448 matches
-
născare. Și poate cel mai bine ar fi nu doar să accepți treaba cu casa ta, ci să... — Zi, să ce? — Să-l accepți și ca soț. — Aud? - și ea se ridică în picioare. — Îl accepți și, cum e un prăpădit... totul se-aranjează... — Cum adică totul se-aranjează? — Da, el plătește, iar noi... Noi... ce? — Păi noi... — Destul! Și Eugenia ieși cu ochii vâlvătaie și zicându-și: „Ce brute, ce brute! N-aș fi crezut-o niciodată... Ce brute!“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebui să semene cu Baskerville! Era vorba despre Morgan Shuster, noul trezorier general al Persiei, care se apropia ca să ne salute. Veniserăm În Întâmpinarea lui, pe drumul dinspre Kazvin. Sosea, Împreună cu ai săi, În trăsuri de poștă vetuste, cu echipaje prăpădite. Stranie această asemănare cu Howard: aceiași ochi, același nas, aceeași față rasă cu grijă, poate ceva mai rotunjită, același păr de culoare deschisă, străbătut de aceeași cărare, aceeași strângere de mână, politicoasă, dar cuceritoare. Modul nostru de a-l fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, și dacă găsește cu cale împăratul, dă-mi viața: iată cererea mea; și scapă pe poporul meu: iată dorința mea! 4. Căci eu și poporul meu suntem vînduți să fim nimiciți, junghiați și prăpădiți. Măcar dacă am fi vînduți să fim robi și roabe, aș tăcea, dar vrăjmașul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului." 5. Împăratul Ahașveroș a luat cuvîntul, și a zis împărătesei Estera: "Cine și unde este acela care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
astea? Privirea lui Lionel este atrasă de lămâiul de pe terasă: arată mai jigărit ca niciodată, deși l-a tratat cu cenușă. Ba ieri seară i-a dat și puțină șampanie, de pe fundul sticlei. Ia o hotărâre gravă: dacă un lămâi prăpădit e în stare să moară demn, închis pe un balcon, se va închide și el în casă și va încerca să moară cu demnitate. E genul de hotărâre pe care bețivii consacrați o iau de multe ori în viață. Mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Le desfăcu, începu sărăsfoiască. — Ce-or fi având bărbații ăștia, bombăni bătrânica, rezemată de coșul de gunoi. Ziare, ziare, cozi la ziare, auzi! Copii proști. Parcă ar afla ceva din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sau fiindcă ar fi fost victima unei înscenări a poliției secrete? Greu de spus: textul lasă această întrebare - ca multe altele - deschisă. În orice caz, la început îl găsim pe Tolea lucrând la un hotel prăpădit dintr-un București la fel de prăpădit. După o serie deconversații (cu proprietarul său, Gafton, cu medicul psihiatru Dr. Marga), după descrierea unui vis și după o serie de curioase răsuciri mentale, rezultă că Tolea ar putea să se afle în pragul unei prăbușiri nervoase. Simțul identității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plăcea să stau, intram ca opărită, o vedeam pe Vichi în fiecare colț, deși fosta nevastă era departe, peste mări și țări. Dar m-am adaptat, Cățelul-Lord rămăsese la el, am adus și o pisică de la cămin, mieuna pe acolo, prăpădita, am instalat-o în apartament și s-a obișnuit cu Lord, câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o curățenie, își mai cumpără omul ceva pentru noua casă. Știe totdeauna cine vinde o casă, unde e casa aia, cu cât se dă, dar cât face. Doar știți că era bătrâna de lângă vila noastră, la Snagov mai rămăsese o prăpădită, v-am mai spus, vindeți casa, n-o vindeți?, a tot întrebat-o bărbatul meu, nu mai rezistați o iarnă aici, în frigul ăsta, n-aveți gaze, e greu să vă aprovizionați tot timpul cu lemne, ce bine v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că nu mi le-a mai făcut nimeni, niciodată, în prăpădita asta de viață. Făcea dragoste ca și cum ar fi vrut să scoată, să arunce toată puritatea aia din ea, ca și cum ar fi vrut să devină altcineva. De fiecare dată o lua de la capăt, dar nu reușea să se schimbe deloc, rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dinți și al lovirii celuilalt. Căci, în adâncul lor, oamenii, toți oamenii, ascund plăcerea de a-i omorî pe ceilalți, de a se omorî unii pe alții. Animalul mai puternic îl înghite pe cel mai slab, mai mic și mai prăpădit. Rechinul înghite scrumbia. Lupul îl înghite pe miel. Vulpea, pe găină. Omul îl înghite pe om. Asta e toată filozofia vieții și a morții pe Pământ... Acum, dacă Maestrul ar vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
corpul și cu o durere de cap intensă. M-am bucurat de altfel că visul meu nu fusese altceva decât o ciudată Însăilare de imagini fără nici o legătură cu realitatea. Dar, la urma-urmei, Își spune Antoniu ce așteaptă un vârstnic prăpădit ca mine de la Uniunea Europeană? Am aproape 55 de ani și, Dumnezeu, În marea lui bunătate mi-a luat de pe suflet un lucru apăsător, greu de dus: speranța. Mi-am ales singur condiția de cloșard, așa că nu trăiesc decât În prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din acestea aveau un stoc întreg la ele. Un puradel de vreo șapte ani, se tot învârtea prin jurul meu și atunci ca să-l încerc i-am zis năpârstocului: „Am niște carne de „șoșoi” (adică de iepure) friptă, vrei să mănânci”. Prăpăditul acela, numai de-o șchioapă, s-a oțărât imediat la mine: „Să-ți fie dă capul tău, dă bafta ta, dă norocul tău șoșoiul, mamăăă, vrea să-mi dea carne dă șoșoi să mănânc”. O țigancă din grup, s-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
