493 matches
-
Sâmbăta, iar, e obiceiul ca femeile să-și spele părul și să se curețe de praf și toată murdăria pe care truda săptămânii le-o așterne peste trup; de asemenea multe sunt acelea care obișnuiesc să ajuneze întru cinstirea Maicii Preacurate și-a pruncului Iisus și să nu lucreze, spre a proslăvi precum se cere duminica ce vine.”512 Se crede cu tărie în existența unei vieți „de dincolo” și a unor pedepse destinate celor răi, dar dragostea rămâne întotdeauna în afara
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tîrzie și s-ar putea referi, În realitate, la bogomili 13. Ni se spune că aceștia Îl numesc pe Satan - Dumnezeu-Creatorul, „mărturisesc că Domnul nostru a pătimit, Însă declară că nu s-a născut cu adevărat din sfînta, pururea-fecioară și preacurata Maică, ci numai În aparență, dokesei”14. Luîndu-se după un episod din Istoria lui Petru, toate celelalte izvoare vorbesc despre reservatio mentalis a ereticilor, capabili să mărturisească pe față credința ortodoxă, dar să dea, pe ascuns, un Înțeles simbolic cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
am sculat, / Duminică dimineață / M-am suliminicat ( Și m-am dus la o apă / Mândră și curată, / Care curge din crierul munților, / C-am auzit / Că e bună de folos, / Și m-am plecat / Și m-am rugat / La Maica Preacurată. / Și Maica Preacurată / M-a ascultat / Și m-a întrebat: Ce te plângi N., ce te vaieri? / -Da eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dimineață / M-am suliminicat ( Și m-am dus la o apă / Mândră și curată, / Care curge din crierul munților, / C-am auzit / Că e bună de folos, / Și m-am plecat / Și m-am rugat / La Maica Preacurată. / Și Maica Preacurată / M-a ascultat / Și m-a întrebat: Ce te plângi N., ce te vaieri? / -Da eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată, / Cu ochii nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de mătasă. / Dar la-ntâiul colț de masă / Șade zău / Cu Dumnezeu; L-al doilea colț de masă / Șade Pătru și Sân-Petru/ L-al al treilea colț de masă / Șade Ion, Sânt-Ion, / L-al patrulea colț de masă / Șade Maica Preacurată, / C-un fiuț micuț în brațe, / Fiu-ncepe a scânci: / Taci, fiule, nu scânci, / Că maica ție ți-a da/ Două mere, / Două pere, / Două țâțe mugurele / Și maica ție ți-o da / Măturiță de d-aur / Să mături cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-nfloriți / Și doi peri într-argintiți. / La mijlocul merilor, / Merilor și-a perilor, / Este-o masă rotilată, / De îngeri împrejurată. / La mijlocu-acelei mese / Șed Ion / Sânt Ion, / Nânașul lui Dumnezeu, / Și cu scump finuțul său. / Iar în partea cealalaltă / Șede Maica preacurata. / Ion bea, se veselește, / Pe Dumnezeu pomenește. / Maica-mi șede și-mi privește / Și din grai așa-mi grăiește: / -Of! Ioane, / Sânt-Ioane! / Când ai știi / Precum nu știi, / Nici n-ai bea, / Nici n-ai mânca, / Voie bună n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
facă ceva în viață dar căruia viața i-acurmat visele: “De ce m-ați dus de lângă voi, De ce m-ați dus de-acasă? Sa fi rămas fecior la plug, Să fi rămas la coasă. Asa vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata.”... Ii plăceau tatălui meu aceste poezii ale lui Goga și Coșbuc (astăzi îmi plac și mie tot mai mult) pentru că exprimau o stare de spirit și pentru că autorii lor erau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
perioade. Într-o relație documentară la Moise Movilă, din 1633, încheierea hotărârii menționa: "Și cine va îndrăzni să distrugă sau să schimbe orânduirea noastră, acela va fi blestemat și afurisit de Domnul Dumnezeu și Fiul nostru Iisus Hristos și de Preacurata sa Maică și de toți sfinții, după bunăvoința lui Dumnezeu și să aibă parte cu Iuda și cu blestematul Arie, în veacurile cele fără de sfârșit și munci. Amin!"697. Adunarea stărilor era deschisă solemn de domnitor sau mitropolit. Ordinea desfășurării
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-l cunoștea a fi și Fiiul său; să cunoștea pre sine a fi și mumă și slujnică. Drept acéia, ca o mumă cu dragoste îl cuprindea și-l săruta și ca o slujnică ca pre un Dumnezeu înalt abiia cu preacuratele mânile sale cuteza a-l apipăi. [...] și luându-l cu scutece l-au înfășat și cu brațele l-au cuprins și țițe feciorești dându-i în gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de pildă). Însă o expresie precum "preacuratele mânile sale", cu superlativul antepus, transmite o noțiune amețitoare când este luată în sens concret: aceea de mâini imaculate, care nu au atins și nu au făcut niciodată nimic impur. Antim știe să încadreze contextual această senzație și să o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
A. Gh. Olteanu Verbul neprihănirii Milenaristul scria cu un fel de afurisenie cu îndârjire și cinism scria nemaipomenit de bine și-n spaime nefirești făcea să se cutremure-nțelesuri preacurate și nici psalmistul nu plăsmuia mai bine deși făcea ca unul să-și contemple făptura în treime și nici un rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
făcând o mie... Iar vinovatul, ca o stâncă rece Și rob al tău, supus pentru vecie... Hai, șterge-o, că privirea ta miroasă A misticism și râncedă pucioasă! Mefisto (diabolic): Fă cum îți place! Poți să te întorci La toate preacuratele femei Pierdute înc-odată printre porci Și grohăind în febre ca și ei... Faust: Așa vezi lumea? Dragoste sublimă La tine doar cu mâzga face rimă! Hai, lasă-mă să plec! Mefisto: Nebun bărbat, Nu eu pe tine, tu m-ai
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
