2,626 matches
-
galben. Patria, în schimb, habar n-avea de toate astea. Așa cum stătea, lepădată în cuier, aveam, nu știu de ce, senzația că puțin îi păsa ei de pulovărul mamii. Într-o bună zi, am pândit ca nenea să nu fie prin preajmă, m-am furișat precum Rahan cel de odinioară, am apucat chipiul de cozorocul lui tare și, cu mare băgare de seamă, am făcut pipi în el. Nu mult, câțiva stropi, ca să nu intre nimeni la bănuială. M-am gândit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia definitiv pofta de mîncare dac-o vedeai. Așa că, vă asigur, a optat pentru cel mai mare volum din preajmă. Uneori, Îmi place să cred că primele clipe ale luptei mele pentru existență au fost Însoțite, ca Într-un marș triumfal, de ferfenițirea romanului Moby Dick. Acest lucru ar explica, poate, firea mea, extrem de aventuroasă. Alteori, cînd mă năpădește gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților noastre (visele, speranțele, ambițiile ei) reprezenta tărâmul fanteziei și al imaginației. Aceste roluri, mi se pare mie, au fost inversate. Cea mai prudentă și eficientă metodă de-a face față lumii din preajmă este să presupunem că e în întregime o ficțiune - prin urmare, singura mică tumoare de realitate ce ne-a mai rămas se află înlăuntrul propriilor noastre minți. Clasica distincție freudiană dintre conținutul latent și cel manifest al visului, dintre aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă și instrumente de ridicare pentru a elibera soțiile inconștiente blocate lângă soții morți, sau așteptam cât timp un doctor aflat prin preajmă se ocupa de-un muribund pironit sub un camion răsturnat. Uneori, Vaughan era tras în spate de alți spectatori și se lupta pentru aparatele sale foto cu infirmierii de ambulanță. Mai presus de orice, Vaughan aștepta coliziunile frontale cu pilonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
păstrate oricum (și șterse de praf), și o parte vie, cărțile pe care le citești sau ai intenția să le citești, de care nu te-ai desprins încă, sau pe care îți place să le mânuiești, să le ai în preajmă. Spre deosebire de proviziile din bucătărie, asta e partea vie, de consum imediat, care spune mai multe despre tine. Niște volume sunt risipite împrejur, altele lăsate deschise. Altele cu semne de carte improvizate sau colțurile paginilor îndoite. Se vede că ai obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar o singură zi din viață În care să n-o știe prin preajmă, și chiar Încercase uneori să se obișnuiască, fără succes Însă, cu gândul că existau ființe omenești care nu o văzuseră niciodată și care trăiau atît de departe de țărm, Încît nu aveau nici măcar o idee clară despre existența ei. „Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
primejdia de a rămîne total neputincios În numai cîteva luni. Teama de la Început se prechimbă cu timpul Într-o teroare irepresibilă, accentuată de faptul că, deseori, treceau săptămîni Întregi fără să-l vadă pe răpitorul lui, deși simțea neîncetat În preajmă prezența lui amenințătoare. Unde anume se ascundea sau cum reușea performanța de a se mișca de colo-colo fără să-și trădeze prezența și făcîndu-l totodată să priceapă că „se afla acolo”, păzindu-l, era ceva care scăpa inteligenței chilianului, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau trei zile fără să-l vadă pe nicăieri, ca și cum l-ar fi Înghițit pămîntul, strigătul brusc al unei păsări, foșnetul unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza abruptă, pe care o tot amenajase pînă cînd o transformase Într-un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine până la mijloc, de unde se desface-n jos așa încât din profil zici că-i o mantie. Și poate nu se preface atunci când sărută curul regal al lui Brandy Alexander. Poate că ei doi sunt îndrăgostiți când eu nu sunt prin preajmă. Asta n-ar fi prima dată când l-aș pierde. Fața înconjurată de văl negru care se apleacă peste mine e o surpriză de culoare. Pielea e mult mai roz în jurul unei guri Plumbago, iar ochii sunt prea violeți. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit și faptul că e nepotul lui Emanuel Stan, era acela că nu putea fi ținut minte. Toată munca de cinci ani, pînă cînd a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care a ieșit din Serviciu! Ah, o explicație putea fi aceea că mai toți angajații intraseră de tineri în funcții și îmbătrîneau încetișor, o dată cu instituția. Iar altă explicație putea fi aceea că oamenii pe care nu-i mai vedea prin preajmă, erau cîțiva și dintre aceștia, nu părăsiseră Serviciul, ci primiseră misiuni care îi purtaseră în alte clădiri, în alte locuri, poate chiar în străinătate. Nu trebuia să fie curios. În fond, dacă lui nu i se va întîmpla acest eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire care plutea în preajmă. Descoperise, nici nu se putea altfel, doar era deșcă bătrînă, că Leonard Bîlbîie nu era nici pe departe așa cum arăta, dar nici prin cap nu-i trecuse că Leonard Bîlbîie era atît de mult și atît de important pe cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui și a celor