404 matches
-
din Wolves în the Throne Room a declarat că „black metalul este o mișcare artistică care critică fundamentele modernității, denotand ideea că lumii moderne îi lipsește ceva”. Există și reprezentanți ai scenei care au început să compună versuri despre culturile precreștine, antice și despre propriii strămoși. Sam Dunn relata cu privire la scena norvegiană că „spre deosebire de orice altă scenă metal, cultura și locurile sunt incorporate aici în muzică și în imagistica”. Într-un documentar norvegian, Fenriz afirma că „black metalul este mai presus
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
vedem interferența celor trei teme ale sădirii ca pe un simbol al Bisericii, al pomului, ca figură a celui botezat, al Pomului vieții ca figură a lui Hristos. Dar toate acestea aparțin aceluiași ansamblu simbolic care se întoarce la iudaismul precreștin și la iudeo-creștinism. După ce am precizat semnificațiile atribuite de apologeții greci și latini din mediul greco-roman și iudeo-creștin, în continuare vom analiza monumentele din partea dobrogeană a Moesiei Inferior care au reprezentate motivul "Pomului vieții". Din acest teritoriu provin șapte astfel
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
acestea au fost scrise mai recent. Însă pe tot cuprinsul Orientului Apropiat s-au descoperit numeroase documente aramaice contemporane cu Daniel și Ezra , ceea ce a infirmat această teorie. Ca urmare a dominației si captivității babiloniene, în ultimele secole ale epocii precreștine evreii din Babilon si cei din Iudeea au adoptat aramaica ca limba vorbită în locul limbii ebraice. În timpul lui Hristos limba maternă a populației Palestinei era aramaica. Expresiile aramaice din Noul Testament sunt și ele martore că aceasta era limba folosită de
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
distorsionate, „tmosfera aîntunecată” și înregistrarea de proastă calitate, cu elemente ambientale sau cu sunete pe fundal. Temele legate de satanism sunt des întâlnite în black metal, deși multe dintre formații se inspiră mai degrabă din pagânism, promovând valorile perioadei precreștine. De asemenea, unele implementează și trăsături specifice genului folk metal, muzicii clasice, electronice sau avant-garde. Odată cu anii 90, corpsepaintul a fost adoptat de majoritatea formațiilor de black metal, Mayhem fiind sursă acestei inspirații. În același timp, albumele Bathory au inspirat
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
reușind să creștineze un mare număr de păgâni din lumea budistă, din lumea musulmană sau din Africa subsahariană. Adepții acestor culte creștine pun accentul, ca și întemeietorul protestantismului, Luther, pe biblie (Sola Biblia), repudiind aproape "in corpore" tradițiile nebiblice și precreștine, caracteristice bisericilor tradiționaliste catolice și ortodoxe. Pe de altă parte, aceste culte au introdus și elemente noi de ritual preluate din textul biblic, pentru a le înlocui pe cele tradiționale. Aproape toate aceste biserici practică botezul la maturitate, deoarece, conform
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
apologetice scrise de Eusebiu sunt "Pregătirea pentru Evanghelie" (lat. "Praeparatio evangelica"; gr. Εὐαγγελικῆς Ἀποδείξεως Προπαρασκευή) și "Dovezile Evangheliei" (lat. "Demonstratio evangelica"). Praeparatio evangelica este o introducere în creștinism scrisă pentru păgâni. Eusebiu se folosește de fragmente din istorici și filosofi precreștini pentru a arăta superioritatea creștinismului, dar și pentru a sugera că unele părți din scrierile lor ar fi intuiții a ceea ce urma să fie religia creștină. Această din urmă ideea s-a cristalizat cu timpul într-o teorie creștină numită
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
după un grec care și-a spus el însuși elen. Unul dintre cele două de mai sus, prin urmare, este numele nostru adevărat. Am ales «Grecia» deoarece așa ne numesc toate națiunile dezvoltate ale Europei“. Pentru Korais, elenii sunt locuitorii precreștini ai Greciei. Absența unui stat bizantin a dus în timp la marginalizarea numelui "roman" și a permis celui "elen" să reiasă la suprafață (Έλλην) ca numele național principal. Dionysius Pyrrus cere folosirea exclusivă a numelui elen în "Cheiragogia" sa ": „Niciodată
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
de pe teritoriul orașului Tismana au fost construite pe locul sau lângă vechi biserici creștine de lemn, care la rândul lor au fost construite pe vechi locuri de cult getice, „păgâne”, care au fost mai apoi creștinate. Vechile denumiri de cult precreștin au fost adaptate, bisericile purtând pecetea hramurilor creștine. Astfel, „locul amenajat” („diz” + „meni”) pentru întruniri păgâne în perioada precreștină, legate de cultul mamei, este creștinat prin construcția unei biserici întru "adormirea prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu născătoarea și pururea
