991 matches
-
pe Morava de sud (Serbia), iar alții cu Vranovici (Macedonia). Nu cunoaștem până acum nici un episcop al vlahilor, doar numele unui preot pe un manuscris din secolul al XI-lea (păstrat în biblioteca bisericii Sf. Climent din Ohrida): "Ioan, preotul preasfintei episcopii a vlahilor". Despre episcopia vlahilor nu se mai știe apoi nimic până în 1335. În acest an, după cucerirea orașului Prilep, țarul Serbiei, Ștefan Dușan, donează mânăstirii Treskavac din Prilep biserica Sf. Nicolae din Levin (Bitolia), "pe care a vândut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toate celelalte câmpuri în care se înscriu numele divine și determină înțelegerea tuturor atributelor divinității pe care ele le includ că incomparabile și exclusive. 2.1.5. Desăvârșit/transcendent 2.1.5.1. al-Quddós: SOI „sfanțul”; ASM „Cel Sfânt”; GG „Preasfântul”; Marr „Sanctus”; RB „le Très-Saint”; DM „le Saint”; „the Holy One”; Arb „the All-Holy”. Este atestat în Coran în două liste de nume: 59, 22-24 și 62, 1. De aceea, din context nu aflăm decât că este unul dintre nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă pravoslavnică”), mijloc de edificare a conștiinței naționale. În Polonia, la Uniev, se tipăresc în 1673 Psăltire a svântului proroc David (Psaltirea în versuri) și Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prelucrat după traduceri românești anterioare, conținând numeroase pasaje de proză ritmată. Lui D. i s-au atribuit însă, mai de curând, și o traducere anterioară a Paraclisului Precistii, scoasă de sub tipar la Iași, probabil între anii 1645
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
trad., Uniev, 1673; ed. 2 (Psaltirea în versuri), îngr. și introd. I. Bianu, București, 1887; ed. 3 (Psaltirea în versuri), îngr. N. A. Ursu, pref. I.P.S. Iustin Moisescu, Iași, 1974, reed. în Opere, I, București, 1978; Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Uniev, 1673; Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679; ed. 2, Iași, 1683; ed. îngr. N. A. Ursu, introd. I.P.S. Teoctist, Iași, 1980; Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680; Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681; Viața și petrecerea svinților, I-IV, Iași, 1682-1686, reed. fragm
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
lua cu împrumut, ca unealtă, un trup aparent. De aceea, se va naște dintr‑o fecioară în chip de duh și se va arăta celorlalți ca și cum ar fi în trup. Noi știm foarte bine că o singură fecioară‑maică este: preasfânta [Maria], care a adus pe lume, fără vicleșug, pe Mântuitorul îmbrăcat în haina trupului. Și cu adevărat spune Moise: „Orice întâi‑născut de parte bărbătească va fi sfânt pentru Dumnezeu” (cf. Ex. 13,1; Num. 8,16). Lucrurile nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi puterea lui Satan. Căci, așa cum Fiul lui Dumnezeu, unul‑născut, a împărțit sfinților profeți, sfinților apostoli si altor sfinți harismele Preasfântului Duh, și cum, prin întruparea Sa, a conferit naturii noi pe care a îmbrăcat‑o nu un har parțial, ci, cum spune apostolul, a binevoit ca întreaga dumnezeire să locuiască această natură, tot astfel diavolul nu a pus toate „formele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însoțite de calificative ale elogiului), cu care a lucrat: „[...] iar dascălul, iar într-aceste case șezându vine în orânduita vreme dă-m dă învățătură pre carele îl cheamă Antonie Delaefa [Antonio Dall Acqua, Profesor de drept, academicul la care cu ajutorul preasfântului și preaputernicului Dumnezeu, și cu neîncetata rugă a prefericitei lui Hs. Domnului Născătoare am înțeput a învăța cu toată a mea mică putérea omenească...”; „Iar iulie 28/18, iar joi, am început loghica a învăța la luminatul și mult știutul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hulitorii și ocărâtorii și [din nou] clevetitorii și svăditorii, și cu clevetele sale au spartu case și soți de soți au despărțitu ș-au spart posturile” ce sufereau o ardere completă. O singură „categorie” de văduve este nominalizată: „Și vădzu preasfânta nește muieri spândzurate de unghii și pară de foc ieșiia din rostul loru și le mânca nește fieri. Eale striga: «Miluiește-ne, Doamne; că noi ne muncim mai vârtosu de toți!Ț Și vădzu Sfânta-Marie și întrebă: «Cine sântu acelea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește‐ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește‐ne pe noi! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește‐ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru numele Tău. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
hârdăul cu fecale și urină, la fel cum „împărtășirea” se făcea tot cu excremente. Simulări cu caracter blasfemic au fost executate și pentru a reproduce zămislirea lui Hristos: „Tu ești Fecioara Prea..., iar tu șși se indica spre altulț ești preasfântul Iosif. ș...ț Deci, fă, Mărie, pune fundul la bătaie! Așa, așa...” 1, în timp ce scena nașterii lui Hristos a îmbinat mimarea orgiilor sexuale zoofile (deținuții fiind dezbrăcați la piele) cu scene de coprofagie 2. Asemenea momente aveau un efect teribil
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pe motiv că mariajul putea fi considerat un incest spiritual. Ce era o asemenea situație În comparație cu asta? Asta era mult mai grav! Așa că Desdemona agoniză, neputând să doarmă noaptea, În timp ce copilul creștea Înăuntrul ei. Faptul că-i promisesei Panaghiei, Fecioarei Preasfinte, că nu avea să mai nască nici un copil nu făcea decât să-i Întărească Desdemonei certitudinea că de data aceasta mânia judecății avea s-o lovească greu. Dar, din nou, temerile ei se dovediră nefondate. În primăvara următoare, pe 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o grămadă de aiureli. ― Aureli zici? Desdemona Îl amenință acum cu degetul arătător. ― Tu crezi că tradiția sfântă care o ține biserica de două mii de ani e aureli? Și apoi o invocă pe Panaghia, pomenindu-i toate numele de-odată. ― Preasfântă, preacurată și binecuvântată, slăvită Fecioară, Născătoare de Dumnezeu și Preanevinovată, auzi tu ce spune fiu