420 matches
-
freamăte ce răspund în felul lor tumultului din Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat din arhaic, acesta conservă frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
vreunei forme de cult de unică validitate pentru popoarele supuse. Principiul politicii religioase romane era acela de a lăsa intacte convingerile și manifestările religioase ale popoarelor reunite sub puterea sa. Analiza succintă a multiplicității curentelor religioase de la sfârșitul perioadei elenistice precreștine, în cele ce urmează, ne va ajuta să vedem și să evaluăm cu claritate misiunea pe care a primit-o creștinismul în momentul în care s-a silit să atragă, într-o primă etapă, spre propriile idealuri lumea greco-romană, pentru ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu sunt nenorociri, ci acte sau ritualuri de Încercare la care este supusă ființa umană, inevitabile În decursul existenței acesteia. Prin ele, persoana iese mai Întărită și mai Înțeleaptă, sau sfârșește prin a cădea definitiv Învinsă. Spre deosebire de morala Antichității clasice, precreștine, care vedea În situația tragică rezolvarea vinovăției și, prin aceasta, restaurarea umanului, morala creștină oferă o nouă perspectivă. În conformitate cu morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a lui Dumnezeu, este inseparabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
el multe note demonstrativ-histrionice, de tipul unei pregătiri care frizează punerea În scenă a unui spectacol În care autorul este și actor, sinuciderea lui G. D. trebuie considerată un act moral. Acest caz ne Întoarce la modelul clasic al morții, precreștin, amintindu-ne atât de Socrate, cât și de Cato din Utica, și Seneca. Avem de-a face, În acest caz, o afirmare a persoanei, care Își hotărăște singură destinul, ca moment final al existenței. Este sentimentul de a fi propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morală și cea divină?”. În felul acesta, moartea nu mă sperie, ci mă face responsabil de viața pe care am trăit-o, și mai ales de felul În care am trăit-o. Astfel, viziunea creștină se deosebește fundamental de cea precreștină, atât asupra vieții, cât și a morții. Totul devine continuitate, trecere, nu ruptură. Moartea - concluzie a vieții Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
zei sau de sfinți. Ceea ce conta era faptul că existau și că oamenii credeau în ele. De aceea, este imposibil astăzi să discuți despre culturile tradiționale fără a face referire la figurile mitice care le populau universul. Pentru aceste populații precreștine și creștine timpurii, lupta dintre bine și rău era echivalentă cu bătălia dintre eroi mitici și demoni sau dragoni. Lupta imaginară era narată din generație în generație de barzi, care, ocazional, adăugau sau omiteau părți narative potrivit imaginației sau memoriei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
înseamnă că și unele evenimente povestite, precum și rivalitatea dintre triburi sunt fapte care s-au întâmplat înainte de convertire. Astfel ar putea fi explicată coexistența trăsăturilor păgâne și creștine în text. Lectura poemului Beowulf oferă în același timp punctul de vedere precreștin al personajelor și vocea puternică a poetului creștin. Câteva lucruri ne-au atras atenția în ceea ce privește trăsăturile generale ale "eroului mitic", o combinație fascinantă de elemente păgâne și creștine, pe care le considerăm la baza prototipului care a generat un șir
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
să fie imaculată. Astfel, ori se lăudau, ceea ce era considerat o calitate, ori se bazau pe barzi să le apere sau să le consolideze reputația (Beowulf: 399-455; 530-606). O a patra valoare a codului germanic era răzbunarea, reminiscență a doctrinei precreștine "dinte pentru dinte" (Beowulf: 506-28). Acest "crez" provoca de fapt faptele eroice și activa celelalte virtuți. Grendel atacă din dorința de răzbunare castelul lui Hrothgar, Heorot, pentru că este invidios pe fericirea oamenilor, în timp ce mama lui Grendel este motivată de dorința
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
te va-nghiți, sau sulița străpunge sau vârsta doborî. Și ochiul tău pătrunzător se va-ncețoșa și-ntuneca și moartea va ajunge, războinice drag, cu ea să te ia". Deși atitudinea lui Beowulf la început indica un comportament mai degrabă precreștin, în finalul poemului ultimele cuvinte ale eroului demonstrează o atitudine ponderată, plină de înțelepciune, creștină în esență: "Domnului Cel făr-de-moarte, Regelui Gloriei eterne îi mulțumesc că țin acum în mâini această comoară, că îngăduitu-mi-a să-mi las poporul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
