439 matches
-
ăstuia? Adică a lui Vasia. Fratele meu e pentru el ăsta și ce spune el e vorbărie! Poftim! Și-i spune Tamarei: Cum trăiești tu, cu gringalet-ul tău? Tamara nu știa că e un cuvânt franțuzesc, care înseamnă așa, pricăjit, prăpădit și n-a știut ce să-i răspundă. Adică, Artimon nu era pentru el o rudă, ci un străin de care să-ți bați joc. Și-i spune: gringalet-ul tău are sau n-are? Auziți, dacă se poate imagina o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ce nu ți-a ajutat Dumnezeu? Și se duce în casă, se întoarce cu pâine (că altceva nu putea să-i dea, pâine avea ăla destulă) și i-o aruncă acolo în brațe. Costaichie, zice tat-său cu glasul lui prăpădit, molfăind din dinții lui puțini care îi mai rămăseseră, bodaproste, Costaichie. Cum ai spus? zice ăsta. Bodaproste, Costaicuie! Bodaproste, zice Costaichie sarcastic, să fie în c... morților... Auziți și dumneavoastră ce-i zice fiul tatălui său bătrîn! Auziți, dom' profesor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zdreanță. Gândul mă duse la tatăl lui Bacaloglu, și îi spusei lui Vintilă, în timp ce bufetierul pusese pe masă sticle de vin negru și pahare: "Așa arăta... ? Dar el nu înțelese cine anume, uitase ce-mi povestise... "Zic de bătrânul ăsta prăpădit..." "Vreo gustare ceva?", ne întrebă bufetierul. "Ce luăm, dom' șef?" zise țiganul. "Ia ce vrei, îi spusei, nu fac cinste cu mâncare, numai cu vin." " Da' zgârcit mai ești, dom' șef! se vaită el, păi să am eu banii tăi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trezi că de fapt îi era o foame de lup și începu să mănânce hulpav cu pâine multă, în timp ce chipul începea să i se lumineze ca la început și deodată își aminti că trebuia să-mi răspundă la o întrebare. "Prăpădit, spuneți dumneavoastră? ăla, bătrînu-ăla?" " Da", zisei. "Ce vorbiți, dom' profesor! Ala prăpădit? Păi v-arăt eu prăpădit!" Și se ridică mestecând zgomotos și începu să meargă mărunt, ca melcul, imitând pe unul care până ar face doi-trei metri ar trece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mănânce hulpav cu pâine multă, în timp ce chipul începea să i se lumineze ca la început și deodată își aminti că trebuia să-mi răspundă la o întrebare. "Prăpădit, spuneți dumneavoastră? ăla, bătrînu-ăla?" " Da", zisei. "Ce vorbiți, dom' profesor! Ala prăpădit? Păi v-arăt eu prăpădit!" Și se ridică mestecând zgomotos și începu să meargă mărunt, ca melcul, imitând pe unul care până ar face doi-trei metri ar trece un ceas. "Ăsta prăpădit, strigă el la mine, și când ajungi așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bătrînu-ăla?" " Da", zisei. "Ce vorbiți, dom' profesor! Ala prăpădit? Păi v-arăt eu prăpădit!" Și se ridică mestecând zgomotos și începu să meargă mărunt, ca melcul, imitând pe unul care până ar face doi-trei metri ar trece un ceas. "Ăsta prăpădit, strigă el la mine, și când ajungi așa, dom' profesor, cîh, mai bine lațul de gît" (și își încercui grumazul cu un gest de ștrangulare). Chiar și-așa, zisei, trăiește, are copii, se bucură că îi vede..." "Se bucură?!! (și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceste grădini mărginașe, se apropia înserarea) și eu știam, mă învățasem să nu mă feresc de ele chiar dacă mi s-ar fi așezat pe nas. Cineva strigă la noi, un alt vecin al bunicului, a cărui casă însă era cam prăpădită, în orice caz, asemeni unor oameni, avea în ea ceva care te făcea să n-o observi, ceva șters, învăluită parcă într-un aer de umilință: "Ce faceți acolo?". Parcă ne lua la rost, nu semăna cu casa, părea neprietenos
