527 matches
-
se înstrăinează de semenii săi nemaiputând înțelege banalul înconjurător. În nuvela Fratele meu geamăn, prozatorul Cătălin Țîrlea se prezintă într-o lumină nouă. Stilul forumos, impregnat de lirism, salvează într-o oarecare măsură banalitatea meditațiilor. Totul este pus sub semnul predestinării, totul depinde în viață de noroc sau ghinion. Evident, o asemenea concepție a imposibilității omului de a-și determina oricât de puțin existența nu poate suporta decât "cenușiul". "Versiunea ultraconcentrată a unui roman posibil" (Nicolae Bârna), este povestea unor gemeni
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
continuate peste limita evidenței de Ceaușescu, au rădăcini adânci în chiar această discuție, constituind în fapt exagerări diforme ale termenilor ei. Temă care în sine ar merita o carte. Dacă Henri Stahl privea cu fascinație și cu un fel de predestinare la trecutul care dispare, București - Istorie și urbanism își propune - explicit, prin Andrei Pippidi - o aproximare a viitorului. Raportată, desigur, la epocile autorilor. Stahl își îngăduia observația subiectivă, autorii lui Pippidi, fie ei și subiectivi, sunt preocupați mai mult de
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
Vă scriu vouă, iubiților. Căci inima mea, odată aruncată din piept, a produs multe cercuri. Însă eu știu numai de voi. M-am născut de Bobotează. După calendarul care a deschis cerurile și ne coboară Lumina. Cu cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
nu sesizează poate o preocupare a tatălui „în privința numelor [subl. aut.]". Mergând mai departe, noi avansăm ideea că amănuntul biografic denotă la acest doctor de provincie cunoașterea unei arhiuzitate cutume populare, activă și azi în mediul rural, de împiedicare a predestinării unui copil rău ursit prin schimbarea numelui și „vânzarea lui la fereastră". La sfârșitul secolului trecut, această uzanță magică constituia soluția cea mai larg răspândită de vindecare a unui copil bolnav sau „rău ursit", așa cum era, se știe, și Urmuz
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
o boală incurabilă. Mai mult chiar, în cazul de față, cum se va vedea, schimbarea numelui copilului se sprijină pe cunoașterea de către tată a numerologiei esoterice, știința care a fundamentat și a generat această soluție magică de împiedicare a unei predestinări. În capitolul despre Sadoveanu, unde vom avea prilejul să dezbatem pe larg această cutumă, se va vedea că o corectă și propice schimbare a numelui implica în mod necesar și cunoștințe de Cabbala, operațiile făcându-se în epocă în vechiul
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
ți se cere să ai gust, ci fler, adică facultatea de a intui fundalul ei spiritual. Flerul e corespondentul laic al harului teologic, și dacă harul îl primești prin botez sau hirotonire, flerul, în calitate de simț numinos, îl capeți numai prin predestinare de gene. Rasa unui pictor se recunoaște după ușurința cu care percepe semne spirituale acolo unde alții nu văd decît tușe de culoare, și chiar acesta e flerul. Ceea ce înseamnă că, pe lîngă talent, ca formă uzuală de dexteritate a
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
econoama, Acgidia. Persida e o fată frumoasă, fermecătoare, care atrage sentimentele tinerilor. Se îndrăgostesc de ea studentul în teologie Codreanu, cu certe gînduri matrimoniale, dar și tînărul Natl, măcelar și fiu de măcelar. Acest din urmă amor are ceva de predestinare, din momentul tulburătoarei întîlniri nocturne nevorbite, ea în fața geamului spart de la mănăstire, el în stradă. Această întîlnire a fost o fulgerare reciprocă, ce le-a marcat viața. Persida renunța la Codreanu, neuitîndu-l pe Natl. Mai tîrziu se întîlnesc, isi vorbesc
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
făcut să-l caut. ș...ț Vedeam în retragerea lui nu numai gestul unei însingurări asumate, vedeam mai mult un refuz al unei Românii totalitare, confiscate de regim, un gest simbolic cu valoare soteriologică privitor la destinul culturii românești în pofida predestinării lui ideologice. Așa îmi explic de ce, pentru mine, devenirea întru ființă nu era doar un titlu filosofic, ci, mai ales, unul existențial." (pp. 47-48). Părintele l-a vizitat pe Noica la Păltiniș între 1984 și 1987, dar însemnările așternute atunci
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
severitate. În această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. Întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică ceva de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor ineteligibili în dimensiunea lor epică, realiști în planul reprezentării și cu
