1,526 matches
-
am apucat s-o citesc pe următoarea din serie (deocamdată netradusă la noi) în timp ce, undeva în minte, mi se forma, dureros, cumplita întrebare: dacă atât de multe cărți de valoare au fost inițial respinse, oare câte capodopere încă mai zac, prăfuite, prin sertarele unor birouri la care au murit, au renăscut și-au murit din nou atâtea și-atâtea speranțe?
Salvați-o pe Jane! by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5586_a_6911]
-
lista monumentelor istorice casă natală din Saint-Sauveur-en-Puisaye a scriitoarei. Mediile literare caută acum bani pentru a o renovă. Colette (1873- 1954) abia ieșise dintr-un lung purgatoriu, după ce Leș Nouveaux Romanciers o condamnaseră la infern: proza pe gustul bunicilor, demodata, prăfuita. Chéri, Claudine și celelate române ale ei, altădată atât de citite, declarate ilizibile. Era epoca în care Nathalie Sarraute afirmă că Dostoievski ar fi avut de câștigat din fineturile naratologice inventate de Le Nouveau Român. Încet, încet, Colette își reocupa
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
anume nostalgia. Tim Burton își invită eroii copilăriei, adolescenței și ai unei tinereți zbuciumate artistic pe aceeași scenă ca la un carnaval în cinstea sa. Este ca și cum ai răsfoi vechi benzi desenate, sau cum ai descoperi cărți vechi întrun cufăr prăfuit sau jucăriile stricate, strâmbe ale copilăriei. Monștrii lui Burton, chiar și cei mai terifianți, au pasiunea măștii, au ceva din figurația spectacolului de carnaval, chiar și când ucid te întrebi dacă în locul sângelui nu este cumva suc de roșii. Crima
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
încet, abandonându-ș i într-un sfârșit mâna - botului umed și flămând de mângâieri. Poate că lucrurile stau exact invers. Cu cât renunți la mai multe cu atât ți se dau mai puține și dacă îți ascunzi speranțele într-un sertar prăfuit, de teamă să nu ți le fure careva, s-ar putea să nu le mai găsești nici tu.” O singură sugestie mi-aș permite, în privința echivalării italiene a cuvântului dor, de altfel intraductibil. Personal prefer formei din carte voglia di
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
creație sau invenție. Această împărțire are o istorie îndelungată, care coboară până la Platon, iar distincția de mai sus nu e decât o variațiune a alteia, mult mai veche și durabilă - cea dintre cunoaștere (întemeiată, științifică) și opinie. Împotriva acestei distincții prăfuite au luptat unii dintre cei mai mari scriitori ai lumii, de la Nietzsche și Heidegger până la Derrida, Dewey, Rorty și, în mare măsură, Nabokov. Pentru aceștia, dar și pentru mulți alții, nu există o linie reală sau imaginară de separație între
Filozofie sau literatură? by Răzvan Andrei () [Corola-journal/Journalistic/3784_a_5109]
-
dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa timpului fiind depășită acum prin depersonalizarea estetizantă și puțin prăfuită a „culorii de epocă”: „Doamna de Grignan / ședea / la masa de lucru cu picioare rotunde / adusă în caleașcă la țară / și pana subțire scria o misivă / una din zecile de mii de epistole / călătorind cu poștalionul/ în vremea Corespondențelor. Dragă
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
o experiență care m-a format. Mai mult: Kafka are un fel de-a dezvălui coșmarul într-un limbaj din cele mai funcționărești. Demonii lui poartă costume de oameni de afaceri obișnuiți. Infernul lui arată ca un birou comun și prăfuit. Am citit undeva că, spre sfârșitul vieții, când era deja foarte bolnav, Kafka a cochetat cu idea de a le călca pe urme unor colegi de liceu evrei din Praga, emigrând în Israel. Chiar i-am văzut cartea de gramatică
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
Emil Brumaru (monolog) Interpretează Victor Rebengiuc Mă mișc stîngaci, hainele atîrnă pe mine, transpir artezian și mi se pare (ba chiar sînt sigur!) că am pantofii murdari, prăfuiți; scame batjocoritoare îmi atîrnă de manșetele pantalonilor, de coate, basca e-o bazaconie terfoasă, nimb bășcălios de înger priponit cu strășnicie pe pămînt. Lectura-i împleticită în franjuri jalnici de plictis: las baltă "cititura" și plec neras, ca din pușcoci
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
