1,073 matches
-
un loc din Mémoires d’outre-tombe acest superb adevăr, demn de revendicările autorului: les gens prudents trouvent de l’imprudence dans ceux qui cèdent à l’honneur. Sub pretextul, îndeobște rentabil, dar nu totdeauna, al unei rațiuni utilitare, al unui pragmatism dictat de luciditate și de simțul realităților, sunt priviți cu batjocură și dispreț cei care vorbesc de onoare, de iubire, prietenie, sacrificiu etc. „Vorbe mari”, se spune. E adevărat că ironia sau măcar rezerva subînțeleasă au uneori și o motivare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de pildă, „cererea” cu „oferta”, respectiv propriile resurse cu posibilitățile exterioare de Împlinire, explicațiile individuale cu alternativele raționale ale altora; când subordonăm obiectivității, dată de judecata rațională, plăcerea afectului de moment; când realizăm un compromis Între realitate și ficțiune, Între pragmatism și idealism; când ne putem privi existența ca pe un joc Între Întâmplarea norocoasă și proiectul calculat și Îndrăzneț (respectiv o existență care pendulează Între relativism și determinism riguros); când reușim să realizăm un echilibru Între rațiune și sensibilitate, Între
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
1973. Analiza lingvistică a unui slogan 1tc "17 mai 1973. Analiza lingvistică a unui slogan1" Limbajul economic este unul prin definiție pur comunicativ: „locurile” în care el se produce sunt cele în care știința este „aplicată”; altfel spus, sunt locurile pragmatismului pur. Tehnicienii vorbesc între ei într-un jargon de specialitate, ce-i drept, dar cu rol strict, eminamente comunicativ. Canonul lingvistic ce funcționează înăuntrul fabricii tinde apoi să se răspândească și în afara acesteia: este limpede că aceia care produc vor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dar nici valoarea Bisericii. A abjurat în mod inconștient de la una dintre obișnuințele sale cele mai oarbe. Și asta, fără îndoială, în favoarea a ceva mai rău decât religia. Și fără ca măcar să fi depășit ignoranța la care o supusese veacuri întregi pragmatismul diabolic al Bisericii. În acest context - prăbușirea valorilor ecleziastice, determinată de o hotărâre oarbă a maselor care susțin acum alte valori -, problema divorțului ar trebui să se încheie cu o uriașă victorie laică. Cel puțin teoretic, pentru că nimeni nu garantează
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să decidă, în ce lucruri crede cu adevărat. Ceea ce se trăiește la nivel pragmatic este întotdeauna cu mult mai avansat decât ceea ce a trăit la nivel conștient. În plus, masa femeilor poate să se mai afle încă sub dominația vechiului pragmatism ecleziastic (la nivel practic, nu liturgic, o „femeie simplă” se agață de indisolubilitatea căsătoriei). Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură: un limbaj fără origini 1tc "Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură \: un limbaj fără origini1" Cât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
considerată drept previzibilă și normală. Ci este o ofensă brutală adusă acelei demnități umane care nici măcar nu e luată în considerare. Experiența umană pe care se bazează aceste sentințe în activitatea de examinare a cazurilor este în întregime nereligioasă: pesimismul pragmatismului său e fără limite. Viața interioară a oamenilor este redusă la un simplu calcul și la o mizerabilă rezervă mentală, la care se adaugă, evident, acțiunile, dar în goliciunea lor formală cea mai pură. În al doilea rând, absența totală
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de drept canonic și pe Sfântul Toma din Aquino. Dacă din întâmplare se ocupă de „probleme culturale” (într-una dintre aceste sentințe se vorbește, de exemplu, despre dannunzianism), o fac ca și cum aceste probleme ar fi niște „fapte”, perfect reduse la pragmatismul valorii lor publice și sociale. În plus, la o analiză lingvistică și stilistică a textelor acestor sentințe, vom vedea că ele nu amintesc de nimeni și de nimic. Latina pare învățată dintr-o carte de gramatică ce folosește drept exemple
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unui principiu absolut formal de democrație pe care Prezzolini nu este în stare să-l înțeleagă. După cum n-a înțeles nici faptul că țara unde a trăit timp de treizeci și doi de ani nu este regatul democrației, ci al pragmatismului. Or, tocmai în numele acestui pragmatism, Prezzolini (spre marea mea satisfacție, este o răzbunare divină) îi ține isonul lui Bocca. Ultimul (cel puțin până acum) este republicanul Adolfo Battaglia 3, care mă face „bufon” numai pentru că sunt un intelectual-literat. Nu știu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
