751 matches
-
a zgâriat frâiele calului unui beau care, scoțând capul pe fereastră, cu o perucă de cel puțin un kilogram și jumătate pe cap, a început să înjure [,] "La naiba să-l ia, dacă ar ieși afară ar face mai mult prăpăd decât Samson printre filisteni cu maxilarul măgarului. ["] În timp ce scuipa și înjura de mama focului, propriul său căruțaș, dând biciul pe spate ca să lovească caii, i-a făcut o tăietură pe nas din greșeală, de s-a dat înapoi de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
erotica, îmbrăcând forme variate, de la sonetul petrarchist și shakespearean la cel voiculescian. Iubirea e o stare de confiscare totală a eului, de turment absolut („Mă prăpădesc să nu te văd,/ Mi-astup urechile cu ceară/ Și-mi port corabia-n prăpăd/ Și-mi duc iluzia să piară”), combustie, sete fără leac („Unde să strig de disperare?/ Din care lume să te-arăți?/ De sete mor între izvoare,/ De neînțelesuri între cărți”), strigăt fără ecou, prohodire după iubita dispărută sau după „pierduta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
care îl dau criticii tematiști de felul lui Jean-Pierre Richard) în care spiritul liric bacovian se simte ocrotit. La prima vedere, spațiul de refugiu este spațiul singurătății (camera în care se izolează și unde ascultă tăcerile grele sau de unde vede prăpădul ninsorii, crâșma păcătoasă dintr-un târg blestemat, hanul de la marginea orașului, vastul cavou în care se află cadavrul iubitei, din nou cârciuma în care cântă barbar o femeie etc.), un spațiu care închide spiritul, nu-l eliberează de fantasmele urâtului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Sfintele Scripturi: „Sufletele drepților sunt în mânalui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără deminte drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li separe nenorocire, și plecarea lor dintre noi un prăpăd, dar ei sunt înpace (Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-9). Rugăciunea lui Iezechia,regele lui Iuda, când a căzut bolnav și s-a tămăduit de boala lui ca oînviere din morți este semnificativă pentru evenimentele „Patimilor Sfințitoare ale Mântuitorului”: „Atunci eu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
jumătate de pământ și se hotărăște să-l cedeze fiilor, gândindu-se la binele pământului : Și mi se frânge inima când mă uit cum se strică acest bun. Da, vreau mai bine să-l dau, decât să văd un asemenea prăpăd”. Nepermițându-i sănătatea să lucreze pământul, bătrânul se hotărăște să-l dea celor trei copii: Fanny Delhomme, Buteau, Hyacinthe, poreclit Jesus Christ: ”Și apoi pământul, nimeni nu-l ia cu sine când se duce. Trebuie dat, trebuie dat...În sfârșit
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
prin care se vede strălucirea inaparentului. O ultimă ipostază a luminii ce taie vederea, și desăvârșirea celor anterioare, se configurează în Nod 3216: "Mai stau o înserare,/ ca să văd,/ umbră din umbră cum se lasă,/ cum al luminii văzătoare, dur prăpăd/ devine de din ce în ce mai moale,/ cum se lungește umbra după pomi,/ cum omul după om se prelungește,/ cum zidul dimineții lent se năruiește,/ și cum lumina stelelor răsare,/ pe o cu totul altă înserare". Cel care stă în vedere primește imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1944 ne-au apucat în orașul Bârlad. Lupte pe la periferie, apoi lupte de stradă au adus tot ce putea aduce un război: incendii, prăbușiri de case, prăvăliri de copaci și de stâlpi de-a curmezișul străzilor, peste tot ruină și prăpăd. Incendiile ard nestingherite de nimeni și consumă în voie cele mai frumoase și mai importante clădiri din oraș. Școala Normală de băieți, o capodoperă a arhitecturii moderne cu tot mobilierul, cu muzeul, cu biblioteca, arde zile de-a rândul. Hotelul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