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
Răzvan Voncu Traian Chelariu - Zilele și umbra mea, II, ediție îngrijită și prefață de Mircea A. Diaconu, București, Editura Ideea Europeană, 2011, 559 pag. Există, oare, predestinare în istoria literaturii? Nu știu, dar constat, deocamdată, că există scriitori al căror destin nefericit continuă și în posteritate, menținându-i în obscuritate și blocându-i pe o orbită inferioară a receptării. Un caz flagrant este cel al lui Traian
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
Relatarea lor impresionează prin simplitate, de multe ori chiar stângăcie, și printr-un soi de detașare prin prisma timpului în spatele căreia, însă, se ghicește ușor valoarea lor afectivă imensă. Viața alături de Regele Mihai stă încă de la început sub semnul unei predestinări. Întâlnirea are loc la Hotelul Claridge's din Londra. "Printre invitați, regina Elena a României și alături de ea un tânăr înalt și frumos, în uniforma aviației române. Era el!", iar cererea în căsătorie a venit peste puțin timp: "Am această
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
februarie 1927, că "redactarea acestui caiet de note cotidian ar fi o imposibilitate" (p. 19). Marea lui obsesie va fi ideea sinuciderii. în 1927, când începe jurnalul, scriitorul are 33 de ani și evocă o ascendență morbidă, sub semnul unei predestinări ce nu s-a adeverit: Dacă tatăl meu s-a sinucis la treizeci și patru de ani, când organismul lui e al meu și oamenii sunt aceiași, nu e nici un motiv să nu-l imit" (p. 17). Din anul 1927 datează abia
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
fi răspunsurile pe care operele, dar și istoria receptării lor, le dau la această întrebare. În interiorul capitolelor tematice, după o scurtă introducere sintetică, analiza urmărește tema în succesiunea cronologică a operelor care o ilustrează. Capitolele mari se intitulează „Zborul și predestinarea”, „Blestemul și periferia”, „Neantul și melancolia”, „Inițierea și balansul”, „Drumul și cenușa”, „Visul și nebunia”, sintagme și teme frumoase, dar analiza în sine a operelor deviază de la subiect și nu aș putea spune că există concluzii ferme despre „ce rămâne
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
ochii mei sînt orificiile prin care acesta țîșnește/ în același timp ochii sînt două mîneci care-mi intră în trup ca-ntr-o cămașă de forță/ Noaptea simt umezeala care vine de la lună/ ca din vaginul unei femei în așteptare/ predestinarea falică a mestecenilor/ iarba subterană ce împachetează cadavrele morților" (Gherasim Luca și pastila de zaharină). Scrisul poetului așternut ,cu o furie galopantă" e-o fugă de moarte, un mod de solidarizare pasională cu realul, o consubstanțiere plină de frenezie cu
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
o îndelungă frecventare a "agoniei rinascimentale", a acestui "compozit de oboseală, sensibilitate rănită, revoltă resemnată și refugiu saturnian în melancolie". Montaigne, preocupat de tragismul condiției umane, de tulburările epocii (războiul dintre catolici și protestanți), scrie și el variațiuni pe tema predestinării: Ne căutăm înainte de a ne fi văzut". în căutarea de sine ("mă zugrăvesc pe mine însumi...") autorul eseurilor a trasat o cale pe care mai înaintează și astăzi spiritualitatea europeană. Deși scrise în perioada 1572-1592, eseurile politice, religioase, morale, de
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
originalității în artă, pentru a structura istoria boemei, începând cu originile sale medievale, pentru a repune în drepturi ideea carnavalurilor, de la cele păgâne, la cele evreiești și creștine. În acest excurs istorico-ideologic-cultural, orașul elvețian părea să devină un loc al predestinării: „În 1916, Zürichul se afla undeva la jumătatea drumului; ordonat, dar tolerant; ospitalier, dar nu din cale-afară de indulgent; culturalizat, dar nu înfumurat; un centru universitar renumit pentru bibliotecile sale; casa lui Carl Jung; căminul temporar al lui Albert Einstein
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
scoate "triluri de bibiloi sugrumat". „E muncă în toată regula acolo, de la mărul lui Adam în sus, poate și diafragma, stomacul și duodenul își aduc aportul la canoneala asta de subțire. Cred că numele de familie al său ține de predestinare. Pare că la capătul acestei desfășurări sonore ar trebui să rezulte un ou”, a adăugat ironic CTP. În opinia editorialistului de la gandul.info, există șanse ca melodia interpretată de Cezar Ouatu să câștige concursul Eurovision, organizat anul acesta în Suedia