într-o localitate mică, unde rata infracționalității era foarte redusă. Fără a fi o regulă, de obicei asasinii în serie apăreau în aglomerări urbane mari. Cam așa stăteau lucrurile, iată cu ce problemă se confrunta el aici, în târgul acesta prăpădit și la așa o distanță de casă. Iar colac peste pupăză, mai avea de a face și cu un șef de poliție încăpățânat și orgolios care ținea cu dinții să păstreze nepătată reputația comunității pe care o avea în grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în care se învârtea el acum, asta nu putea să rămână așa. Vestea că suferise un asemenea afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece prin minte să-l atace ca să-i sufle afacerea știind că nu va păți nimic după aceasta. Nu, acest lucru nu avea voie să se întâmple, va trebui să se facă luntre și punte ca să afle cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ton inchizitorial, când omul se arată la vedere. - Păi, cu haine. Ce, nu-mi vin? - Dă-le imediat jos și îmbracă-te cu hainele dumitale. Când s-a îmbrăcat, în cojocul lui pus de-a dreptul peste maieu, arăta mai prăpădit, îi mai lipseau și șosetele din picioare, pe care le-am găsit după vreo două zile în zăpadă, nu se mai înțelegea dacă fuseseră curate sau murdare, oricum pe picioarele proaspăt spălate nu le mai putea purta, așa că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dar cică nu-i așa, zic niște voci larg audibile în zilele noastre. Așa cum diferențele de clasă, nu-i așa, dispăruseră și, într-un entuziasm comun, muncitorii, profesorii și gunoierii câștigau cam aceeași bani lunar, aveau - dacă aveau - aceeași Dacie prăpădită și același set de mobilă Bâlea, dispăruseră și diferențele dintre sexe. Mă rog, așa se zicea, că noi, puștanii de liceu, știam foarte bine care-i băiat și care fată. În schimb, oficial, băieți, fete, nu conta..., la ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și cam un an mai târziu s-a întâmplat să mă duc după nu știu ce treburi în partea aceea a insulei, și când am terminat ce aveam de făcut mi-am zis: „Voyons, de ce să nu merg să-l văd pe prăpăditul ăla de Strickland?“ I-am întrebat pe vreo doi băștinași dacă știu ceva despre el și am descoperit că locuiește la mai puțin de cinci kilometri de locul unde mă aflam. Așadar m-am dus. N-am să uit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aveam nevoie. Soția șoferului, care de la o vreme își îndeplinea rolul de spioană cu mult zel (cred și eu ― câștiga cât un director de minister), mă puse la curent că Nendșor căzuse în patima jocului de noroc. ― După ce e bolnav prăpădit, mai pierde și nopțile la cărți. ― Și conița ce zice? ― Ce să zică? S-a obișnuit și nu-i pasă. Parcă n-ar fi bărbatul ei. Of, dacă aș avea așa soț... nu știu, zău, ce s-ar alege de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Francisco nu există, cred, un loc perfect plat. La Roma, sunt străzi și chiar cartiere în care "cele șapte coline" nu mai sunt sesizabile. Aici, la fiecare pas, urci sau cobori, iar străzile sunt atât de abrupte încît Dacia mea prăpădită n-ar reuși, bănuiesc, să le suie. Din tot ce am văzut până acum, San Francisco mi se pare orașul cel mai european din America. Și totuși, e întîia oară că nu mă mai mulțumește lista asemănărilor dintre Roma antică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cealaltă mână încerca să-și îmbrace cămașa, iar când m-a văzut, a început să strige că, na, bine c-am ajuns în sfârșit, e timpul să mă car de-acolo, și s-o iau numaidecât cu mine și pe prăpădita de maică-mea, cu călcâiele ei crăpate, și că nici nu știe de ce ne-a dat drumul în casa lui, când ar fi trebuit să știe alde cine suntem, până și bunicu’ nu făcuse nici cât o ceapă degerată, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vreau să rămân corigent fiindcă nu vreau s-o supăr și mai mult pe mama, la care bunicul mi-a spus să nu-mi mai bat capul cu proba la alergări, o să mă ducă el, o să ajungem la școală înaintea prăpădiților ălora și să n-aștept să-mi repete invitația, să urc imediat în mașină, așa că atunci am urcat și m-am așezat frumușel pe scaunul de meșină, punând cele două sticle de bere la picioare, pe covorașul de cauciuc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
perfectată astfel: clientul plătea agenției cinșpe lire de întâlnire, din care pipița primește două. Corect: două lire. Scandalos, nu-i așa? Așa că fetele o mai fac și pe cont propriu. Și totuși, nu s-a întâmplat nimic în bordelul ăsta prăpădit: ce se întâmpla se întâmpla în camere de hotel intercontinental interșanjabile, în apartamentele private ale cluburilor corupte, în cârciumile prospere, în strălucitoarele apartamente ale arabilor. Lui Mandy și Debby li se potrivea rolul, păreau destul de dure pentru așa ceva, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea un pic, și așa și arăta, ca o arsură ușoară cu țigara. Și mi-am spus: asta-i tot ce poți să faci? Ți-ai pierdut până și veninul, sărmană prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]