525 matches
-
nu caută să reducă, oare, prin activitatea lor firească, chiar să nege, libertatea umană? La un moment dat, creștinismul s-a văzut în fața a două drumuri posibile, explică Jacques le Goff: "Sau creștinismul ar fi înclinat către doctrina strictă a predestinării, așa cum voiau maniheenii, și atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
unei societăți civile globale; * afectarea suveranității naționale, a identităților culturale și spirituale. Cornelius Castoriadis considera că problema civilizației moderne este că a încetat să-și mai pună întrebări, cînd tocmai abilitatea de a le formula face diferența dintre soartă și predestinare, dintre derivă și călătorie. În acest sens, o bună întrebare este: de cînd datează începuturile procesului de globalizare? Răspunsurile sînt diferite. Unii consideră că totul a început o dată cu politicile de liberalizare-privatizare-dereglementare puse în operă în anii '80 de administrațiile Reagan
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
modern te naști, nu devii. Iar noi n-am devenit niciodată moderni. Ceea ce sare în ochi la Paris este secolul al XIX-lea. Vii din Los Angeles și aterizezi în secolul al XXI-lea. Fiecare țară are un fel de predestinare istorică, ce-i marchează definitiv trăsăturile. În ceea ce ne privește, profilul peisajului nostru e zugrăvit de modelul burghez al anilor 1789 și decadența nesfârșită a acestui model"500. În viziunea filosofului francez, America este locul modernității împlinite, fundată pe o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mult depășite, se observă că unele umbre ale ei mai persistă încă. Cu toate că în opera sa pare a realiza un necrolog al seducției, Baudrillard afirmă optimist că seducția este destinul sau "ceea ce rămâne din destin, din miză, din farmec, din predestinare și vertij și, de asemenea, din eficacitatea tăcută într-o lume a eficacității vizibile"529. Dacă seducția este peste tot în mod ascuns sau vizibil, atunci ea este asemeni unei prezențe holiste care se clădește pe ruinele vechii filosofii, expunându
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
suprapun: oamenii sunt răi fiindcă s-au îndepărtat de Creator, ceea ce înseamnă că a trăi nu înseamnă altceva decât a trăi în spaimă. Iată o sintagmă pe care Luther o va reafirma, mutând-o din spațiul cosmologiei în cel al predestinării. În accepțiune lutherană, munca și credința sinonime până la un punct reprezintă un antidot la spaimă: cât timp muncești, dai la o parte spaima care te strivește, o supui unui regim existențial corectiv, o raționalizezi. Pentru linia protestantă a culturii europene
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
filosofiei, în nesfârșite variațiuni: privirea cufundată și pierdută în absolut și încercarea de a interpreta realitatea enigmatică pornind de la acesta". (11, p. 32) La originile ei "naturale", creației i se rezervă și explicații supranaturale, prin entități ca "destinul", "menirea", "harul", "predestinarea" și altele. Astfel de "forțe" asigură flexibilitatea și rapiditatea gândirii, mobilitatea excitației și inhibiției ca procese nervoase fundamentale, regăsibile în temperament, cum glosează psihologii care nu rup psihicul de corp. Creativitatea este definită alteori prin noutatea și orginalitatea răspunsurilor, a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care trăiește acum. Drumul ales nu poate duce decât într-o fundătură. 1.8. Gherondissa Prima ieșire la rampă a bătrânei e în defavoarea ei, ca în cazul Anei. Vorbele ei sună, în mintea cititorului de azi, a "prevestire"93, a "predestinare"94 sau a "formulă oraculară"95; în cel mai bun caz le atribuim "înțelepciunii ancestrale, conservatoare"96 care emite doar "un avertisment pe care îl va repeta chiar în preziua catastrofei finale"97. Lucrurile nu stau deloc așa98. Pe măsură ce înaintăm
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
E vorba de o admirabilă armonie, despre care Michelet știe că este în primul rînd efectul acțiunii oamenilor, al timpului lucrător, al efortului Istoriei. Totuși, în plan secund, se păstrează, și ele destul de confuze, dar mereu actuale, un fel de predestinare geografică a națiunii franceze și ideea unei Frânte de dinaintea Franței, imaginea unei patrii virtuale anterioare celei reale. Cu alte cuvinte, marii artizani ai națiunii franceze apar mai degrabă ca niște reconstructori decît ca niște constructori, ca reîntregitori decît ca întregitori