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
lor au fost construite pe vechi locuri de cult getice, „păgâne”, care au fost mai apoi creștinate. Vechile denumiri de cult precreștin au fost adaptate, bisericile purtând pecetea hramurilor creștine. Astfel, „locul amenajat” („diz” + „meni”) pentru întruniri păgâne în perioada precreștină, legate de cultul mamei, este creștinat prin construcția unei biserici întru "adormirea prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu născătoarea și pururea fecioara Maria". Se începe amenajarea platoului Pișători, în partea de est, cu blocuri de sigă și tiranți din lemn
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
spiritual în care Dumnezeu va domni ca rege. Denumirea apare de mai multe ori în Noul Testament, fiind folosită pentru prima oară de Iisus Hristos. Este considerată ca fiind tema centrală a predicării lui Hristos. Denumirea apare rareori în scrierile evreiești precreștine, dar ideea unui Dumnezeu rege este fundamentală în iudaism. Isus folosește termenul aramaic „malkut”, care nu se referă la un teritoriu geografic locuit, cât mai ales la activitatea regelui acelui teritoriu, rege care își exercită suveran puterea. Evreii timpului lui
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
mai corect spus Junii din Șcheii Brașovului și Brașovul vechi este un grup de călărași din Șcheii Brașovului, astăzi cu funcție ceremonială, care, an de an, defilează pe străzile Brașovului. Sărbătoarea lor reprezintă un complex de obiceiuri care combină practici precreștine cu manifestări creștine pentru a reda vechiul mit al morții și renașterii rituale a timpului calendaristic. Junii sunt grupați astăzi în șapte grupuri sau cete de călăreți, organizați din punct de vedere juridic în societăți, a căror misiune este păstrarea
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
În fiecare an, în Șcheii Brașovului, în prima duminică de după Paștile Răsăritene, adică în Duminica Tomii, atât brașovenii, cât și turiștii asistă la „Ziua de călări” ca la un eveniment tradițional unic, o manifestare fastuoasă cu elemente de mit, ritualuri precreștine, dar și ceremonial creștin, toate fiind specifice gândirii mitico-religioase a românilor. În dimineața sărbătorii junii se adună la casele serjilor. Apoi se merge la stegar, sutas, armașul mic, armașul mare, ultimul la care ajung fiind vătaful. În jurul orei 11 cele
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
poetică și mitografică, are mai multe interpretări posibile. În islandeza veche, "edda" înseamnă "bunică", "străbună", titlul trimițând astfel la o cunoaștere profundă a unor lucruri din vechime, respectiv a artei versificației vechilor scalzi din Islanda și Norvegia sau a mitologiei precreștine a popoarelor germanice. O altă interpretare posibilă derivă "Edda" de la "óðr", care în islandeza veche însemna "arta poeziei, poezie". Titlul operei lui Snorri ar putea fi deci tradus prin "Cartea despre poezie". Acest titlu a fost interpretat și ca o
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
oriental dezgustător pentru orice om de bun simț, ce nu pare a se adresa decât ignoranților, stupizilor, drojdiei societății, singurii indivizi care pot fi seduși de ele.” Utilizarea termenului însă precede creștinismul și nașterea lui Iisus. De exemplu, există inscripții precreștine care celebrează împărați romani ce aduceau „vestea cea bună” întregului imperiu prin impunerea păcii și prosperității (Octavian este un astfel de exemplu). Mai mult, acești împărați erau desemnați, ca și Iisus, cu termenul de „mântuitor”, iar teologul Helmut Koestler consideră
Evanghelie () [Corola-website/Science/312331_a_313660]
-
luceafăr pe jumătate copt în colierul drumului...</poem> (APC, 40). În volumele publicate din orizontul anului 1980 încoace, elementele terifiantului / apocalipticului sunt trecute în liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
ele sunt niște cântece tradiționale românești, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 și 60 de versuri. ele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreștină. "Colindele" nu trebuie confundate cu "cântecele de stea", specifice sărbătorilor creștine de iarnă, și nici "colindatul" cu "umblatul cu steaua". Colindele se cântă în preajma Crăciunului și Anului Nou. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni, potrivit diferitelor
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
