538 matches
-
chemări de veci. Un fluier seacă, altul nu s-arată. Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt, vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată. Cu mișcări oprite ades văd bolți prăbușite în apă. Din frunzele satului ies ca dintr-o biblică șatră. Aleluia, astăzi ca niciodată sunt fratele obosit al cerului de jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
reflecta orientarea conservatoare a FSN. De fapt, FSN moștenise baza socială a PCR. Pe muncitorii și țăranii pe care Ceaușescu îi înșelase și înfometase în anii ’80, FSN i-a curtat și răsfățat cu majorări de salarii într-o industrie prăbușită și alte măsuri populiste. La 20 mai au votat cu FSN circa 70% dintre muncitori, 83% dintre țăranii cooperatori și 71% dintre țăranii proprietari de pământ. Procentul intelectualilor care sperau într-o schimbare era mult mai redus. În septembrie 1990
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
lume”. Și pe mine. Patinatorii politicitc "Patinatorii politici" Unul dintre cele mai greu suportabile spectacole ale acestei lumi este strădania unei cocote ieșite de pe afiș de a mai stârni interesul masculilor. Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în pregătire un proiect pentru accesarea de fonduri europene pe care îl vom depune la începutul anului viitor. De asemenea, așteptăm ca o parte din sumă investită din bugetul local să o primim de la Consiliulu Județean. Am refăcut toate zidurile prăbușite anul trecut în urma modificărilor făcute în structura acestora de fostul proprietar, și dorim să finalizăm până vine iarna, o serie de alte lucrări de urgență", a spus Veștea, citat de . Acesta a adăugat că primăria Râșnov a alocat până acum
Braşov: Fonduri europene pentru reabilitarea Cetăţii Râşnov () [Corola-journal/Journalistic/24980_a_26305]
-
parabolă se prezintă a fi și Viitorul e maculatură, o piesă marcată de actualitatea imediată pe care nu știu dacă o depășește, o piesă ce dă titlul unui volum apărut în 1999 la Editura Humanitas. O parabolă a unei lumi prăbușite, în care esențele și omul esențial agonizează iar vitale rămîn minciuna, falsitatea, ipocrizia, prefăcătoria, mizeria, un joc pervers al aparențelor. Adică tot ce vedem și ni se întîmplă zilnic. Cine nu rezistă nu are decît o cale: balamucul. Fără să
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
Acolo era spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu gulerul ridicat. Uneori privea contrariat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sîmbure tare de cuvinte anoste. Murmură că vrea să se întoarcă acasă. Mda, zise pastorul. E tîrziu pentru un băiețaș ca tine. Ești prea departe de pătuțul tău. Se ridică și-l conduse pe Thaw pe niște blocuri de granit prăbușite, care aveau atîtea suprafețe orizontale, încît cobora ca pe niște trepte gigantice, sărind vioi de pe una pe alta, sprijinindu-se în părțile mai dificile în umbrelă pentru a nu-și pierde echilibrul. Thaw îl urmă sărind și cățărîndu-se fără chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un copil!“. Căută un loc în care să se ascundă. Din toate coridoarele întunecate veneau șoapte intime, așa că deschise o ușă care dădea în balconul sălii de dans, un spațiu îngust în care se depozitau scaune. Acolo era un bărbat prăbușit, cu brațele pe balustradă și capul pe brațe. Era Drummond. Thaw nu-l văzuse niciodată singur sau deprimat. Drummond schiță un zîmbet și îi indică un scaun. — Ce faci, Duncan? De ce nu dansezi? — Nu știu. De acolo, de sus, dansatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-a liniștit din nou, spuse Lanark, și focul se răspîndește. — E groaznic? — E minunat. E universal. Ar trebui să te uiți. în spatele clădirii care ardea era o panglică imensă de lumină arămie și nori care se ridicau din acoperișurile prăbușite sau care se prăvăleau în acel moment. Nu erau alte lumini. — întîi focul, apoi potopul! strigă Lanark exultînd. Ei bine, am avut o viață interesantă. — Ești egoist ca întotdeauna! țipă Rima. — Liniște, încerc să intru în contact cu Comanda Apărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite, care nu străjuiau orașul, ci se depărtau, margini dincolo de marginile cenușii perlate, cu cîmpuri și păduri ridicîndu-se spre capătul depărtat al unei mlaștini. întunericul de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suflat din gură, căci la vorbele de o pustiitoare blasfemie creierul îngeresc era cuprins de dureri atroce. Val după val, monștrii izbeau dreptunghiul ghimpos al falangei, îl erodau, îi smulgeau soldații și-i târau în beznă. La fiecare asalt rămâneau prăbușiți și diavoli, zvîrcolindu-se în ninsoare. Până ce, spre zori, ninsoarea-ncetă și îngerii începură să cânte. Aruncară spadele năclăite, lăncile cu flamura sfâșiată, își scoaseră armurile străvezii și rămaseră-n veșminte lungi și albe, pe umerii cărora cădeau pân-la brâu inelele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe cărarea spre Iad, pielea 1 se-acoperea de puroaie și fistule, membrele de râie, ochii de glaucom, spinarea de solzi, mintea de șale și sâni de muiere. Dar ceilalți îngeri, abia arătând un strop de mâhnire pentru ortacul lor prăbușit, își reluară cântarea și, cu câteva bătăi viguroase din aripi, se dezlipiră din țarină, înălțîndu-se solemn către cer, pe raza groasă a dintelui de mucenic, ca un stol de păsări omenești. Sângele, limfa, melancolia și fierea le țâșneau din tălpi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cât