „martirajul doctorului“. Avusese loc, pare-se, o anchetă. Metodele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și polițiști, și prim-planuri cu grilaje de radiator îndoite și parbrize sparte. Multe fuseseră făcute de-o mână nesigură dintr-o mașină aflată în mișcare, arătând contururile defocalizate ale polițiștilor și infirmierilor iritați, certându-se cu fotograful care-i poza din mers. La o primă privire nu se observau figuri umane recognoscibile, dar pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor asemănare cu Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
voi primi un semn de interes, prin telex, la Banca sus-numită, unde se află numărul contului meu curent...“ Motivele care l-au împins pe Marana să-l viziteze pe bătrânul romancier nu sunt clare din ansamblul corespondenței: fie că a pozat în reprezentantul OEPHLW-ului din New York („Organizația pentru Producerea Electronică de Opere Literare Omogenizate“), oferindu-i asistență tehnică pentru terminarea romanului („Flannery devenise palid, tremura, strângea la piept manuscrisul. - Nu, asta nu - spunea el - nu voi permite așa ceva niciodată...“), fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fărâmițate, ca o dâră dacă mă pierd, mănânc jumătate din gălbenuș, dar mi se face greață. Cozonacul nu e bun, parcă e pâine ceva mai crescută, scot numai nuca din mijloc și-arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cheamă Marius acum... M-am însurat luna trecută c-o mână pe care-o cheamă Victorița... Dar dacă dinții care mi-au căzut s-au făcut omuleții de după dulap? - Mamă, noi de ce n-avem grilaj și nici felinar și nici poză? - Pentru că taică-tău bate crâșmele în loc să mai tragă acasă! *** - Sara, nu m-am mai anunțat, nu știu dacă... Nu se miră, nu se bucură excesiv, n-am deranjat-o. Are și ceva care mă scoate din minți. Ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ăla dintre picioare, toți îl numesc ață intercurală. Purtam tanga pentru momentele când rochia din crep de bumbac devine aproape transparentă. N-ai cum să prevezi c-o să ajungi la camera de urgență cu rochia tăiată și detectivi care te pozează, proptită pe-o targă cu rotile și c-o perfuzie cu morfină într-un braț și-o călugăriță franciscană care-ți strigă într-o ureche: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă mai pierde sânge! Nu, sincer, a fost mai comic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Glamour pe care mi l-a adus, am vorbit cu cei de la agenție și-au spus că, dacă-ți refacem portofoliul, vor lua în considerare ideea de-a te primi înapoi pentru mânării. Evie vrea să zică „manechin de mâini“, pozând pentru inele de cocteil și brățări cu diamante pentru jucat tenis și alte porcării din astea. De parcă aș vrea să aud așa ceva. Nu pot să vorbesc. Nu pot să mănânc decât lichide. Nimeni n-o să se uite la mine. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Și mă întorc spre Evie: — Ce-i cu el? Ocupată să-mi scot fundul în evidență. Și fotograful face: — Evie? Asta nu-i îmbufnare! Cu cât sunt mai urâte hainele, cu atât sunt mai dezgustătoare locurile în care trebuie să pozăm ca să le facem să arate bine. Gropi de gunoaie. Abatoare. Uzine de purificare a apei menajere. E tactica miresei urâte care pare frumoasă doar prin comparație. La o ședință foto pentru Industry JeansWear, eram sigură că va trebui să pozăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pozăm ca să le facem să arate bine. Gropi de gunoaie. Abatoare. Uzine de purificare a apei menajere. E tactica miresei urâte care pare frumoasă doar prin comparație. La o ședință foto pentru Industry JeansWear, eram sigură că va trebui să pozăm sărutând cadavre. Mașinile astea abandonate au toate găuri de rugină în ele, margini zimțate, iar eu sunt aproape goală și încerc să-mi amintesc când am făcut ultima dată un vaccin antitetanos. Fotograful lasă jos aparatul și zice: — Irosesc filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a zis că nu se mai teme de iad. Al doilea cel mai rău lucru e Manus care-ți smulge hârtia cerată de la păsărică dacă nu te-ai ras destul de bine. Despre iad, i-am zis lui Evie: Acolo o să pozăm mâine. Deci, directorul de imagine zice acum: — Evie, poți să urci cu câteva mașini mai sus pe morman? Iar asta purtând tocuri înalte, dar Evie urcă. Mici diamante de sticlă securizată sunt împrăștiate peste tot pe unde ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]