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ce? Probabil la orice i-ar fi putut face plăcere ei, și prin ricoșeu și bărbatului... Era și ăsta un fel instinctiv de a-l ține... "Hi, hi, făcu Suzy după ce închise ușa în urma lor... Daaa, ți-a plăcut prăpădita asta! Ai fi vrut s-o protejezi... Ei da, lasă că te-am văzut eu... Oiță! exclamă cu o voce înaltă, imitîndu-mă în strigăte, ai vrut să faci pe berbecul!" Sări în pat, unde se așeză turcește și netezi cuvertura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clasă sunt așà de micĭ, în cât pe perețiĭ lor nu e destul loc pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-i spune lu' ăla, știi? O utilizare specială și destul de frecventă în limba vorbită actuală are pronumele substantivizat "un ăla", cu pluralul "niște ăia"13. Acestea exprimă o valoare de dispreț și de superioritate 14: Ieri erai un ăla, un prăpădit, n-ar fi dat nimeni pe tine două parale, iar azi, hop: admirat - admirat, imitat - imitat, eliberat spiritual - eliberat spiritual, trai neneacă (http://atelier.liternet.ro) Se dorea a fi cît mai de ajutor lu' sărmanu' Colombo, un pipernicit de
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
descoperi „moartea cotidiană”, ci tocmai pentru a semnala înfrângerea acesteia. Adoptând formula memorialistică, naratorul descrie un orășel bănățean, nu altul decât urbea natală a lui V., asemănătoare micilor localități pseudourbane din proza lui Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Călugăru: târg prăpădit, amorțit în inerția unei patriarhalități somnolente, apăsat de cenușiul cotidian, dar care ar fi smuls din letargie de prefacerile următoare celui de-al doilea război mondial. Teritoriul epic se lărgește considerabil în povestirea Călătoria în țara uriașilor (din volumul Moștenirea
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
prin fecunditatea sa extraordinară, face cam 30 de desene aproape zilnic și are un extraordinar prestigiu. Dar de ce e fără căpătâi? Dintr-o fatalitate biologică, ca să spun așa. Sunt câțiva oameni cu cheag în poveste, bazați. Or, el este un prăpădit, un fel de umbră a nașului, pe care îl folosește ca paravan pentru pățania fină-sii. Și de asta o și sfârșește prost. Pe urmă, nunta se transformă în parastas, dar continuă. Ion Barbu, pentru că ați dat chip nuntașilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
s-a pierdut în pădure tranz.: Mama l-a pierdut pe Ion în pădure part. pierdut, -ă nom. pierderea, pierdutul A SE PRĂPĂDI Banii lui Ion s-au prăpădit în neant tranz.: Ion prăpădește banii part. prăpădit, ă nom. prăpădirea, prăpăditul A SE RAREFIA Aerul se rarefiază în cameră tranz.: Ventilatorul rarefiază aerul din cameră part. rarefiat, -ă nom. rarefierea, rarefiatul A SE RĂRI Cu cât te apropii de oraș, copacii de pe marginea drumului se răresc tranz.: Ion rărește florile part
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
el de cele întîmplate. Nu e singurul, dar uite că i a fost dat să se întâmple. E un băiat bun care nu merită așa o emblemă, să fie hrană pentru gurile rele. Fata respectivă, aia deci, e o unguroaică prăpădită care mai are un copil cu un ploieștean. Acum vine al doilea. Unii zic că ar fi fost șmecheră și că ar fi vrut să pună mâna pe băiatul acesta. Nu i-a spus nimic decât numai acum două săptămâni
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
clasă sunt așà de micĭ, în cât pe perețiĭ lor nu e destul loc pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
așa și stau lucrurile. Un soi de gîrlici, înconjurat pe trei sferturi cu pădure. Dinspre cîmpie, vine un drum ca vai de el și moare acolo, că nu mai are unde să se ducă. Cele cîteva case nu-s chiar prăpădite, se vede treaba că lemnul nu lipsește. Dar casa cea mai ochioasă este situată pe dreapta drumului, cum intri în sătuc. Curtea era generoasă și brazi seculari o înconjurau, ca niște santinele care stau smirnă, uitate acolo de Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de trei secole, adică până la 1507, trucată cu ajutorul semințelor de măselariță, iar Pilsen Însuși asta Înseamnă, din pricina Întinselor culturi ale acestei buruieni toxice care Înconjurau până la acea dată orașul. Drogul hiosciamina din măselariță dădea impresia de bere tare celei mai prăpădite poșirci... Și a fost nevoie de un edict imperial, bașca capetele retezate de rigoare. De alaltăieri, prin ieri, către azi, ba chiar și către mâine, mărșăluim În aceeași direcție: o tot mai avansată falsificare, poate chiar a propriei vieți, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Sunt convins că America nu e chiar atât de infantilă. Dimpotrivă. E