ca el, oamenii legii și ai ordinii. Mai ales ai ordinii. Exista o mică ieșire. Una mică de tot. Aceea că prințul Șerban Pangratty se hotărîse să rămînă în Vladia din cauza Sofiei, să-i stea în preajmă, ca un bărbat lîngă o femeie, lîngă femeia lui, pe care o iubește și mai ales o dorește atît de mult, încît e în stare să-și piardă cîteva luni din viață în acest ochi de liniște și picoteală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori îl invitase Șerban Pangratty nu trecuse dincolo de sala de jos ori de mica încăpere care dădea către bucătărie. Bucătăria în care trebăluia fără zgomot chiar K.F. Știa că este acolo, o simțea destul de bine, așa cum un bărbat simte în preajmă prezența unei femei care-i place. Dar, ciudat, aflat acum sus, în apropierea ei, dacă ar fi vrut să o atingă n-ar fi fost nici o problemă, poate nici o împotrivire sau o retragere, nu chemi un bărbat pe seară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o bază, în realitate acest inginer, Gabriel Corvino, făcea parte tocmai din realitatea cu pricina. "Din cînd în cînd prințul Pangratty are accese de orgoliu și, hai să-i spun pe nume, de invidie. Nu suportă un alt aviator în preajmă pînă nu-și asigură superioritatea. Iar pe pămînt singurele lucruri care țin de aer sînt cuvintele." Nu avea de unde să știe, nu era sigur dacă inginerul Corvino auzise și mai ales înțelesese spusele prințului. "Domnul Italo Balbo este un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se înroșise la față de încordare, nu era deloc simplu să traducă ceea ce spunea marele Balbo unui om atît de primejdios, de puternic cum era Coriolan Popa. "Signor Balbo își exprimă încîntarea de a vă avea din nou în, hm, apropierea, preajma sa. Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine coaptă. I se strîngea gura pungă și abia mai vorbea. Asta era bine, pentru că avea mai mult de gîndit. Așa se simțea și în acel moment. Trebuia să bea ceva neapărat, ca un făcut nu era nici un chelner prin preajmă. Basarab Cantacuzino își reveni din starea de prostrație, cine știe ce văzuse el în depărtare. "Unii oameni nu văd departe în spațiu, ci în timp", s-ar fi putut prea bine ca Basarab să fi fost dintre aceștia. "Să ne ajute Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asemenea ofensivă se pregătește cu deosebită grijă, iar una dintre măsurile de siguranță este aceea de a "pieptăna" drumurile, trecerile, de a pune la popreală suspecții, de a strînge bine chingile poliției. Cînd există un secret important, obligatoriu apar în preajmă și cei care vor să-l afle era una din axiomele pe care le descoperise singur, dar care fusese studiată și învățată științific de cei care-l vînau, oamenii colonelului Nicolaj, șeful serviciului de contraspionaj al lui Mackensen. Iar Nicolaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lungi, neștiind ce să facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea distruge Serviciul, deoarece numai el a fost capabil să-l creeze. Dar nici o gîndire logică, deci nici propria sa gîndire, nu se poate autoanaliza. Ea este în stare să înțeleagă tot ceea ce se petrece în afara ei, în jur, în preajmă, dar nu și înlăuntrul său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
schimbările din Vladia aparțineau realității neadevărate, dacă vă amintiți am lămurit cumva termenul, deci realități neadevărate. Celei ce provine din aplicarea unui program teoretic în împrejurimea imediată. Înțelegeți, e vorba de a supune Realitatea, și cea imaginară, și cea din preajmă, unui plan. Or, înțelegeți, domnule Mihail, nici una, nici alta nu au planuri, nu se conformează, nu se pot supune planurilor. Ele există, sînt, atît. Dacă încerci cumva acest lucru îngrozitor, să le supui, atunci... atunci nu faci altceva decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poliției secrete țariste de la Paris. Acest Racikovski, afirma Nilus, luptase cu abnegație Împotriva tuturor sectelor satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să‑i fie În preajmă, Îi va face portretul Într‑o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întâlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că‑l veți suspecta de ceva, Întrucât nimic din Ținuta sa nu‑i trădează menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lega de o gleznă, a-i aruncă în apă și a-i trage în urmă vasului, înghițind apă, timp de mai bine de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini, dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse între râsete și cântece, ceea ce le prinse foarte bine unor oameni care, în general, duceau o viață destul de monotona. Până acum, Oceanul Pacific își respectase numele sonor și, desi deseori fragilă navă urca pe crestele unor valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu mai aveau ce să obțină de la insulari, în afară de apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și vântul, vom reuși să ne îndepărtăm de locurile acestea. Suspina profund. Iar dacă nu va fi așa, fie că Tané să ne apere, cum a făcut-o și până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]