fi referirea în text la sărbătoarea "All-Hallows' Day" (Sir Gawain, I. 536), echivalentul Sărbătorii Tuturor Sfinților, eveniment creștin care are loc pe 1 noiembrie. Sărbătoarea a fost stabilită în mod deliberat în prima zi a lui noiembrie, deoarece, conform credinței precreștine, se presupunea că la această dată se activau spiritele malefice, care erau alungate prin aprinderea focurilor purificatoare. Sărbătoarea precreștină a continuat până în secolul al XI-lea, când Biserica a instituit Ziua Tuturor Sfinților pe 1 noiembrie 50. Cu toate acestea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
are loc pe 1 noiembrie. Sărbătoarea a fost stabilită în mod deliberat în prima zi a lui noiembrie, deoarece, conform credinței precreștine, se presupunea că la această dată se activau spiritele malefice, care erau alungate prin aprinderea focurilor purificatoare. Sărbătoarea precreștină a continuat până în secolul al XI-lea, când Biserica a instituit Ziua Tuturor Sfinților pe 1 noiembrie 50. Cu toate acestea, ritualul precreștin s-a păstrat în ceea ce numim astăzi Halloween, sărbătorit pe 31 octombrie. În locul rugurilor purificatoare, oamenii se
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
presupunea că la această dată se activau spiritele malefice, care erau alungate prin aprinderea focurilor purificatoare. Sărbătoarea precreștină a continuat până în secolul al XI-lea, când Biserica a instituit Ziua Tuturor Sfinților pe 1 noiembrie 50. Cu toate acestea, ritualul precreștin s-a păstrat în ceea ce numim astăzi Halloween, sărbătorit pe 31 octombrie. În locul rugurilor purificatoare, oamenii se costumează în diferite spirite, mai mult sau mai puțin malefice, cu scopul de a dovedi superioritatea umană. În cultura anglo-ame-ricană, ritualul adulților s-
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
se izola de societate. Omul Verde din Sir Gawain poate fi interpretat literal (el este un cavaler preschimbat temporar prin magia ucenicei lui Merlin, Morgan le Fay, într-o creatură de culoare verde), sau alegoric, ca simbol al vegetației (mitul precreștin al fertilității). În ambele cazuri, personajul dispune de puteri supranaturale (i se taie capul, care poate însă vorbi fără trup și reveni miraculos la locul lui) și pedagogice (îl învață pe Sir Gawain care este valoarea loialității și a adevărului
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
eroului mitic (Beowulf) îl are ca urmaș în cultura anglo-sa-xonă pe cavalerul medieval (regele Arthur și cavalerii săi). Această linie genealogică reprezintă pe de o parte aspirațiile triburilor în diferite momente ale istoriei lor, apariția creștinismului, dar și adaptarea ritualurilor precreștine la noile condiții și schimbări. De fapt, eroii au răspuns atât cerințelor laice, cât și celor bisericești. Peter Burke, de exemplu, identifică patru tipuri prin-cipale de eroi între secolele al XV-lea și al XVIII-lea în Europa occidentală, nordică
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și al XVIII-lea în Europa occidentală, nordică și centrală: "sfântul", "războinicul", "conducătorul" și "proscrisul"52. Considerăm că cel puțin trei dintre acestea se bazează pe modelul Beowulf-Arthur. Atât Beowulf, cât și cavalerul arthurian se caracterizează prin trăsături creștine și precreștine, astfel încât sunt percepuți drept mesageri ai divinității deși folosesc magia și recurg la răzbunare, conform codului cavaleresc, sau sunt văzuți ca sfinți cu comportament de războinic. Pe măsură ce crește sfera de influență a creștinismului, conflictul dintre aceste trăsături se adâncește, astfel încât
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și alte creaturi înspăimântătoare. Potrivit lui Clive Leatherdale, arhetipul vampirului se bazează pe două credințe fundamentale: cea în viața de după moarte și cea în puterea magică a sângelui 64. Cea dintâi este consonantă cu religia creștină, dar și cu unele idei precreștine care considerau moartea drept o trecere într-o altă lume, populată de spirite, în care sufletul își continuă viața sau așteaptă să renască. Moartea este văzută ca o altă viață. Mitologiile lumii sunt pline de povestiri despre morți care doresc
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
prezintă pe valahi ca un popor tradițional, patriarhal, neatins de civilizația modernă, păstrător de elemente culturale dacice și romane, peste care s-a suprapus religia creștină ortodoxă. Astfel, localnicii țineau sărbătorile creștine, dar se bucurau și de tradițiile mai vechi, precreștine. Importanța riturilor de trecere (căsătoriile și înmormântările) este grăitoare pentru cultura adânc înrădăcinată în forme vechi, tra-diționale, pe care valahii au reușit să o păstreze într-o formă nepervertită. Un astfel de exemplu ar fi modul în care este oficiată
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