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Cuvânt înainte AnaMaria Ticu este plămădită din aceeași humă legendară nemțeană ca și Împăratul Poveștilor, Ion Creangă. S-a născut, trăiește și slujește în Ținutul Neamț (întâmplare? predestinare?), priindu-i și loc și climat și atmosferă. Cu iubire și umor, profesionalism și dăruire, se dedică zi de zi, cu o înnăscută „artă de a trăi”, înfloririi vieții și drumului școlarilor săi de la Colegiul Tehnic „Ion Creangă” din Târgu-Neamț
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
tristă încredințare: De-acu nu-i mult pân’ departe!” (9, p. 184). În august, va muri și Veronica Micle și odată cu ea tot ceea ce-i mai putea aminti lumește de Eminescu. Până „departe” chiar că nu vai mai fi mult. Predestinarea prieteniei de legendă includea și predestinarea morții lor în același an. Așa că, grăbindu-se să nu strice această „lege”, în ultima zi din 1889, se stinge în bojdeuca sa, profetic, Ion Creangă. Ceea ce s-a întâmplat „în noaptea aceea de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mult pân’ departe!” (9, p. 184). În august, va muri și Veronica Micle și odată cu ea tot ceea ce-i mai putea aminti lumește de Eminescu. Până „departe” chiar că nu vai mai fi mult. Predestinarea prieteniei de legendă includea și predestinarea morții lor în același an. Așa că, grăbindu-se să nu strice această „lege”, în ultima zi din 1889, se stinge în bojdeuca sa, profetic, Ion Creangă. Ceea ce s-a întâmplat „în noaptea aceea de pomină” (C. Săteanu) a fost vehiculat
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
22 : „le dai paiăle” a încuraja pe cineva, a susține acțiunile lui chiar și atunci când alte persoane se împotrivesc; 69 r. 37 38 : „Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, și dacă-i popă, să cetească...” predestinarea unor acțiuni pentru anumite ființe, potrivit statutului lor; firescul inocenței la vârste mici; p. 175, r. 30 33 : „am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciubotele și să rămân de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
elibereze omul în transcendent. Natura nu mai este locul omului ci capcana în care el este prins. La Aristotel, comunitatea devenea o creație naturală a oamenilor care aveau aceeași caracteristică, aceea de a fi zoon politikon. În perspectivă platoniciană inegalitatea predestinării devine elementul formator al comunității și prin aceasta ea își pierde total caracterul natural, transformându-se în ceea ce astăzi numim societate. Republica platoniciană este spartă în comunități inegale ca drepturi și condiție. Acestea nu au nici o perspectivă de comunicare între
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
argonauților. Locul lui este, cum arată și dicționarele, între taurul ceresc, vultur și leu. Dar și „mic de ciobănaș” are o geneză prestigioasă. El coboară din mitul copilului împărat, mult răspîndit în narațiunile fantastice. Încă de la naștere, poartă semne ale predestinării. În basme, maștera intrigantă îl pune într-o copaie și-i dă drumul pe ape ca să scape de el; în colinde, de cum se naște, lumea îl cere din toate părțile, ca să-l așeze cît mai repede pe tronul împărătesc: „Dă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu semnul mirării pe față. Vă gândiți la soartă, destin? Oare soarta nu este cum și-o face omul? Ca și norocul. Dar de cele mai multe ori norocul este egal cu hazardul, iar hazardul nu e altceva decât întâmplare. Credeți în predestinare? Oare îi era scris bietului meu frate, Gică, să moară tânăr, la 44 de ani? Oamenii sunt lupi pentru oameni. Am tradus un inteligent dicton latin. Adăugați la cele de mai sus omul, care devine fiară atunci când e nevoie să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre neamul lui a scrierilor lui Moise. I se părea că în cărțile acelea este ascunsă o strădanie depășind cu mult muncile eroilor mitologiei grecești. Pe el textul propriu-zis nu-l interesa, nu era un contemplativ și nici un adept al predestinării, era un om activ cu un mare interes pentru studiu, dar se simțea mândru nu atât de faptul că se putea întoarce înapoi prin bunici