a făcut sănătos". Despre icoana lui Abgar ne vorbesc cărțile de cult. Astfel, în Molitfelnic la rânduiala sfințirii icoanelor este scris: "Cel care, luând chip de rob și asemenea oamenilor făcându-se, a zugrăvit icoana cea nefăcută de mână a preacuratului Său chip, punând mahramă pe sfânta Sa față și a trimis-o lui Abgar, regele Edesei, și prin ea l-a vindecat de neputința lui; și tuturor care se apropiau de ea cu credință și i se închinau le da
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
aștepte vreo răsplată. Când copilul se bucură și mama se bucură. Când copilul se întristează și mama se întristează și aleargă la el cu iubire. Toate ostenelile mamei pentru binele copilului său izvorăsc din iubirea lui Hristos și a Maicii Preacurate. Mama cea adevărată ostenește din zori și până în noapte. La masă, de obicei, se așază ultima. La muncă este cea dintâi. Nu e liberă niciodată. Economisește din orice. Rareori își face cunoscută durerea. Ea se consideră și se știe, necontenit
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
tot mama ne întinde mâna spre ajutor. Cu gândul, cu fapte, mama este mereu alături de noi, ne însoțește pretutindeni. De unde puterea jertfelnică a mamei? Din iubire jertfelnică. Puterea jertfelnică a mamei este dată din iubirea lui Hristos și a Maicii Preacurate. în iubirea sa nu este măsură, mama ne dăruiește totul, fără să aștepte vreo răsplată. Când copilul se bucură și mama se bucură, când copilul se întristează și mama se întristează și aleargă la el cu iubire. Toate ostenelile mamei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de mine, Ce bătaie!” Și în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
nu ncetează a spera: „Mă pregătesc de toamnă în plină primăvară / și vara gerul iernii în oase îl ascult. / Golul surorii mele îl port eu în lume...” (Sora mea) în liniștea împrejmuirilor mănăstirii Nicula și sub divina ocrotire a Măicuței Preacurate, te simți Ioane, ca-n adolescență: „E-o noapte așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată fața răsturnată pe unde. / Ți-s mâinile-afumate și freamătă ușor, / și-o gravă bucurie mă pătrunde” (Adolescent). De ce ți-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
avu grijă cu tâlc maica mare. Mă gândeam să nu afume candela, Marico, stinge-o și vino aici în căldura brațelor mele, că ți-o fi frig, spuse Constantin abia șoptit. Îndemânatică, Marica stinse cu mucarnița candela din dreptul icoanei Preacuratei. Se furișă alături de bărbatul ei în așternut. — Săraca doamna Ruxandra, mormăi el. Mă gândeam că nunta ei cu Alexandru Coconul e un fel de semn. — Taci, Constantine, ce semn să fie? Vodă Alexandru când a văzuto atât de slută i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fapt inutilă, căci toți cei interesați îi cunoșteau fiecare cuvânt, dar ieromonahul începu ceremonios: — „Ajungând la vârsta bătrâneților, cugetat-am în inima mea către bunul Dumnezeu ca să călătoresc către Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde a fost îngropat preacuratul trup al Sfinției Sale și să plâng mulțimea păcatelor mele. Drept aceea, fiind eu gata asupra purcesului, am chemat aci pe toți cei de la inimă iubiți ai mei coconi, Constantin, Mihai, Matei și Iordache, dându-le poruncă și învățătură precum se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
afirma că artistul trebuie să aleagă între expresivitatea absolutei asemănări fizice, care ar fi de fapt imposibilă și ilegitimă în lipsa contactului direct cu modelul singura astfel de reprezentare, despre care se crede că ar fi fost realizată direct după trăsăturile Preacuratei, fiind cea a Sfântului Evanghelist Luca -, respectiv între redarea simbolică a acesteia, într-o manieră care să nu excludă în totalitate ideea asemănării fizice, punând accentul asupra portretului spiritual al modelului înfățișat. În mod asemănător, istoricul de artă Glenn Peers
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de la curtea lui Ștefan cel Mare, se spune: „În anul 6983(1475) ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din preacurata fecioară spre mântuirea noastră. Și le-a dat Dumnezeu pe acele limbi, necredincioase în ascuțișul săbiei și a căzut atunci mulțime mare fără număr și au fost prinși vii mulți fără număr, care de asemenea au fost tăiați, ci numai
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cuibărise adânc în inimele bătute de ani ale celor doi. țața Tinca încă mai spera să își poată aduce copilul pe drumul cel bun. Încerca cu vorbe bune, și cu lacrimi în rugăciunile pe care le înălța fierbinte în fața icoanei Preacuratei. Lică era însă de neclintit. - Măi mamă, Licuță, măcar nu mai lucra, măi, duminica, mă faci de râs în sat, puiule, mamă. Ai milă de mine, ai inimă pentru tac’tu. Las-o boalii de treabă și stai liniștit, că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. De-ai muri copil de rege de-ale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
science-fiction et falacies, Elmayan-Seuil, Paris, 1978. 31 Jean Clair, De l'invention simultanée de la Pénicilline et de l'Action Painting, L'Échoppe, Paris, 1990. * François Villon, "Balada pe care o făcu Villon după îndemnul mamei sale spre a se ruga Preacuratei", în Balade și alte poeme, traducere de Dan Botta, Institutul Cultural Român, București, 2006, p. 70 (n. trad.). 32 Vezi Jacques Le Goff, L'Imaginaire médiéval, Gallimard, Paris, 1985, "Le christianisme et les rêves (IIe-VIIe siècle)". 33 Jacques și Marie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]