P. G. Wodehouse, Freddie e ghinionist!, București, 1941; Pierre Neyret, Confidența, București, 1941; Mulk Raj Anand, Culii, București, 1954 (în colaborare cu Octavian Nistor); Anatole France, Insula pinguinilor, București 1955; La Fontaine, Fabule, pref. Valentin Lipatti, București, 1958; Émile Zola, Prăpădul, pref. I. Brăescu, București, 1958; Jacques Stephen Alexis, Generalul Soare, București, 1962; Bozorg Alavi, Zidul alb, București, 1963 (în colaborare cu Radu Olteanu); Paul Vaillant-Couturier, Copilărie, pref. Teodora Cristea, București, 1965; Fedru, Fabule, pref. Cicerone Poghirc, București, 1966 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
uzați, prinși cu elastic și reparați rudimentar cu sârmă. Cred că și ea este mirată de felul meu de a vorbi și articula cuvintele, plus întrebarea... „Comuniștii ? Care comuniști, băiatule ? Aici, la noi, ungurii și mai înainte austriecii au făcut prăpăd, mai răi decât comuniștii tăi. Eu eram fată tânără și am văzut cu ochii mei cum ne-au ars ungurii cărțile și icoanele din biserică în ’40. Lasă-i pe comuniști în pace, că ei nu or făcut nimica la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
putea... Oamenii, cu capul acoperit de saci făcuți capișon, ieșeau pe afară, se uitau la nori și mormăiau: O mai ține vreo două-trei zile. Noroc că recolta nu era culcată la pămînt de ploaie. Și nici gheața n-a făcut prăpăd ca-n alte dăți. Gospodinele satului aveau de lucru berechet, dar gospodarii cam leneveau și se cam întreceau cu măsura la băut. Rachiul pe care îl fabricau cu instrumente ingenios îmbinate producea beție, dar și o durere cumplită de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era un gheizer imens și Raul a trebuit să ocupe banda 3. Atunci s-a produs potopul! Un val uriaș lovește digul cu două treimi din uriașa sa masă, iar ultima treime scapă cu toată forța spre Quinta și face prăpăd. Mașina lui Raul este lovită lateral, aruncată ca o surcică, răsturnată și izbită la 40 de metri de un parapet. Apoi apa se împrăștie ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Ca prin minune, toți se aleg cu zgîrieturi ușoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum se reped spre așezarea numită Serenite, cum o înghit, pur și simplu o înghit ca și cum niciodată n-ar fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai rămăsese din oraș, nimic nu scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând, s-a putut desluși că era un om care stătea agățat pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ambiții mari de împlinire intelectuală și iubeau cu pasiune literatura și artele? Mulți nu vor ezita să răspundă: nimic nu le putea oferi deceniul al șaselea acelor tineri, sub raport cultural, ca și sub alte raporturi. Epoca era abrutizantă, de prăpăd, devastată de cel mai inclement dogmatism din câte au funcționat, după război, în țările comunizate cu forța. Și totuși, cine cunoaște mai de aproape, ca generația mea, acele vremuri știe că lucrurile au stat puțin altfel. Întunericul care se lăsase
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Boileau. El era de fapt șeful echipei și ne-a făcut îndată să simțim acest lucru. De la început ne-a luat tare: — Băieți, să învățați repede căci nu e timp de pierdut, Gazeta trebuie să apară la termen, altfel e prăpăd! Încruntat și bombănitor, ne certa pentru te miri ce, dar mai ales dacă întârziam, ne alerga după șpalturi în paginație, iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
următor, s-a stins, într-o noapte sărbătorească, cu mirifice transmisii de fotbal internațional, George Ivașcu, directorul revistei. Până la urmă s-a dovedit că, într-adevăr, la România literară moartea a preferat ochii albaștri. Să fi fost o simplă întâmplare prăpădul de la România literară? o strictă chestiune de destin individual? Firește, stilul de viață dezastruos, în fond sinucigaș, al unora, problemele de viață intimă ale altora, boli năprasnice sau perfide au contribuit din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mesajul tocmai îi cere ca remediu împotriva toxinei din fariseismul declarațiilor . Elevii claselor a dousprezecea din România învață istoria revoluției anticomuniste de la Iași 1989 - Piața Unirii, după sursa Cassian Maria Spiridon și iau de bune palavrele samsarilor din agora . CE PRĂPĂD, CE MIZERIE MORALĂ! Miza calculată corespunde realmente fostelor tentative didactice de construire a “omului de tip nou”, un rest de neoproletcultism alimentat cu modelele propuse de dl Simirad - “eroi ai neamului românesc” însângerații atroce ai revoluției din Iași - Piața Unirii