și străbunici până la acel cărturar, ci că descoperea în suflet un vag sentiment de remușcare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exprima o viziune fatalistă a vieții. O altă formă a anticipării, mai mult sau mai puțin tradițională, este rezumatul de la început, restul povestirii oferind explicația rezumatului prezentat la început. Acest tip de anticipare poate sugera un sens de fatalism sau predestinare: nu se poate face nimic, putem doar urmări progresia către rezultatul final, în speranța că data viitoare putem recunoaște scrisul de pe perete. Acest tip privează narațiunea de suspans, cel puțin de un enumit tip de suspans. Suspansul generat de întrebarea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
3 al Westminister Confession, din 1647, e scris: «Pentru a-și revela gloria, Dumnezeu prin decizia Sa i-a... predestinat (predestinated) pe unii oameni vieții eterne, iar pe alții i-a hărăzit (foreordained) morții eterne». Există un semn al acestei predestinări: reușita în profesie. Dacă vezi un om serios în profesia sa, e semn că el se poate înfățișa înaintea Regelui». Scrie Weber « Această asceză protestantă laică - pesemne că așa putem rezuma cele spuse până aici - a acționat deci cu toată
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
la un numitor comun: urna de vot, productivitatea mare, goana după câștig, imoralitate, guma de mestecat." Ce opune Stelian Baboi acestei societăți condamnabile? O nesupunere pasivă. Respingerea Ispitei, care inseamnă tentație, seducție, atracție, încercare și răbdare, chiar dacă Ispita este o predestinare cerească. Cuprinzând foarte pe scurt o parte din numeroasele idei cuprinse în această carte (,,Menită să schimbe lumea din temelii"), personal nu găsesc panaceul capabil de această performanță. Dacă se apelează tot la voința omului copleșit de asuprirea nevoilor pământești
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
acestui rău? Spunem formal, pentru că Atotcunoscătorul trebuie să fi știut de la bun început că omul îi va înșela încrederea. O consemnează în mod explicit o serie de foarte vechi manuscrise descoperite în peșterile de la Qumram (Marea Moartă), care acreditează doctrina predestinării cu privire la creația "fiilor luminii și ai întunericului" de către Dumnezeu: "Înainte ca să-i fi creat cunoscut-ai faptele lor pînă în vecii vecilor și nimic nu va fi făcut fără voia ta" [Imnuri, 1:7,8, cf. Amușin, 1963: 189]. O
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
7,8, cf. Amușin, 1963: 189]. O paradoxală consecință a acestei doctrine încărcarea lui Dumnezeu cu toate relele lumii, ale omului inclusiv a făcut ca printre aceleași vechi documente să se găsească și texte cu semnificație total opusă ideii de predestinare: "Păcatul n-a fost trimis [de sus] pe pămînt, ci oamenii l-au urzit ei singuri, și de aceea cei ce săvîrșesc păcate trebuie pedepsiți fără îndurare" [Enoh, 98:4, cf. Amușin, 1963 :189]. O soluție mediatoare între cele două
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aur și ale tărâmului făgăduinței de exemplu în mitul cultural al visului american, care se fundamentează la rândul său pe alte mituri întemeietoare ca dinamismul, individualismul și "religia capitalistă"338 și în care un loc central au ideea de predestinare și mitul cowboy-ului, simbol al marșului spre vest și purtător de noi valori (căutarea identității naționale, adorația aproape superstițioasă a naturii, conexiunea dintre America pastorală și cea industrială)339. Întâlnim de asemenea obsesiile milenariste, cu șiruri de profeți ai catastrofelor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
alte femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile casei. Au talent pentru pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Regelui“. Octavian Goga, schițând un bilanț al atitudinii diplomației românești din perioada 1933-1936, scria: „Am bruscat bunele raporturi cu Italia după recunoașterea Basarabiei și-am împins pe Mussolini spre unguri, ne-am răcit de Polonia contrar obligațiunilor firești ale aceleiași predestinări geografice; am întors spatele Germaniei prin continue provocațiuni iritante și, în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară”121. Gheorghe
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]