1,132 matches
-
spună părerile despre Tudor Arghezi („oribil”), Ion Barbu („halucinații”) și Lucian Blaga („absența fiorului poetic”). Cu timpul, renunță la critică și se îndreaptă către explorarea unor zone mai puțin studiate sau chiar necunoscute din istoria literaturii române, vădindu-și formația pozitivistă și înclinațiile filologice. S-a încercat și în investigații mai pretențioase, care presupuneau disocieri subtile; astfel, Horațiu în literatura română (1939) cercetează influențele „de suprafață” și cele „de adâncime” ale scriitorului latin asupra lui D. Bolintineanu, A. I. Odobescu și V.
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
trebuie înțeles ca o apropiere profesională, ca abordare cognitivă a obiectului cercetat. Medic fiind (de unde și aerul său... doctoral), Emil Codrescu vede în Adela o ipostază a "corpului unei femei tinere, termenul ultim al evoluției cosmice", nuanțând metafizic cunoscuta ierarhizare pozitivistă a materiei. Cunoașterea fiind pentru Ibrăileanu admirativă, lecția predată Adelei constă, în fond, în a se cunoaște pe sine, ridicîndu-se la același nivel al admirației (vezi amintitele note asupra cunoașterii admirative ale lui Al. Paleologu). Între a cunoaște și a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vie și cea moartă; cea de-a doua este o limitare "rațională", iubirea firească fiind cenzurată de prejudecățile etico-istorice. Cele două cauze inhibitorii nu se află în contradicție, după cum s-ar părea la prima vedere, și asta deoarece, în sistemul pozitivist al lui Ibrălieanu, morala, frumosul, raționalul își au o origine naturală. Naturalul, deci, în dublă ipostază, primară și secundă, acționează asupra corpului uman sancționîndu-i integritatea, limitîndu-i vitalitatea. Cu excepția acelei atingeri finale a corpului iubitei, apropierea lui Emil de Adela este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
constituie un demers firesc. Și Ibrăileanu se plasează în linia moraliștilor clasici, care judecă lumea din perspectiva unui model ideal, centrat pe armonia interioară a individului. Gândirea sa, impregnată de livresc, va surprinde deviațiile, distorsiunile de la acest model. Noua mentalitate pozitivistă îi alimentează reacțiile, ce au ca suport protejarea, avertizarea intelectualilor idealiști, incapabili de adaptare întrun mediu social așa de meschin pragmatic. Iată cum o psihologie de autor se resoarbe într-o gândire etică cu finalitate securizantă pentru inadaptabilii intelectuali, asupra
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei, repulsia față de orice formă de patetism (și retoric) ori cabotinism țin de pudoarea stilului, de delicatețea structurală a autorului. Este vorba de un realism nuanțat, care urmează o demonstrație în spirit metodic, pozitivist, beneficiind de suplețea inteligenței. Astfel, în Adela se intersectează multiplele dimensiuni ale personalității lui Ibrăileanu, fie cele structurale, fie cele dobândite. Ideea, și la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cu mâna ta cea mică, Și spune-mi de ce-i toamnă Și frunza de ce pică... Scântei galbene Vom spune că toamna a venit... foarte trist - La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva, Însă m-a trezit un glas pozitivist... Vântul umed, și frunza zboară, undeva. Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape... În luncă, medita un poet cunoscut - Părea că de oameni nu mai încape; De-această-ntîmplare, atât de rău mi-a părut. Eu nu mai știu nimic, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Asupra acestui din urmă punct al programului avea să hotărască profesorul de Limba română de la secția modernă, unde bănuia Barbă că se găsesc mai ușor elemente cu înclinațiuni artistice, decât la real, unde erau, vorbă să fie, spirite "ceva mai pozitiviste". În sfârșit, după multe și interminabile consfătuiri, zeii didactici, specialiști în "materie", au ales "Prometeu" de Victor Eftimiu. După ce s-a stabilit să se joace o scenă din actul al III-lea, profesorul nostru de Română, Avram Todor, care citea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prea evident de ce se afla În sala sticlăriei, În loc să fie În aceea a instrumentelor optice, semn că era important ca prospectarea exteriorului să se petreacă În acel loc, cu orientarea aceea, dar nu Înțelegeam motivele alegerii. De ce tocmai cubiculul ăsta, pozitivist și vernian, alături de aluzia emblematică cu leul și șarpele? În orice caz, dacă aș fi avut tăria și curajul să mai rămân acolo câteva zeci de minute, poate că paznicul n-avea să mă vadă. Și subacvatic am rămas pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de fiecare dată când un poet, un predicator, un șef, un mag au emis niște bolboroseli fără noimă, omenirea pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor sau ale focului grecesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un mag au emis niște bolboroseli fără noimă, omenirea pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor sau ale focului grecesc... E cazul multor generali”. Era ora unu noaptea. Diotallevi, amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lumea magiei de ceea ce astăzi numim universul preciziei. Personagii pe care le studiasem la școală drept purtători ai luminii matematice și fizice, le regăseam acum În mijlocul beznelor superstiției și descopeream texte situate În afara oricăror Îndoieli, care-mi relatau cum fizicieni pozitiviști, abia ieșiți din universitate se duceau să se-ncurce pe la ședințe mediumnice și cenacluri astrologice și cum Newton ajunsese la legile gravitației universale deoarece credea că există forțe oculte ( Îmi aminteam de explorările lui În cosmologia rozacruceeană. Îmi făcusem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pînă la omul colindei, îmbrăcat cu soarele și luna, nu veți întîlni nicăieri, într-o oralitate aristocratică prin excelență, cumințenia nevăzută a omului de rînd. Țăranii sînt o clasă care nu vorbește, este vorbită - constata mai demult și mai sec pozitivist și Pierre Bourdieu. Farmecul discret al etnologiei constă astfel, pentru Anghelescu, într-un soi de hermeneutică a tăcerii sau, în alt registru terminologic, de antropologie vizionară a invizibilului, la care privește cu nedisimulată bucurie. O „antropologie” nu în sensul disciplinei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aplicații indiscutabil utile în mediul organizațional. De altfel, o parte dintre aceste teorii s-a născut ca urmare a unui demers de rezolvare a unei probleme concrete din mediul de afaceri. În acest context poate fi reiterată problematica adecvării modelului pozitivist și a raționalității tehnice la cunoașterea din domeniul socio-uman. Abordarea problematicii motivației umane prin aplicarea metodei științifice ridică o serie de incertitudini epistemologice: câte din teoriile motivației sunt teorii "științifice", care sunt teorii cu rang mediu de generalitate și care
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
a parametrilor mediului organizațional. În cest context divergența dintre teoria și practica motivării ridică o serie de întrebări cu privire la fundamentul epistemologic și paradigmele care au dominat cercetarea din acest domeniu. Teoriile motivației au fost elaborate în contextul unei puternice orientări pozitiviste și al aplicării ortodoxe a principiilor cunoașterii științifice: realismul, determinismul și cognoscibilitatea. Latham sintetizează relația dintre teoria și practica motivării: Teoriile științifice furnizează liniile directoare și planul de realizare a practicii. Teoriile facilitează dezvoltarea metodologiilor eficiente și de asemenea furnizează
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
nu sunt filozof și nu pot oferi prea multe comentarii sau detalii.) Pe vremea când era „un tânăr strălucit“, John Robert era un sceptic, un reducționist, un analist lingvistic, adică ceea ce se numește (incorect, pare-se, în acest context) un „pozitivist logic“ de cea mai strictă tendință, antimetafizică. Educația metodistă pe care o primise pare să se fi volastilizat pe nesimțite din structura lui sau să se fi sublimat, cu o certă naturalețe, într-un soi de ateism metodic. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțelegerea comunicării dintre structura antropologică a experienței trăite de umanitatea vie, ca sursă a noilor forme de sociabilitate și de legătură socială, și structura gândirii sociologice profesioniste. După cum se vede, paradigma sa epistemologică se află la antipodul determinismului și raționalismului pozitivist. În viziunea sa, logica raționalității, prevalentă în era modernă, cedează pasul în fața unei logici specifice comunității, pe care o denumește "ordinea emoționalului", dar care recunoaște Michel Maffesoli se exprimă adeseori prin manifestări anomice, violente, între care terorismul apare ca cea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
intuiție. Din acest punct de vedere, comprehensiunea nu se opune nicicum modelului naturalist de știință. Apoi, aptitudinile empatice sigur că există, dar ca orice aptitudini sunt rațional explicabile și pot fi puse în evidență experimental (din nou prin mijloace foarte "pozitiviste"). Din cele expuse până aici se poate aprecia că locul societății sportive în acest tablou se situează între ansamblul compact al disciplinelor tehnologice: -Echipamente pentru sporturi de teren - fotbal, tenis, carting, ciclism, motociclism, raliu, volei, handbal, baschet, rugbi, schi. -Echipamente