democrație pe care Prezzolini nu este în stare să-l înțeleagă. După cum n-a înțeles nici faptul că țara unde a trăit timp de treizeci și doi de ani nu este regatul democrației, ci al pragmatismului. Or, tocmai în numele acestui pragmatism, Prezzolini (spre marea mea satisfacție, este o răzbunare divină) îi ține isonul lui Bocca. Ultimul (cel puțin până acum) este republicanul Adolfo Battaglia 3, care mă face „bufon” numai pentru că sunt un intelectual-literat. Nu știu dacă lucrul acesta este de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește Italia. După ignoranța ei s-a plăsmuit și cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește lumea. Înnoirile pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește lumea. Înnoirile pe care o parte a clerului, inclusiv la Vatican, le-a încercat și uneori chiar le-a pus în practică nu fac decât să confirme ceea ce spuneam mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
văd cu profund pesimism lumea așa cum este ea: nimeni nu e mai abil și mai vigilent decât ei când vine vorba de a surprinde statu-quo-ul și a-l formaliza. Pune mâna și recitește acel opus măreț al celui mai pur pragmatism (în care Dumnezeu nu este nici măcar numit, cu excepția formulelor), care sunt sentințele Tribunalului Sacru. Prin urmare, dacă eu sunt idealist, nu sunt catolic, iar dacă tu ești pesimist și pragmatic, ești catolic. După cum vezi, e chiar prea ușor să-ți
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
te gândești la viață și la desfășurarea ei pragmatică ineluctabilă, ceea ce contează este rațiunea, care nu se poate contrazice niciodată și nici nu poate negocia. Ea stabilește principiile, nu faptele, chiar dacă nu poate să plece decât de la fapte. Este acel „pragmatism” extern „rigorii lor democratice” - mereu atât de autentic rațională și de rațional extremistă - pe care eu îl sesizam la prietenii mei radicali, în intervenția mea din Corriere della Sera. Nu există nici o rațiune practică suficient de bună ca să justifice suprimarea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
atroce, stupid și represiv: conformismul puterii fasciste și democrat-creștine. Provincialismul, grosolănia și ignoranța - atât ale elitelor, cât și, la nivel diferit, ale maselor - erau la fel în timpul fascismului și în prima fază a regimului democrat-creștin. Paradigme ale acestei ignoranțe erau pragmatismul și formalismul Vaticanului. Toate acestea sunt clare și fără echivoc astăzi, deoarece pe atunci intelectualii și oponenții nutreau speranțe nesocotite. Se spera că toate acestea nu erau pe deplin adevărate și că democrația formală, în fond, avea o oarece importanță
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se face că el - vai mie! - a pus bazele Bisericii. Fiind un fariseu (un fariseu sensibil, sfâșiat și de îndoieli, incapabil de orice formă de exercitare a puterii, străin de tentațiile Rațiunii de Stat), și Don Milani îmbinase misticismul cu pragmatismul, până la predominarea istorică treptată a acestuia din urmă. Și Don Milani a vrut și a putut să fie înainte de toate un organizator. Este adevărat că „organizarea” sa era contrară celei a Sfântului Pavel, adică tindea să critice și să țină
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
intuitiv tinzând spre echilibrarea lor. „Acest personaj”, scrie ea, „încă rar, eliberează intuiția ascunsă în fiecare dintre noi; el excelează în a o armoniza cu raționalismul său pentru a desfășura o viziune foarte largă, o percepție cât mai corectă, un pragmatism cât mai ascuțit și, în definitiv, o eficacitate cât mai percutantă” (M. Le Saget, 1992; 1993, p. 307). Într-adevăr, considerăm că Meryem Le Saget creionează portretul unui lider ideal, obținerea echilibrului dintre rațiune și intuiție rămânând un deziderat, după
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cazuri. O mai mare aglomerare a tipurilor extrovertite în organizație înseamnă o centrare mai puternică pe spijinul/suportul pentru membri. Judecata bazată pe gândire asigură desfășurarea în bune condiții a activităților, echilibru emoțional, bună organizare și coordonare, iar senzorialitatea accentuează pragmatismul atât de necesar în domeniul militar. Ținând cont de cele prezentate, putem afirma că tipurile cel mai frecvent întâlnite la subiecții cu funcții militare se constituie în pattern-uri de personalitate. De aceea, am analizat corelația acestor dimensiuni cu cele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se află cele două texte ale lui Sadoveanu - unul de publicistică, Manole și cucul, altul de proză, Caliacra -, prezența lui Victor Eftimiu și republicarea unor pagini de Duiliu Zamfirescu, precum și articolele Elenei C. Meissner, din care se degajă un anumit pragmatism. D.C.-E.