găsi o explicație care să nu contrazică prea violent bunul simț, mentalitatea arhaică tradițională a creat instanța ursitoarelor. Evident, în era creștină, soarta omului a început să fie judecată, teoretic cel puțin, în funcție exclusiv de voința divină. Dar elementele precreștine au rămas puternice și ele au fost personificate mai clar decât orice în Ursitoare. Divinități precreștine, chtonice, reprezentând forțele teluricului, aceste ființe acționează discreționar, la fel ca și destinul concret, în disprețul oricăror norme etice. Ursitoarele la rândul lor, "raționalizează
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
instanța ursitoarelor. Evident, în era creștină, soarta omului a început să fie judecată, teoretic cel puțin, în funcție exclusiv de voința divină. Dar elementele precreștine au rămas puternice și ele au fost personificate mai clar decât orice în Ursitoare. Divinități precreștine, chtonice, reprezentând forțele teluricului, aceste ființe acționează discreționar, la fel ca și destinul concret, în disprețul oricăror norme etice. Ursitoarele la rândul lor, "raționalizează" în imaginarul popular, existența individuală. Ele exprimă predestinarea, fiind vocile destinului. Narațiunile populare pe care le-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în disprețul oricăror norme etice. Ursitoarele la rândul lor, "raționalizează" în imaginarul popular, existența individuală. Ele exprimă predestinarea, fiind vocile destinului. Narațiunile populare pe care le-am analizat, reprezintă, de cele mal multe ori, exemple evidente de amestec între mentalitatea precreștină, "primitivă în sens larg, și influențele bisericești care s-au suprapus, fără a putea modifica însă în mod esențial fondul precreștin al mentalității populare. 3. Destine deviate Există și câteva elemente colaterale, care se atașează celor două categorii examinate: nașterea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Narațiunile populare pe care le-am analizat, reprezintă, de cele mal multe ori, exemple evidente de amestec între mentalitatea precreștină, "primitivă în sens larg, și influențele bisericești care s-au suprapus, fără a putea modifica însă în mod esențial fondul precreștin al mentalității populare. 3. Destine deviate Există și câteva elemente colaterale, care se atașează celor două categorii examinate: nașterea miraculoasă și instanța ursitoarelor. Tendința de distrugere a nou-născutului apare manifestată în actele unor duhuri necurate. Judecând după studiile lui Van
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și mai îngăduitoare. Această interpretare suspectă de unele influențe feministe zugrăvește o societate a bărbaților în care femeile sunt ostracizate, stigmatizate și condamnate definitiv. Supoziția noastră este că această reprezentare duală a fenomenului divinatoriu a fost alimentată de străvechi credințe precreștine (de pildă, miturile și legendele referitoare la relațiile dintre femeie și lună) care atestă predispoziția femeii pentru practici magice, divinatorii. Aceste reprezentări precreștine au fost revalorizate apoi de creștinism, dobândind o conotație peiorativă. Faptul este de înțeles, de vreme ce creștinismul se
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
definitiv. Supoziția noastră este că această reprezentare duală a fenomenului divinatoriu a fost alimentată de străvechi credințe precreștine (de pildă, miturile și legendele referitoare la relațiile dintre femeie și lună) care atestă predispoziția femeii pentru practici magice, divinatorii. Aceste reprezentări precreștine au fost revalorizate apoi de creștinism, dobândind o conotație peiorativă. Faptul este de înțeles, de vreme ce creștinismul se așezase pe un teren mustind de credințe, practici și ritualuri închinate unor diverse zeități. Dezavuarea acestora, deci și a divinației, apoi punerea sub
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
formelor cositorului, și al prezicerii. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care practica topirii cositorului este una foarte veche. Așadar, este posibil să avem de-a face, în acest caz, cu un fenomen de aculturare a unor străvechi practici (precreștine) de venerare a pământului și a metalelor și de transformare a lor314. Astfel de manifestări populare, oneste, lipsite de vreun interes pecuniar sau de altă natură, nu pot fi considerate kitsch. Mai curând, ele ascund o dimensiune culturală și spirituală
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
turnării cositorului), fiecare categorie are destine separate. Vilfredo Pareto constată că "superstițiile persistă, în timp ce religia se schimbă: cu alte cuvinte, reziduul persistă, în timp ce derivațiile variază"330. Faptul acesta este pe deplin verificabil dacă ne amintim de numeroasele credințe și superstiții precreștine care populează imaginarul social al spațiului românesc. În aceste condiții, esența reziduului constă într-un număr de imagini primordiale sau arhetipale care se rulează în timp pe baza unui set de reguli și a unei arte combinatorice precise. Ioan Petru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]