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
la Milano, la 6 ianuarie 1855, anul morții lui Antonio Rosmini. Foarte inteligent și foarte cult, pentru mulți ani un căutător al lui Dumnezeu, scria despre sine: „Diogene fără făclie, eu caut viața cea nouă”. De educație familială laică și pozitivistă, sfâșiat în interior de probleme existențiale într-o oscilație continuă între dorința du-pă perfecțiune și conștiința limitelor sale, Rèbora a fost cu-fundat pentru mult timp în întunericul cel mai profund; simțea că „este înmormântat în moarte”, dar inima sa
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Atunci citește-i În alune prăjite, a insistat Asya sărind peste traducere. — Nu mai fac chestia asta, a spus mătușa Banu pocăită. La urma urmei, nu s-a dovedit o metodă prea bună. Vezi tu, mătușa mea e un mediu pozitivist. Măsoară științific marja de eroare a fiecărei divinații, i-a spus Asya lui Armanoush În engleză, Însă apoi a trecut din nou la un ton serios În turcă: atunci, citește-ne În cafea. — Ei, asta e cu totul altă treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Roți, vine Ambreiajul, sefirot al Grației, care stabilește sau Întrerupe curentul de Iubire ce leagă restul Arborelui de Energia Supremă. Un Disc, o mandala care mângâie o altă mandala. De aici apoi la Cutia Schimbării, sau a mutației, cum spun pozitiviștii, care-i principiul Răului, pentru că-i permite voinței omenești să Încetinească sau să accelereze procesul continuu al emanației. De aceea schimbătorul automat de viteze costă mai mult, pentru că acolo Arborele Însuși e cel ce decide, potrivit Echilibrului Suveran. Apoi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pledează pentru o critică intuitivă, empatică, proprie „artiștilor”: „apreciatorii cei mai siguri rămîn numai artiștii. Ei sînt criticii cari intuiesc cu siguranță în tovarășii lor talentul sau geniul, cînd există” („Adevărul“, an XXXIII, nr. 11115, 27 iunie 1920). Falimentul criticii pozitiviste a secolului la XIX-lea în fața artei moderne este discutat cu argumente mult mai serioase de către teoreticianul sîrb Jovan Hristic într-un strălucitor eseu („Literatura modernă și critica modernă“, în vol. Formele literaturii moderne, în românește de Voislava Stoianovici, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înfrigurarea orașelor moderne. Esteticei noi îi trebuie un «imperativ categoric», o idee conducătoare, care a fost găsită în ideea de umanitate din scrierile «profetului modern» Whitman”. În continuare, Vinea se oprește asupra ideilor lui Beaudouin privind „evoluția naturală de la filozofia pozitivistă și științifică la misticism”, văzînd în „filozofia spiritualistă a lui Bergson” o reacție față de „complecta noastră dezorientare și anarhie pe toate tărîmurile”: „Sforțarea poeților moderni de a exprima viața înfierbîntată în ritmuri accelerate și vibrînd se observă și la filozofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un sistem de vase comunicante. Toate acestea sînt, desigur, locuri comune ale istoriografiei noastre cultural-politice. Important de subliniat rămîne faptul că generația creatoare a Contimporanului și a Gîndirii va fi, în anii ’20, un fel de placă turnantă dinspre generația „pozitivistă” a junimiștilor și postjunimiștilor înspre „tînăra generație a anilor ’30“. Cazul Nae Ionescu este, în acest sens, simptomatic: debutant în mediile cafenelei simboliste, simpatizant al futurismului și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă perioadă de studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care-l reprezintă, În sânul oricărei societăți, constituirea de regrupări parțiale; se pare Însă că Hubczejak a introdus această condiție În caietul de sarcini fără să se Întrebe câtuși de puțin care e sensul ei. În general, interpretarea sa mărginit pozitivistă a lucrărilor lui Djerzinski avea să-l facă să subestimeze constant amploarea răsturnării metafizice care avea să Însoțească inevitabil o mutație biologică atât de profundă - o mutație care, În fapt, nu avea precedent În istoria omenirii. Totuși, această ignorare grosolană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
diverse culturi, grupuri, curente, mișcări sau personalități sunt echivalente și au o egală importanță pentru grupul respectiv. Suntem pe cale de a pierde reflexul de a valoriza în termeni de adevărat/fals concepțiile despre lume diferite de ale noastre. Viziunile materialiste, pozitiviste, atee nu dispun de mai multe argumente de certificare și validare decăt viziunile religioase, mitologice, șamanice sau de altă natură.” Corin Braga surprinde în De la arhetip la anarhetip denaturarea valorilor de orice natură în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]