se apropiau mai mult de strada lor, dezastrul părea mai mare, ruinele mai hidoase și mai vechi, ca și când acolo bombardamentul s-ar fi petrecut cu zeci de ani în urmă. Cărămida zidurilor era galbenă și fărâmicioasă, și dincolo de fațadele prăbușite se căscau odăile în care trupuri moarte zăceau printre vitrine cu paharele intacte și nuduri atârnate pe pereți. Fetele depășiră un tocilar cu mecanismul lui primitiv în spinare, escaladară mormane de moloz amestecat cu lucrușoare și rufe și se opriră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de fapt, "o partidă mai potrivită", și că-i fusese tot timpul rușine de fata de mahala cu care se vedea ca să se iubească prin locuri sordide și să se plimbe apoi, nopțile, pe aleile pustii, ocolind câte un bețiv prăbușit și dând o țigară câte unui milițian pe jumătate adormit. Intrară în sala murdară ca un urinoar, plină de semințe și hârtii de eugenii pe podelele date cu petrosin. Pe scaune, dintre care destule erau inutilizabile, stătea o mulțime de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țestei și-al camerei și-al lumii mele. Dar asta a fost cu luni în urmă, pe când ruinele cartierului erau încă-n picioare și vagabonzii, dați afară de prin metrou, puteau încă să se ghemuiască în cîte-o încăpere c-un perete prăbușit. Iarna i-a gonit însă și de-acolo. Peste iarnă pereții patetici, cu oberlichturi rotunde și decorații Jugendstil, s-au mîn-cat de tot și fecalele vagabonzilor au dispărut sub zăpadă. Primăvara au venit noroaiele, mirosul de nuia crudă a duzilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mormoloc cu ochi negru catifelat, plutește în sânge cel ce-ar fi trebuit să-i ducă speranțele și tristețile mai departe. Iar pe pat, între cearceafuri gălbui, femeia lui, odată mireasă cu voal și lămâiță, zăcând acum ca o statuie prăbușită. Și femeia străină pleacă, ducîndu-și înfășurate-n ziar banii și andrelele-nsîngera-te, iar cei doi rămân sleiți pe recamierul lor îndoliat, până când tot femeia se scoală încet ca să arunce-n cadă prosoapele și cârpele folosite, să deșerte-n closet ligheanul, să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nectarul curgând pârâiașe printre petale colorate în alte culori decât cele din lumea adevărată. Se răsuciră-mpreună pe cărări presărate cu bolovani de opal. Intrară până la genunchi în ape care nu udau, ape ca de lumină vălurită. Trecură pe lângă temple prăbușite ca niște bucăți de măsea încă rămase-n gingie. Ajunseră-ntr-o vale plină de păpădii cât brazii, înălțîndu-și globurile peste tot cerul. Când sufla vântul, parașute pufoase se risipeau peste lume, având fiecare agățat de capătul ei câte un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care turnurile în parte prăbușite ale cetății Vesontio împungeau cerul. Un arc de dealuri joase și împădurite anunța cotul râului ce curgea pe sub zidurile sale. Traversând râul, avea să lasă în spate Sapaudia și, o dată cu ea, visul său, planurile sale de cucerire. Mesajul lui Utrigúr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe câmpul de luptă. Balamber evita să-și înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cu hotărârea unui condotier. Ai salvat viața ta și pe a multora. Ai fost... minunată!“ în tăcere, îi luase mâna dreaptă și, închizând ochii, i-o strânsese cu putere. „Dacă nu ai fi fost tu... „ „Ai încredere, domina: clădirile prăbușite se pot construi din nou, grâul se poate cultiva din nou. Ceea ce contrează mai mult e ca viața să fie salvată. Ce a fost mai rău a trecut.“ Nu îi răspunsese, însă când urcase în șa și deja se urnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spațiu doar cu puțin mai larg, încadrat de ziduri fără ferestre și acoperit de mărăcinișuri, în capătul unei ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cosma (pe care aceeași televiziune l-a transformat mai întâi într-un fel de erou salvator, iar apoi în unul de cinema), asta nu trebuie să ne facă să uităm că în Valea Jiului sute de oameni sunt striviți de galeriile prăbușite, pentru a căror modernizare nu se investește nimic. Și nu trebuie de asemenea să uităm că această pătură socială despre ale cărei privilegii se vorbește atât de mult de la o vreme, adesea nu are pâine și apă potabilă. Dacă fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
rău. M-am așezat. Îmi era greață și mi-am vomitat și mațele din mine, până mi s-a golit stomacul. Se vedea clar că mă simțeam rău. Mulți trecători au venit lângă mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic. Erau năuci. «Ajutați-mă. Chemați o ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm că în fața ferestrei obișnuitul continua să fie la fel ca ieri și alaltăieri, chiar dacă acum în câmpie fuseseră înfipți alți stâlpi și se zvonea că la toamnă va fi construită o așezare nouă, care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se achite de datorie... — Ce bani, doamnă? O să primesc niște bani? Doamna Petronela se uita la ea pe sub gene, cu ceafa lăsată pe spătarul fotoliului, expirând prelung fumul țigării. Își răscrăcărase picioarele strânse în pantalonii de piele. Era ca răstignită, prăbușită, iar surâsul ei cenușiu, înecat în fum, lunecase într-un rictus al ostenelii. Naivitatea Mirelei chiar o obosea. Mai curând ignoranță decât naivitate. Fetița asta e de o ignoranță crasă, incredibilă. Familia care va înfia copilul te va recompensa. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]