2,533 matches
-
cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată anume, lîngă intrare, pentru așa ceva. Încetul cu încetul și lămpile au început să fie stinse cam pe la ora nouă, prea puțini fiind aceia care să întindă veghea mai tîrziu. Se introdusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zel, întîi l-ar fi bumbăcit bine și apoi l-ar fi întrebat cine-i. Patrulele astea începuseră să umble și ziua, părea că se înăsprește ceva, aerul devenise mai apăsător. Brusc negustorii înstăriți au fost scoși din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul singur, pe cînd cu celelalte nu ai ce să faci, te însoțesc toată viața, se hrănesc din ea. A luat-o prin grădini ca să se poată apropia cît mai mult de Vilă, străzile erau bătute de patrulele băieților de prăvălie. Probabil data sosirii lui Caraiman se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
candelabrul de zile mari era aprins în totalitate. Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de o parte și de alta a intrării. Îi cunoștea, erau doi băieți de prăvălie care lucraseră o vreme la magazinul de stofe a lui Schneier, dar acum își pierdeau zilele jucîndu-se de-a soldații. Stăteau țepeni, cu picioarele desfăcute și brațele încrucișate pe piept. Dacă nu i-ar fi știut n-ar fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său, îndemnul, chemarea devenise adevărată, reală. Așa se întîmpla în mintea ori numai în sufletul tuturor locuitorilor Vladiei, ajungeau să-și îndrepte privirea către terenul acoperit cu țiglă roșie ca sîngele, către luminile de la fereastra uriașă, cît o vitrină de prăvălie de lux, în care cu siguranță veghea domnișoara K. F. și imaginația se aprindea ca o iască bine uscată. Nici nu trecuseră prea mulți ani de la ultima vizită a prințului, dar în amintirea tîrgoveților ceea ce se petrecuse cîndva în Vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era să arate cît mai țepeni, cît mai marțiali, fiecare își pusese cîte o mască, la fel ca toți confrații lor din așezare, împiedicînd pe oricine, împiedicîndu-se între ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unde cu bunăvoință ați hotărît că trebuie să fiu prezent. Domnule director, cei doi ofițeri în retragere au instituit în această așezare un climat de teroare și o atmosferă de cazarmă. Au organizat o formație paramilitară în rîndurile băieților de prăvălie, denumită "gardă civilă", au alcătuit un program militarizat de viață al Vladiei și au antrenat întreaga populație validă la reamenajarea unui aerodrom dezafectat de cîțiva ani. După anumite informații este vorba de pregătirea în secret a revenirii în țară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încât n‑a fost nevoie să se sforțeze cu vânzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într‑un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vânătoare, când cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stâng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia târgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după‑amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia târgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după‑amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mână un bici care se afla Într‑un colț cu Încă cinci‑șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a aruncat pe ea un chibrit aprins. Casele tradiționale din lemn de pe insulă, dintre care n-au mai rămas multe, ard la repezeală, așa că În jumătate de oră totul a fost Înghițit de flăcări. N-a scăpat nimeni cu viață. Prăvăliile chinezilor au rămas Închise trei zile la rând, nimeni n-a mai cumpărat nimic. Dintr odată au Început să se bată unii cu alții prin tot orașul. Toți ziceau că veniseră comuniștii de pe vreo mare insulă ca să profite de frământări