C.T. Popescu, în ipostază inedită. Ascultă cum îl imită pe Cezar Ouatu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79610_a_80935]
-
bună cu înălțimea spiritului, într-un amestec cu tente sublimabjecte. Toți sînt spirite superioare, robite de o înclinație în fața căreia nici rațiunea și nici voința nu pot face nimic. Personajele par purtate de o tendință irepresibilă, care, deși aduce a predestinare, sfîrșește în dezastru. În 1959, Petre Sirin și Mihai Rădulescu sînt arestați de Serviciul de Moravuri, și dacă Sirin e eliberat, muzicologul primește o pedeapsă de cinci ani. Pentru ca răsturnarea de destin să fie completă, Rădulescu mai este inclus în
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
cărora viața li se pare un șir sec de proiecte efemere, și visătorii, în ai căror ochi viața stă sub aripa providenței. La cei dintîi biografia se judecă în termeni de ambiție, la ceilalți în termeni de destin. La primii, predestinarea e un eufemism ascunzînd lenea omului de a gîndi, la ceilalți destinul e umbra de care nu pot scăpa nici dacă gîndesc. Deosebirea se regăsește în distincția dintre improvizație și providență. Scepticii sunt maeștrii improvizației, visătorii sînt adepții providenței. Atîta
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
are vocația s-o primească, selecția stînd tocmai în persoana celui îndreptățit. Nu oricine are dreptul de a vorbi despre trecut, invocîndu-l ca pe o sursă de cunoaștere sau ca pe criteriu de legitimare. În al doilea caz, predania cere predestinare și implicit ursită, trecutul purtîndu-te cu el indiferent că îl vrei sau nu. Ești luat pe sus de o instanță care nu stă să se întrebe dacă ai vocația de a înota în apele ei. Clironomia cere drept personal, predania
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
ar constitui axa centrală a noii ecranizări: un lung șir de cupe de șampanie, de plimbări cu iahtul, de parade ale modei, de dansuri, pene, pălării cloche. Cu alte cuvinte, recuzita unei pelicule... franțuzești! Poate că e și asta o predestinare, de vreme ce mare parte din The Great Gatsby - titlul galic fiind Gatsby le Magnifique - a fost scrisă de Fitzgerald chiar pe Coasta de Azur, la Saint Raphaël, la o aruncătură de băț de Cannes. O ideală închidere a cercului, după un
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
cel mai subtil "nu știu cum s-a întâmplat că niciodată nu m-am gândit să fac altceva". Asta lasă să se înțeleagă că e vorba de o iluminare petrecută cândva, inainte de zorii aducerii aminte, dacă nu cumva chiar de o predestinare, o dedicare mistică pentru o nobilă misiune. Nu am acum nici eu un răspuns mai de soi, dar cred că trebuie să fi fost ceva în legătură cu cărțile. Mă gândesc la anii copilăriei (tot e la mare modă în literatura română
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
în care Madeea Axinciuc descrie mecanismul profeției. La rîndul lor, profeții sunt niște ființe eminamente logice, iar nu niște lunateci zbătîndu-se pradă unor transe clarvăzătoare. Asta nu înseamnă că misterul lumii nu ar exista și că providența ar fi o predestinare democratică la care poate avea dreptul oricine. Misterul există, dar el trebuie deosebit de secret. Secretul e ceva vizibil pe care cineva îl ascunde din dorința de a-l păstra ascuns. Ceea ce înseamnă că secretul cere o voință de ocultare. În
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
periodicității se găsește atât în noțiunea de mod, cât și în tehnica sitei. Aceasta constă în producerea evenimentelor - sau a claselor de evenimente - care apar și dispar și reapar conform anumitor periodicități. Aceste periodicități corespund numerelor prime, domeniu în care "predestinarea" întâlnește mai mult decât oriunde altundeva imprevizibilul. 2) Mă gândesc între altele la a sa Simfonie a doua (compusă în 1972) unde, în mișcarea a doua acordurile tonale se înlănțuie după o logică non-tonală (a sitei lui Eratostene) și care
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
îi dictează circumspecție în chestiuni de credință vaporoasă, Viorel Chițea are încredere în științe și e în mefiență acută față de speculația teologică, a cărei obscuritate îi displace. De aceea, ideile pe care le are despre lume nu merg pe linia predestinării, autorul respingînd ideea unui univers înzestrat cu o finalitate de spirit. De exemplu, principiul antropic din cosmologia fizică - care e o formă modernă de formulare a sensului lumii (universul a evoluat în așa fel încît a făcut posibilă apariția omului
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]