dispusă să poarte și un astfel de război, căci astăzi războiul a devenit o afacere: Ca și În războiul Golfului, America va vinde arme, muniție, echipament, subzistență, tuturor prăpădiților de aliați. Inclusiv românilor. E motivul pentru care America preferă imaginea deloc măgulitoare a infantilismului investiției În combaterea efectelor, iar nu a cauzei. À propos: n’am să Înțeleg niciodată de ce ne-am redus la acel grad de obediență Încât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ne-a pălmuit, manifestau În continuare meteahna noastră, disputa internă, cu corolarul ei, tendința centrifugă. Doar momentul 1918 ne-a fost favorabil: Nici România vremii nu mai era apanajul a două domnii care să se hârâie precum câinii prin gardul prăpăditului de Milcov, chiar trecând la fapte precum Vasile Lupu și Matei Basarab, ci al uneia străine, inclusiv de meteahna amintită. Cât despre Bucovina, Basarabia, Ardeal, ele erau atunci doar sfărâmături ale unor imperii defuncte, dar care le lipsiseră de calitatea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dusă până la capăt. M. M.: Am avut tot felul de probleme, dar unele se lăsau și cu momente comice. Îmi amintesc că m-am dus la Plenara Consiliului politic, la Divizie, la colonelul Dimitriu, secretarul Consiliului. Aveam trei mașini ARO prăpădite, pe care le alergam prin curte dimineața să pornească, le plimbau șoferii două-trei ture de platouri să pornească. S. B.: Prin fața pavilionului central. Îmi amintesc că râdeam de situație. M. M.: Prin fața clădirii, o împingeau până pornea și o țineau
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mea: acolo am Împlinit 15 ani - eram fată mare. V-ați Împrietenit cu cineva de vârsta dumneavoastră acolo? La Tatarovca erau mai mulți - erau și fetițe, ne duceam unii la alții. Până aici În noroi, desculț, fiindcă era un sat prăpădit. Când ploua nu puteai să te duci Încălțat cu nimic - mergeam desculță, În noroi, până aici... Și după ce v-ați Întors În Cernăuți v-ați mai Întâlnit cu cineva de acolo? Nu ne-am mai Întâlnit. Aici știu că mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
m-a găsit ascuns și m-a dat doar În primire - și ăla, săracul, nu avea ce să facă: „Fugi unde Îți fuge capul”. Au fost momente de acest gen... Sau polonezul ăla de la Auschwitz care când m-a văzut prăpădit, mic, jigărit, mi-a dat o bucată de pâine și o conservă... - Spuneați că În condiții de privare de liberate și de foame omul devine animal. Cum vă explicați că unii au fost În stare de asemenea gesturi frumoase? - Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vreo 20 de ani - adică sistematizată. Și am primit 80.000 de lei. Când am venit am găsit casa goală, fără mobilă, fără nimic - totul fusese furat. Și ne-am stabilit acolo. Noi am trăit pe seama comunității, pentru că toți eram prăpădiți. N-au fost oameni bogați și oameni săraci. Au venit din Cluj delegații, au organizat cantina, au venit camioane cu niște haine și toată lumea a stat acolo o lună-două-trei, un an-doi-trei și am mâncat la colectiv. Între timp, organizația de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
urmat Însă ceva care era fundamental diferit. Dar nu și față de Auschwitz. Era diferit numai de Kochendorf. Parcă pe 15 martie - pot să mă uit, că am În acte - ne-au băgat În vagoane. Nu pe toți, pe ăia mai prăpădiți. Ăia mai sănătoși au mers pe jos. Și ne-au dus la Dachau. - Dumneavoastră În ce situație erați? - Eram deja Într-o situație foarte proastă. Iar de tata nici nu mai discut. Abia scăpase și el de la Revier. Noi, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cheful de-a mai încerca să faci ceva, cât de cât, pentru cei cu care trăiești la un loc. Iată, nu mai departe de acum câtva timp, când guvernul Boc, nu interesează al câtelea, în elanul de a culege voturile prăpădiților, le-a acordat pensii minime de 350 lei lunar, de fapt un ajutor social, te-ai fi așteptat să fie apreciat, să i se fi adus mulțumiri pentru așa o pleașcă; ei, nu, după ce au primit-o, l-au înjurat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]