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era din nou curat. Îi fusese tare nesuferit să poarte o săptămână Întreagă aceleași haine și să fie luat drept un copil al străzii. Așa se-ntâmplase, de pildă, cu un negustor chinez din Magelang, care l-a alungat din prăvălie când intrase să-și caute ceva de-ale gurii. Nici n-atinsese bine un sac cu calamar uscat, că omul a și sărit la el și l-a amenințat cu un băț ca pe-o jigodie de câine, iar el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îi impresionase doamna avocat Sidonia Trofin! Tatăl îi povesti că se simțise câteva zile rău. A găsit maică-ta icre simple, nepreparate și într-o dimineață mi-am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi tata avea prăvălie și eu mă duceam dimineața, tăiam o bucată de icre din putină, o așezam pe o felie de mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Brândușă a plătit un electronist ca să-i instaleze o stație stereo și o orgă de lumini bazată În principal pe culorile naționale. Imnul, În variantă disco, se cânta În fiecare zi la deschidere și la Închidere. Parfumul de caprifoi din prăvălie provine de la tămâia celtică cumpărată de la un ungur din Cărei, care a cumpărat-o de la un ungur din Szolnok, care a cumpărat-o de la un ungur din Viena, care a cumpărat-o de la un arab din Paris, 11, rue Cadet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe undeva ziare. La tutungerie, să trăiți, veni răspunsul, cum ieșiți imediat pe dreapta, după magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i cumpăra mamei prăjituri; Etta i le dădea, discret, lui Bobiță, cățelul; nu mînca alte dulciuri decît cele ieșite din mîna ei. Tatei i s-o fi părut că vede strada Lăpușneanu, așa cum era ea cîndva: cu frizeria Vogt, cu prăvălia lui Natan Tanențup, cu berăria Bragadiru, unde băuse prima bere, înainte de primul război mondial; berărie devenită localul tipografiei "Dacia" și sediu temporar al "Vieții Românești", pînă luase foc. Cu băcănia lui Smirnov, pe stînga, cum cobori spre Piața Unirii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în apele Dunării despletite asemenea părului mamei mele, mereu frumoasă, strigându-mi mereu numele, ca pe al unui posibil viitor mort, ca pe al unui posibil fost înecat, întâmplări despre care eu, nea Costică frizerul, asemenea prietenului meu, Șepcarul, de la prăvălia de vizavi, auziserăm de-a lungul existenței noastre serbede, întreruptă din când în când de moarte, așa cum tata lui Grasu, în timp ce înălța zmeul, a făcut infarct și, ignorând gravitația, s-a ridicat la cer, iar când Dumnezeu i-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-l Întreb ce a văzut În cărțile tatălui lui Zoli. Mi-a spus că nu văzuse acolo nici o carte și că ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele prăvăliei, era masa lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În stînga mea, Înspre șosea, poate ca să mă ocrotească. Ne-am salutat În dreptul uliței lui, iar el a cotit-o spre Jip. Mi-am continuat cursa, am trecut pe lîngă casa noastră, am intrat ca o furtună În curtea din spatele prăvăliei și am țîșnit pe scară În sus la părinții lui Zoli ca să le dau de veste. Dar, minune! Zoli era deja acasă și plîngea În brațele maică-sii. L-au Întins pe masa pe care citea nenea Weisz, iar felcerul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei, jidanii, nu sînt vrednici să respire aerul de la fața locului. Altul, care auzise de cele ce se pregăteau, venise În crucea nopții să nu-l vadă nimeni, dar să-i poată propune ovreiului ca, dacă i se va confisca prăvălia, să declare că i-o lasă lui, fiindcă și el Îi va returna mai tîrziu, dacă-l va mai găsi În viață, un sfert din cîștig. În Sătmarul de atunci, cîrmuirea ungurească a ales un perimetru de case și străzi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simtă dacă aerul e demn de respirația lui. Autoritățile române reinstaurate În comună printr un frontist al plugarilor ca primar, un moț cu glas tunător și pumnul greu, l-au repus degrabă În drepturi, i-au dat Înapoi casa și prăvălia. Nimeni nu i-a putut da Însă Înapoi soția și pe cei trei băieți. Numai Clara, prima lui fiică, avea să reapară după alți doi ani. Dar reluarea traiului de unul singur În vechea casă n-a fost deloc ușoară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cîteva zeci de ani, Îi cunoștea bine pe oameni, apucase din partea lor și bune, și rele, se pricepea să-i citească destul de limpede și să-i anticipeze din timp. Și, cu toate că cei doi, În discuțiile lor din odăile din spatele prăvăliei, au Întors pe față și pe dos mica lor lume de pe Întinderea Întregului ținut, Weisz nici În ruptul capului nu a vrut să spună cine l-a ascuns la Moftinu Mare. A admis să mărturisească doar că l-au adăpostit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]