1,618 matches
-
a făcut ea facultatea de electrotehnică? Ha, ha, ha! "Dupe"care ai luat-o la întors, nu-i așa? - Nu era păcat? Dacă tot m-a trezit... - Ha, ha, ha! - Ce vă mai distrați voi! Țara arde și moșnegiii se prăpădesc de râs! E Maria, șefa de campanie. Femeie de pus la rană. O zeiță! Ei îi datorez faptul că am ajuns aici. Nu degeaba se spune că în spatele unui om puternic se află o femeie puternică. Nu m-am considerat
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
cum era Eleonora. Poate că nu era chiar așa de naivă cum credea Ana despre ea, ci mai repede curioasă să descopere noi senzații pe care le poate simți o fătucă de paisprezece ani. Cu un an înainte de a se prăpădi tatăl fetelor, în casa bunicilor din partea mamei a fost găzduită o familie de țigani rudari, care se ocupau cu tot felul de lucrări de reparat sau confecționat din metal. În acele vremuri la țară se foloseau linguri metalice cositorite. Cum
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Dulce, zemoasa și vie - Absența ta și astăzi mă omoară! FAȚĂ DULCE Față dulce îmi dădeai Să-ți gust miezul tău de răi Fremecat și unduios - Buze fragede în jos Și în sus alt colț de răi Unde tu mă prăpădeai Cînd erai încă virgina zvîrluga că o jivina. TE-AI ÎNCOLĂCIT PE MINE Te-ai incolocit pe mine că o jivina Era fierbinte pielea ta fină Te zbăteai, dar mă strîngeai în brațe Regina de iubire și lumina Și eu
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
un tip căruia nu i-am reținut inițial numele...și l-am notat în telefonul mobil „Mere Bune”...pentru că mă sunase în toamnă, de la sat...că-mi aduce niște “mere bune...cu viermi...eco”. Am râs atunci, de m-am prăpădit. În timp, am aflat ce nume are...dar tot “Mere Bune” îi spun. Chiar și el, când mă caută de pe un telefon străin zice:” eu sunt, Mere Bune!” E o combinație ciudată tipul ăsta...de finețe artistică (e artist fotograf
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
mici și pătrați îi străluceau printre buze. Avea o claie de păr castaniu, buclat, veșnic ciufulit, prin care își trecea degetele, încercând zadarnic să-l domolească. Era vesel, știa un milion de anecdote, pe care le povestea cu haz. Te prăpădeai de râs în compania lui, fără să te mai saturi. Când i se prezenta cineva necunoscut, îl măsura din cap până-n picioare, fără jenă și nu-i scăpa niciun amănunt. Dacă nu era îmbrăcat cu gust, i-o spunea pe
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VIOL Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Am să-l reclam pă Ion a' lu' Scarlat, Pentru viol, al dracu' prăpădit! Da' nu numa' că el m-a violat, Nenorocitu' m-a și-mbolnăvit: Intră acum trei luni, să zic, precis, În miez de noapte peste mine goală, Că eu nu țin pe vară geamu-nchis Având călduri de-atâta zăpușeală, Și de
VIOL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363764_a_365093]
-
de gheață rece. Vântul cald i se strecoară printre bucle răvășite, A-nțeles, e-ntâia oară, parcă-ar vrea să se mărite: Cine poate să mă știe cum arăt și cum gândesc?!... Stau închisă-n sihăstrie, cred c-aici mă prăpădesc... Ochii mei nu pot să plângă, nimeni nu i-a sărutat; Sunt stăpână, ori sunt slugă, că mă sting și e păcat! Pentru ce sunt blestemată! să aștept pe cine,-anume? Nu l-am văzut niciodată! Despre el mama îmi
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
acasă. De Florii, mergeam la biserică, cu haine noi. Era ca o „parada modei” (inclusiv după ce m-am măritat). Taică-meu avea scaun cumpărat și le explica „vecinilor”: „ăla mic, e ăla mare...ăla mare, e ăla mic”. M-am prăpădit de râs (ginerele cel mare era mai scund, iar cel înalt era ginerele cel mic!). Întotdeauna de Florii aveam o febră musculară, de neimaginat, nu doar de la curățenia generală, cât mai ales de la văruirea pomilor, de la stradă și din grădină
FLORIILE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349667_a_350996]