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
și până la ceata renumită a trupei, sergenți, căprari, soldați și ordonanțe. Toți romașcanii din acea vreme, cei care au trecut și cei care n-au apucat să treacă peste pântecele ei, mai pomenesc Încă și azi, ca la amintirea unui prăpăd sau cataclism, incendiu, inun dație sau cutremur, de această creatură, forță elementară a naturii primitive și fericite, izbucnită brusc printre instinctele amorțite ale pașnicului oraș moldovenesc - și căzută, În cele din urmă, la picioarele celui mai neînsemnat din ceata tuturor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de drag, mi s-a părut că intru în palatele Amurgului din închipuirile copilăriei mele... Și a fost așa de bun și de prietenos, s-a înfățișat așa deschis, drept și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce, pentru Cer la revedere: Să cântăm suprema rugă în al nostru trist prăpăd... O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, de pe tronu-ți blând privește, Către ceata din arene, ce-ți trimite-un lung suspin! Azi e ziua cea fatală, care viața ne-o sfârșește: Trupu-i iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
va zdrobi; iar pe care va cădea îl va sfărâma” (Mt 21, 44). Biserica de regulă atunci înflorește mai bine când este mai prigonită. „Întru dureri vei naște fiii tăi” (Gen). Ea este asemenea corăbiei lui Noe, care cu cât prăpădul potopului era mai mare, cu atâta se ridica mai impunătoare deasupra valurilor. Precum prorocul Daniel a scăpat teafăr din groapa leilor iar cei trei tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-a spus doar atât: Dă-te jos, că-i prăpăd! Te-a zărit maică-ta la toacă. Bine mi-a zis tata că: Jocul e o luptă lipsită de spaimă, precum un venin transformat în medicament. Cadou de aniversare Întrucât ziua natală a Oltei era apropiată de ziua mea, părinții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să vorbească pe românește; − Nu, noi nu suntem cazaci, suntem soldați sovietici, spune cel de al doilea; noi ne purtăm civilizat, nu facem ca aceia ce ne-au cotropit marea noastră patrie sovietică. La noi trupele imperialiste române au făcut prăpăd prin colhozuri, au furat vitele și le-au adus în România, și aici la boier au fost aduse vite din colhozurile noastre. Când au intrat armatele germane și române în țara noastră, pe lângă jafurile din colhozuri s-au purtat neomenește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dar și-a adus aminte că în chilia lui rămăseseră banii obștii. Înfruntând urgia incendiilor și a exploziilor în lanț, s-a întors să recupereze banii uitați, dar nu a mai apucat să facă și drumul de întoarcere. După liniștirea prăpădului, a fost găsit carbonizat... Inimosul arhimandrit Epifanie Dumitrescu s-a adresat cu o cerere autorităților ieșene, la 3 februarie 1921, pentru acordarea unui teren de vreo 2000-3000 m.p, aflat lângă locul vechiului schit. Trimișii primăriei au conchis la 1
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
prelins într-o pânză cu dâre albastre de pix, bună de aruncat. Încă un fulger și încă un tunet îl fac pe omul nostru prins de furtună o mogâldeață totuna cu trunchiul de care se lipise. Ceasuri întregi a durat prăpădul, timp în care trupul chinuit căzuse într-o amorțeală aproape de încremenire. Sub cerul din nou senin, copacii se profilează clar, fiecare detaliu își recapătă forma dintotdeauna, pădurea întreagă reintră în zona de lumină domoală. Dar starea de suferință și neliniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]