Acestea conțin o sumedenie de scene apocrife, suprapuse peste elemente mai vechi. În ceea ce privește tipologia colindelor, nu există o împărțire strictă pe categorii. Iată două dintre acestea: În ceea ce privește felul colindatului, Emilia Comișel și Ovidiu Bîrlea identifică trei mari categorii: În vremurile precreștine, ritualul era zgomotos, dura mai multe zile, iar festivitățile cuprindeau ofrande vegetale și animaliere, mese comune, dansuri și reprezentații dramatice. Toate acestea se desfășurau primăvara sau toamna. După mutarea Anului Nou la 1 ianuarie, în vecinătatea Crăciunului, aceste ritualuri au
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
începe totuși a fi publicate sporadic în România după 1960, nu au fost dispuși să colaboreze cu regimul comunist și să-l onoreze cu prezența lor în țara natală. Tezaurul de tradiții al neamului românesc este o împletire între elemente precreștine si elemente creștine, unele din cele precreștine fiind convertite la a avea o identitate creștină, iar altele din cele precreștine supraviețuiesc, într-o formă sau alta, si astăzi, păstrandu-și chiar vigoarea de altădată. Folclorul românesc reprezintă totalitatea creațiilor culturii spirituale
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
România după 1960, nu au fost dispuși să colaboreze cu regimul comunist și să-l onoreze cu prezența lor în țara natală. Tezaurul de tradiții al neamului românesc este o împletire între elemente precreștine si elemente creștine, unele din cele precreștine fiind convertite la a avea o identitate creștină, iar altele din cele precreștine supraviețuiesc, într-o formă sau alta, si astăzi, păstrandu-și chiar vigoarea de altădată. Folclorul românesc reprezintă totalitatea creațiilor culturii spirituale românești. Sintagma se referă la producțiile etniilor
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
să-l onoreze cu prezența lor în țara natală. Tezaurul de tradiții al neamului românesc este o împletire între elemente precreștine si elemente creștine, unele din cele precreștine fiind convertite la a avea o identitate creștină, iar altele din cele precreștine supraviețuiesc, într-o formă sau alta, si astăzi, păstrandu-și chiar vigoarea de altădată. Folclorul românesc reprezintă totalitatea creațiilor culturii spirituale românești. Sintagma se referă la producțiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei (majoritar dacoromân, dar și aromân
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
și tradițiile legate de diferite evenimente din an. Tradiții legate de perioade fixe din an sunt colindele - de Crăciun, sorcova - de Anul Nou sau mărțișorul, obicei legat de venirea primăverii sărbătorită pe 1 martie. Alte obiceiuri presupuse a avea origini precreștine, ca Paparuda, ritualul de evocare a ploii vara, sau teatrul folcloric cu măști sau Ursul și Capra din iarnă. Probabil cel mai mare colecționar de basme din folclor a fost nuvelistul și povestitorul Ion Creangă , care, printr-un limbaj foarte
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
moștenit din timpuri străvechi. "„Junii trebuie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, confirmată și de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci”" (Julius Teutsch, cronicar sas). Junii din Șchei și cei din Brașovul Vechi împart tradiții comune și au fost uniți spațial, înainte de
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
timp, a fost cel mai puternic stat în Orientul Mijlociu antic, după ce Alexandru cel Mare a cucerit cea mai mare parte a lumii cunoscute, inaugurând perioada elenistică a istoriei Greciei. Macedonenii au populat cea mai sudică parte a Macedoniei din timpurile precreștine. Primul stat macedonean a apărut în secolul al VII-lea î.Hr. sau la începutul secolului al VII-lea î.Hr. în timpul dinastiei Argeadă, când se presupune că macedonenii au migrat în regiune venind din vest. Primul lor rege despre care există
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
-lea. El a fost aplicat de către istorici pentru a indica existența unei anumite dezvoltări în istoria a ceea ce, tradițional, se numea „platonism” în mod indistinct. Este prin urmare un termen metodologic sau didactic, un instrument modern de delimitare între platonismul precreștin și cel de după Hristos. Astăzi termenul este utilizat pentru a desemna, în consecință, acel segment al tradiției „platonice” care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos, o tradiție spirituală esențialmente mistică dar distinctă
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
nu fusese încă răzlețirea principalelor ramuri române”, „epocă străveche de unitate primitivă a neamului, anterioară separării dialectelor principale ale limbii, deci la sfârșitul mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]