-
încetat subit să latre, semn că spiritul a plecat. Daniel mi-a spus speriat că... atunci când a ajuns la camera lui, si cand să pună mâna pe clanță să deschidă ușa, clanță s-a apăsat singură!!! Nu de mult se prăpădise Lăură, cea de a doua soție a mea și... noi am bănuit că a fost ea! Shakka înțelege o mulțime de cuvinte în limba română, recepționate de la mine și în engleză preluate del a ceilalți membri ai familiei. Am impresia
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
comună mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mamă, era însurat cu tanti Dumitra care mai fusese maritată cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toata lumea, era o huidumă de om cu un bârdăhan de pe care îi luneca mereu brăcinarul, din care motiv își sălta mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
caracterizez bine pe Otilia Mărculescu...ci pentru că mă deprimă să o văd și pe profa îndoliată. Toți mor, de nu se mai opresc...Acasă, mama întinde doar sfori negre...după mama ei, după un unchi...după tata. În roman, se prăpădesc...și Costache...și Simion...și copilașul lui Stănică. Dar tu, deși ești negru, înviorezi atmosfera prin verdele obraznic al ochilor jucăuși, prin limbuța roșie pe care ne-o arăți fără rușine. Poate tocmai asta e...în roman, dar și în
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
stă cu spatele la istorie. Istoria pentru el, în termenii lui Noica, nu-i decât o chestie de meteorologie. De asta poporul român trăiește în virtualitate pentru că el instinctiv stă cu fața către Dumnezeu. El iese în istorie săracul, numai când este prăpădit, când i se ia din teritoriu. Poate și acum avem un moment când trebuie să ieșim în istorie. Și atunci în ultimă instanță la noi creștinismul este un fenomen natural. Vorba lui Nae Ionescu: ”Biserica în România nu este o
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1281 din 04 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Partea întâi Ploaia care ucide La mai bine de doi ani de la instalarea Săndicăi la I.A.S. Dorobanțu ca inginer zootehnist, tatăl ei s-a prăpădit. Se întorcea acasă de la bostană, unde era paznic de zi, în cotiga trasă de măgărușul Ghiță, pe drumul desfundat de țară, când l-a surprins o ploaie torențială. Nu a avut unde să se adăpostească, ploaia l-a udat ciuciulete
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
de ochii fioroși ai fiarelor sălbatice sau se feresc de șerpii care se preling pe ramurile stejarilor și de șopârlele ce sar dintr-o parte în alta. - Băștinașii vorbeau despre legenda unor comori ascunse de un principe care s-a prăpădit din cauza unei vrăjitoare cu care ar fi avut niște legături, medită Artistul. - Dacă ne prinde noaptea în sălbăticia asta ce siguranță avem în cort? - se neliniști Profesoara. - La noapte nu avem răgaz de somn! În această perioadă a anului are
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
multă trudă și lăcomie, nu-și putea imagina nici măcar o clipă că nepoata lui ar putea să-i devină soție unui sărăntoc al satului. Într-o zi, Nerun, nemaisuportând să n-o vadă pe tânăra lui iubită după care se prăpădea în fiecare clipă de dor, își luă cu curaj inima în dinți și porni spre casa unchiului ei bogat cu gând ca să-i pețească nepoata. Intră bărbătește în curte, apoi pătrunse în casă cu un curaj nebun. Mona se bucură
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
geamurile camerei în care trebuia să se afle Mona și așteptă să apară și să o vadă. Mona chiar avu o presimțire că Nerun ar fi putut să fi pe aproape. Și cum în acea dimineață nu prea avu somn, prăpădindu-se de dorul lui Nerun, ieși la fereastră. Când îl văzu în fața grădinii, Mona pe dată ieși afară din casă, străbătu în fugă drumul spre portiță, nespus de bucuroasă de sosirea iubitului ei drag. Acesta sări peste poartă, o îmbrățișă