în afară de schimbările din istoria mare, foarte multe s-au schimbat dramatic și dureros în istoria cea mică: cea mai tristă dintre ele e schimbarea de admirație. Multe dintre numele de pe coperțile încă poroase pe care le iubeam în podul acela prăfuit s-au întrupat în oameni mai puțin admirabili. Revistele pe care le citeam cu sfințenie, unele au dispărut, altele s-au prefăcut în instituții unde mișună oameni pe care îi admir sau nu. Cum a putut această revistă elegantă, intimidantă
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]
-
lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la meditație... Îmi meritam meseria? Îmi închegasem un destin și-l
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
un fel sau altul la viața literară. C. Rogozanu însuși, cu care dialogul (celor din alte generații) părea cândva imposibil, emite acum opinii nuanțate și judicioase: ,Cei care se plâng că sunt discriminați pentru că sunt tineri sunt animați de orgolii prăfuite, se vor, probabil, în istorii literare, în Uniunea Scriitorilor și, mai ales, în vreo sinecură oferită de stat. ș...ț Am avut un vis!, vorba vizionarului american. Se făcea că tinerii artiști chiar erau tineri în România, că aveau orgolii
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11152_a_12477]
-
Pe noptieră ea are o ediție veche, jerpelită a Codului manierelor elegante. El iese, se duce după țigări și pâine. A lipsit destul timp. Astfel încât, atunci când se întoarce, ea, care stă în pat și citește, începe să râdă văzându-l prăfuit, cu genele galbene, cu fața pudrată parcă, machiată, ca și cum între timp s-ar fi mascat - se zicea că ar fi fost vorba de o explozie petrecută într-un deșert asiatic, de care lumea se ferea să comenteze, de frică, deși
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
Pe urmă, cel ce intră și capătă răspunsul, dispare, și rămânem iar singuri, față în față, în baraca scundă cu tavanul de lemn, în care stăm ca într-o cutie de chibrit cu bețele arse. în gemulețul sărac, o mușcată prăfuită, distrusă de soare, trage la noi cu urechea. Cu mine, inginerul poate să lase cârma, în voie, să vorbească de altele, mai scăpând din strânsoarea faptelor imediate... De pildă, obsesia lui că, în emisfera de nord a planetei, fluviile bat
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
în poza de la aceiași pagina, în dreapta lui Iulian Neacșu se află scriitoarea Passionaria Stoicescu, care a contribuit magistral la completarea imaginii regretatului poet Grigore Vieru. ÎN VESTIARUL INIMII Mă uit la tine anonim și mă povestesc. Mai eram eu în preajma, prăfuit că un ceas din magazinul cu antichități, numai duminică, în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în sântul drumului - urma de roată - trecută prin carne de câine câțiva scheletici copaci cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ritmuri de tangouri și-și șopteau iubirile, își ascundeau trădările, își urlau tăcerile. Din- tr-un gest, dintr-un cîntec, din povestea unui pahar de cristal sau a unei lingurițe de argint șiroiau întîmplări, amintiri, un univers care putea să pără prăfuit și decadent. Oricui, dar nu mie. Hazul acela îl găsesc la Radu Afrim. Și în spectacolul lui de la Odeon. Se simt, în ce fac și în cum fac actorii, neliniștile, misterul iubirilor, al infidelităților, se simt slăbiciunile, se simt pasiunile
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
conferințe, multe plictisitoare, neconsistente, am regretat că Ariane Mnouchkine n-a mai ajuns, m-am tulburat să-l reîntîlnesc, după zece ani, pe Josef Nadj, bîntuit de artistul din el, de omul acestui secol, am văzut și cîteva spectacole, unele prăfuite complet, altele proaste de-a binelea, am stat cinci zile în sosul european al oamenilor de teatru, am rîs, am constatat că cei mai numeroși la Torino au fost oamenii de teatru din România, am savurat, a cîta oară, ludicul
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