al meu Milton? Când văzu că tatăl meu refuză În continuare, Desdemona făcu apel la arma ei secretă. Începu să-și facă vânt cu evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pesete la un loc. Marile finanțe sînt pentru mine un mister. Aldaya rîse. — Nu există nici un mister, Julián. Trucul e să nu pui laolaltă pesetele cîte trei, ci cîte trei milioane. Și atunci nu mai există nici o enigmă valabilă. Nici preasfînta Treime. În acea după-amiază, pe cînd urca pe bulevardul Tibidabo, Julián crezu că trece de porțile raiului. Case care i se păreau niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul Întoarse și trecură de grilajul uneia dintre acestea. Pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scoate de după ieslea improvizată o păpușă bebeluș înfășată în scutece albe) Iova (ridicând copilul spre spectatori): Vai, ce copil frumos ai născut! Îngerii (2 - apărând lângă iesle): El este Mântuitorul, Domnul nostru Isus Hristos, împăratul luminilor, fiul lui Dumnezeu. Iova: Maică preasfântă, miluiește-mă! (veselă) Mă duc să-i spun unchiașului meu, Crăciun, că sunt moașa Mântuitorului lumii. (Pășește spre casă.) Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua și dulcețurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i pe mâinile tale? Iova
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe Fiul, care este desăvîrșit pentru veșnicie. $8 1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2. ca slujitor al Locului preasfînt și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea, era de trebuință ca și celălalt Mare Preot să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
locaș pămîntesc de închinare. 2. În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită Locul Sfînt, erau sfeșnicul, masa și pîinile pentru punerea înaintea Domnului; 3. după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema "Locul preasfînt." 4. El avea un altar de aur pentru tămîie, și chivotul legămîntului ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legămîntului. 5. Deasupra erau heruvimii slavei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
7. Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sînge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. 8. Prin aceasta, Duhul Sfînt arăta că drumul în Locul preasfînt, nu era încă deschis cîtă vreme sta în picioare cortul dintîi. 9. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, cînd se aduc daruri și jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvîrșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvîrșit, care nu este făcut de mîini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul preasfînt, nu cu sînge de țapi și de viței, ci cu însuși sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. 13. Căci, dacă sîngele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințește și le aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25. Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul preasfînt cu un sînge, care nu este al lui; 26. fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe cînd acum, la sfîrșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să șteargă păcatul prin jertfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor." 18. Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. 19. Astfel dar, fraților, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preasfînt, 20. pe calea cea nouă și vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinlăuntru, adică trupul Său: 21. și fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, 22. să ne apropiem cu o inimă curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
slujit la nimic celor ce le-au păzit. 10. Noi avem un altar din care n-au drept să mănînce cei ce fac slujba în cort. 11. În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sînge este adus de marele preot în Locul preasfînt, pentru păcat, "sunt arse de tot afară din tabără." 12. De aceea și Isus, ca să sfințească norodul cu însuși sîngele Său, a pătimit dincolo de poartă. 13. Să ieșim dar afară din tabără la El, și să suferim ocara Lui. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
urcat multe pante abrupte, pe unde nu călcase picior de om. Dar, cu voia Domnului, În câteva zile avea să ajungă. Iar acolo se afla capătul drumului. Bătu ușor coama neagră a calului și Îi spuse șoptit: - Mergem la Voroneț... Preasfântul Daniel ne așteaptă... 27 iulie 1476 ora 19.00, Munții Dornelor Apărătorii se opriră la semnalul căpitanului Petru și făcură cerc În jurul lui. Rămăseseră doar două sute zece din cinci sute. Ceilalți căzuseră În bătălia de la Valea Albă. Era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. 19. Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul. 20. Dar voi, prea iubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfîntă, rugați-vă prin Duhul Sfînt, 21. țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu, și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică. 22. Mustrați pe cei ce se despart de voi; 23. căutați să mîntuiți pe unii, smulgîndu-i din foc; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
te cunoaște... Închișii ochi n‐or să mai știe, și nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale. Azi nu mai e îngust bordeiul Să‐ ncapă jalea ta amară, Din iconița ei, Preasfânta Te vede cea din urmă sară... La cap un muc de lumânare Învie‐ ncet și dă să moară, Asemeni visurilor tale În sufletul de‐odinioară! Numai o babă milostivă Îți străjuie la căpătâie, și pe cărbunii din jertfelnic Așază boabe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
m‐ am făcut strălucitoare. Sclipirea mea spune rușinea și jalea care mă purta: M‐ ai frânt de glia tuturora, Dar n‐ am săpat moșia ta! RUGA MAMEI fragment Să‐mi plec genunchii iară, Să‐ ți spun iar ce mă doare, Preasfântă născătoare și pururea fecioară! Cu ochiul tău din ceruri, Atoatevăzătorul, Tu mi‐ai văzut feciorul, și mi‐ai văzut necazul... În doftori n‐ am credință... Să‐l pui iar în picioare, Să‐ i rumenești obrazul, La tine‐i cu putință
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]