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
mult!... Și tinerii s-au despărțit abia după o ultimă și lungă îmbrățișare. Plecă Nerun să-și caute norocul în alte părți. Dar înainte de a părăsi satul se abătu un pic pe la un stareț care trăia singur într-un schit prăpădit de la marginea satului, vrând să-i ceară sfat cu privire la hotărârea sa de a pleca în lume să câștige bani pentru a-și putea recupera iubita. Starețul l-a primit cu bunăvoință și, după ce i-a ascultat păsul, îi dădu următoarea
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
luptătorii! In societate nu se mânca carne, dar la unitate se dădea de cinci ori pe săptămână. Sigur, mai mult subproduse, căpățâni, gheare, dar aveau în farfurie miros de carne. Odată, mi-a fost adus de la Jilava un lot. Erau prăpădiți rău de tot. Bătuți. Gălbejiți. M-am dus la Lunca Dunării personal să-i primesc, venise un tren cu ei. M-am dus cu două camioane și i-am încolonat cu gardă, să-i aducem la Giurgeni, era o distanță
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
Țin minte când mi-am serbat majoratul mama a scos toate macaturile și a împodobit gardul curții cu ele. Erau în total 40. Fiind singurul copil rămas în viață (sora mea mai mare cu un an ca mine, Florica se prăpădise la 5 ani, deochiată la o nuntă bogată, fiind cea mai frumoasă copilă din împrejurimile a câtorva localități), mama mă considera ca și fată de măritat, cu atâta zestre. Pereții Odăii erau îmbrăcați cu macaturile cele mai frumoase, cu Icoane
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
peste ei. Au avut zile. Multe cumpene are omul în timpul vieții lui. De aceea se roagă orice creștin când plecă de-acasă, să aibă Cel de Sus grijă de el! Trecând anii, uncheșul Iacob a îmbătrânit. Mătușa Anița s-a prăpădit la 85 de ani. Uncheșul a mai dus-o, destul de greu, singur, încă doi ani. Țin minte, chiar ultima dată, l-am văzut venind la noi, vara. A vrut să cosească, nu se lăsa nici la 85 de ani. Ca
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
gemut scurt și tata a intervenit: "Stai cuminte, băiete. Vorbim altădată". Dar el s-a prezentat ca la școală. Din cauza emoției, cred și acum, chiar dacă el nu recunoaște: "Sunt elev fruntaș Nicolae, domnule doctor." A râs tata de s-a prăpădit și eu stăteam cu mâna la gură. Niciodată nu m-a văzut el sărutându-mă cu vreun bărbat..." Oho, domnule fruntaș, sunt colonel doctor Marinescu, medic primar la secția chirurgie... Unde ești elev?" Și Fănel, într-un picior, a raportat
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un cățel, ci un pui mic de vulpe, însă prăpădit la înfățișare, slab și vai de el. Din când în când, scâncea cu glas subțire și jalnic, pesemne sfârșit de foame și de sete. Scâncetele sale aveau ceva tulburător în ele, și aveau de ce, căci de trei zile o căuta
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
la vânt de seară se desfac... se desfășoară... Nu se mai ating... Trec prin focuri, ce tot mai repede se sting. Ești un Narcis, (care știi cum a pierit: din iubirea-i mare pentru sine, într-un lac s-a prăpădit). Deci, slobozi-mi dorul de o dragoste firească, să respir, descătușată de cruda-ți nepăsare, --adâncită tot mai mult și dureros de mare. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NEPĂSARE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1719, Anul V, 15
NEPĂSARE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365558_a_366887]
-
-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai întreb? Ce curaj pe ea! Nici nu pot să-mi dau seama nici până în clipa asta, că după ce s-a prăpădit, de-abia am îndrăznit și am intrat în fundul grajdului unde-l aruncasem în fântâna blestemată pe nenorocitul de Costică, iar când am privit, că era în plină zi, nu se mai observa nici-o urmă de groapă. Deasupra a pus o
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]