MAMA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287973_a_289302]
-
iar monopolurile instaurate la nivel local pot fi ușor destrămate de inovațiile venite de jos sau din exterior. Dacă o nouă tehnică funcționează, atunci are mari șanse să Își găsească adepți. Apărând tradiționalismul În detrimentul raționalismului, Michael Oakeshott pune accentul pe pragmatismul tradițiilor reale, existente: „Marea greșeală a raționalistului - deși ea nu este inerentă metodei - este aceea de a presupune că «tradițiaș, sau ce s-ar numi mai degrabă «cunoaștere practicăș, este rigidă, fixă și statică. Or ea este «predominant fluidăș”. Tradiția
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
crimeean a ocazionat, între altele, câteva notabile prezențe străine în spațiul românesc, dintre care două fac obiectul comentariului de față: una reprezentând - strălucit, am spune - noua specializare gazetărească, cu vădite predispoziții pentru aprofundarea anchetelor zonale destinate publicului cititor, cealaltă, ilustrând pragmatismul militarului aflat în misiune, atent la chestiunile derivate din aceasta și, poate, mai puțin la elementele de cadru. Cea dintâi l-a avut ca protagonist pe tânărul medic american James Oscar Noyes (1829-1872), angajat ca chirurg în armata turcească pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unui aliat pentru contracararea preponderenței slave din regiune, înlăturarea pericolului habsburgic etc. -, în realitate ar fi fost cvasi-imposibil pentru liderii români să accepte, la atât de puțin timp după înfăptuirea României Mari, intrarea într-o atât de riscantă combinație federativă. Pragmatismul lui Brătianu nu putea fi înlăturat cu niște simple iluzii deșarte, iar românii ardeleni știau mult prea bine cât de dificilă era coabitarea cu ungurii, pentru a se lăsa antrenați în aventuri cu final imprevizibil. Practic, cu mențiunea simpatiei „platonice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
distincție ar merita aprofundată, fiindcă, pe de o parte, imaginarul este un concept care se simte mai acasă În cultura europeană, se leagă de o metafizică și de o filosofie specifice Europei, În timp ce imaginea a făcut obiectul mai degrabă al pragmatismului și al empirismului anglo-saxon. Mă gândesc că cercetarea imaginarului se ocupă cu precădere de acel „de ce” al imaginilor, În schimb cercetarea imaginilor, așa cum este practicată În SUA, se ocupă mai degrabă de un „pentru ce” sau „cu ce scop”. Probabil
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de rezultatele practice ale acesteia. Scopul lor primordial este acela de a vedea cum ajung imaginile să influențeze oamenii, chiar de a găsi niște mecanisme și explicații exploatabile comercial. E oarecum meschin să aducem discursul pe latura comercială, dar acest pragmatism este foarte evident. Doru Pop: Într-adevăr, teoriile anglo-saxone sunt mai mult interesate de imagini decât de imaginar. Un lucru cu care aș fi În dezacord este ideea conform căreia abordarea calitativă este non-europeană. Studiind În America, oricărui student abordarea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
teoreticieni culturali au repus În drepturi inadecvarea modelului cultural românesc sub diferite forme. Teoria imitației, dezvoltată de Eugen Lovinescu, recunoștea implicit nevoia unei „coordonări” instituționale și aducea, după cum se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin „imitație”. Pragmatismul imitației lovinesciene nu eluda Însă punctul nodal al civilizației românești, faptul că aceasta conținea „forțe reacționare” care se opuneau modernizării. Viziunea lovinesciană transferă opoziția maioresciană generată de organicismul romantic Într-o dialectică a modernului și premodernului, o confruntare În care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
generația ’60. Generația ’70 a fost prima generație care nu s-a simțit obligată să se definească, la modul coercitiv, prin opoziție față de un trecut: acesta e și motivul pentru care, la nivel existențial, generația ’70 a putut dezvolta un pragmatism contractual cu prezentul, pe care l-a valorificat cât se poate de bine după revoluție. Spuneam În text că partea tulburătoare din toată această evoluție eterogenă a generațiilor este că generația ’60 s-a războit cu un trecut pe care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]