este un funcționar ministerial demisionar întors, după șase ani, la catedră (sîntem prin 2000 acum, îmi dau seama, la ,ungerea" unei doamne ministru), în același colegiu, binișor schimbat. Carevasăzică, cîteva perechi de convenții. Le iau într-o ordine oarecare. Ministerul prăfuit și birocratic, funcționînd pe modelul - european... - al celor trei D (adică doucement, demain, d'omage... i.e. imediat, pe urmă reveniți mîine, în final ne pare rău...) versus școala agitată și vie, în ciuda portretelor de ,părinți" care se-ncruntă, îngălbenind, pe
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
mai mult timp, însă peste citatul ăsta care îi aparținea lui Ceaușescu dăduse, de curând, răsfoind o broșură pe care o găsise întâmplător în podul casei, o cuvântare la una dintre plenarele Comitetului Central al Partidului Comunist Român. O cărticică prăfuită, cu paginile îngălbenite de trecerea timpului și coperțile roase de carii, dar care, considera el, conținea adevăruri de netăgăduit. și-ar fi dorit să poată da timpul înapoi, pe vremurile de odinioară când cu toții aveau asigurate un loc de muncă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
luă loc alături de el, vorbindu-i firesc de ceva, iar ea, care stătea în balansoar, nu izbutea să înțeleagă. Dar, luînd seama la gesturile lor fără cuvinte, se simțea izbăvită de faptul că fusese părăsită și se convingea că aerul prăfuit și stătut mirosea din nou ca înainte, ca și cînd ar retrăi vremea în care bărbații intrau nădușiți în dormitoare, iar Ursula, buimacă și plesnind de sănătate, dădea fuga în toate după-amiezile, la patru și cinci, să vadă de la fereastră
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
a devenit un tic existențial. Angoasele sunt rezolvate prin recurs la arhetipuri. (Jung proceda invers, pentru a le defini). Liniștea sufletului presupune o bătălie prealabilă: „Adulmeci plaja Ilonului, spuma sângelui,/ Bolborosește și în ochii voștri, limpezi de umbră/ Călcăm nisipul prăfuit/ Noapte uitată, coifuri lăsate în urmă/ Pisica egipteană, ochii tâmpi, lada-n campanie/ Sandale umede, știu că legenda înghite tot/ Chiar și bătaia din bar cu Eneas/ Ahile în sus, Ahile în jos/ Fiul, nepotul Ahile, măreț călcâiatul/ Degeaba îngân
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
contribuțiilor (pertinente, de altfel) semnate de Iulia Popovici, Victor Rizescu și Ovidiu Șimonca, mă întreb cum se poate dezbate o asemenea carte. Căci, după mine, o atare acțiune implică automat formularea unor amendamente, chiar binevoitoare și chiar, cu un termen prăfuit, constructive. Or, cartea lui Gabriel Andreescu nu prea lasă loc de asemenea completări. Nici sub raport informațional (cercetarea întreprinsă de el în Arhivele CNSAS fiind, cel puțin pentru cazurile tratate aici, exhaustivă), nici sub raportul argumentării (autorul dovedind o finețe
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
simț. Un simț care-l duce, adeseori, tocmai în acele locuri unde găsește, fără să caute, semne, urme, crâmpeie ale țării pierdute. Așa se face că, într-una din zile, am intrat într-o debara în care sute de reviste prăfuite, colecții întregi, își așteptau plecarea spre reciclare. Am răsfoit la întâmplare un exemplar, două și, în al treilea privirea mi s-a oprit, hipnotizată, pe un paragraf, cunoscut, parcă, de undeva: - În ce mă privește, reluă Regina, prefer să mă
Europa by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10042_a_11367]
-
dintre care unul recent cu titlu trendy - Sfârșitul lumii și altul voit pleonastic, tot ca să râdeți voi, Reluare cu încetinitorul ! În cinstea voastră și a bunei-dispoziții am născocit și cartea asta de proză scurtă, i-am dat un titlu cam prăfuit ce-i drept (îmi cer scuze de o mie și una de ori, Viața ca troleibuz suna mai bine, nu?) și m-am dat de trei ori peste cap înainte și-napoi numai ca să vă oblig să râdeți cu orice
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
suficient umor: ,...nu aș fi de acord, pentru că eu și prietenii mei schimbăm canonul cum ne schimbăm cămașa. Canonul de luni nu-i canonul de vineri. ș?ț Modelele sunt adesea acelea care au supraviețuit într-o frază tocită și prăfuită, cu zero interes la tineri. De exemplu, modernismul la facultate: Pound, Eliot, Stein, Stevens, Williams. O serie ușor de spus, scriitori de necitit." Nimic ultragiant sau demolator aici, la urma urmelor, doar o funciară (și justificată) lipsă de încredere în
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]