1,214 matches
-
Nu l-am întrebat a cui era casa aceea prăpădită.” (M. Preda, Viața, 182), „Slova era a băiatului dar vorbele erau ale baciului Alexa.” (M. Sadoveanu, X, 518) În strânsă legătură cu constituirea planului semantic al predicației, în structura numelui predicativ pot intra o serie de prepoziții, care-i impun diferite poziții cazuale: • genitiv: „Pesimistul va fi împotriva acestei iluzii.” (G. Ibrăileanu) • acuzativ: „Oamenii noștri, zic eu, sunt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic...” (M.Eminescu) „Orice frumusețe e ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nucleului predicațional cu predicat sintetic, acordul implică persoana și numărul și, când verbul este la diateza pasivă, genul. În structura nucleului predicațional cu predicat analitic, acordul implică persoana și numărul la nivelul verbului copulativ, numărul și genul, la nivelul numelui predicativ, dacă acesta se realizează prin termeni lexicali variabili în funcție de aceste categorii și dacă nu intervin alți factori cu rol activ în determinarea planului semantic și în organizarea planului expresiei. 1. Acordul în număr Este absolut în enunțurile cu predicat sintetic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participiul: „Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate.” (E. Barbu) Observații: Când subiectul gramatical se realizează prin pronumele de politețe dumneavoastră, verbul-predicat (sau verbul copulativ) se situează totdeauna la plural: „D-stră plecați singur acolo.”, „D-stră veți pleca amândoi la munte.” Numele predicativ, însă, din structura predicatului analitic primește forme de număr în funcție de realitatea extralingvistică: „D-stră sunteți un om extraordinar! Sunteți un magician, sau un vizionar, un clarvăzător.” (M. Eliade), „D-stră, domnilor, sunteți extraordinari!” Subiectul multiplu cere verbului-predicat sau componentelor predicatului analitic să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-nfundate nu-i mai ajung pentru asta...” (I.L. Caragiale) „Au murit și numărul din poartă / Și clopotul și lacătul și cheia.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, sincronizarea în număr este generală, cuprinzând toți termenii nucleului predicațional, când numele predicativ se realizează prin adjective: „Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde, sau numai subiectul și verbul copulativ (situația cea mai frecventă), sau verbul copulativ și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clopotul și lacătul și cheia.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, sincronizarea în număr este generală, cuprinzând toți termenii nucleului predicațional, când numele predicativ se realizează prin adjective: „Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde, sau numai subiectul și verbul copulativ (situația cea mai frecventă), sau verbul copulativ și numele predicativ (mai rar): „Poeții, toți poeții sunt un singur, neîmpărțit, ne-întrerupt popor.” (L. Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează prin adjective: „Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde, sau numai subiectul și verbul copulativ (situația cea mai frecventă), sau verbul copulativ și numele predicativ (mai rar): „Poeții, toți poeții sunt un singur, neîmpărțit, ne-întrerupt popor.” (L. Blaga) „Tot trupul i-era numai jupuieli și bube din pricina scărpinăturilor și necurățeniei.” (I.L. Caragiale) „Cocioaba de pe malul stâng al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu verbul-predicat să mergem, prin înscrierea semanticii sale în raportul dintre protagoniștii acțiunii verbale și protagoniștii actului lingvistic; • de apoziție, ca expresie modificată semantic, prin introducerea unei perspective analitice, a subiectului inclus; • de dublă dependență, caracterizând analitic - ca un complement predicativ - sfera semantică a subiectului inclus, în circumstanța desfășurării acțiunii verbale. Această poziție sintactică face compatibilă prezența acestor pronume cu situarea verbului predicat la orice persoană gramaticală: „- Măi! al dracului venetic și ceapcân de popă, zicem noi, după ce ne adunăm toți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toți studenții la stadion.” La intersectarea celor trei relații, cu predominarea celor de interdependență și dependență, se situează și pronumele de cuantificare amândoi, compatibil cu situarea verbului, la plural, la toate formele de persoană întrucât este asimilabil funcției de complement predicativ: „Căci amândoi vom fi cuminți Vom fi voioși și teferi.” (M. Eminescu) „De-oi muri la primăvară / Să mă plângeți tu și mama; Amândouă să mă plângeți / Și să vă cerniți năframa.” (O. Goga) „Se iubesc... și ce departe sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele de persoana a II-a se impune asupra pronumelui de persoana a III-a: „Dar eu și ea nu suntem cazuri, suntem o realitate.” (C. Noica), „Tu și ea l-ați ticăloșit.” În enunțurile cu predicat analitic, când numele predicativ se realizează prin pronume personale, nu se produce o sincronizare totală subiect-predicat. În funcție de realizarea concretă a subiectului, acordul se desfășoară între subiect și verbul copulativ sau între verbul copulativ si numele predicativ. În general, dacă subiectul se realizează prin pronume
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ticăloșit.” În enunțurile cu predicat analitic, când numele predicativ se realizează prin pronume personale, nu se produce o sincronizare totală subiect-predicat. În funcție de realizarea concretă a subiectului, acordul se desfășoară între subiect și verbul copulativ sau între verbul copulativ si numele predicativ. În general, dacă subiectul se realizează prin pronume de persoana I sau a II-a, acesta impune verbului copulativ acordul: „Căci tu, tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om. / Ce grea e pentru noi / osânda de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acordul: „Căci tu, tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om. / Ce grea e pentru noi / osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Dacă subiectul se realizează prin substantiv sau pronume nepersonal, cel mai adesea numele predicativ impune verbului copulativ direcția acordului: „...Unul dintre noi doi murea, acela eram eu.” (P. Sălcudeanu) 3. Acordul în gen Sincronizarea în gen rămâne în limitele enunțului lingvistic, când subiectul se realizează prin substantiv, pronume nepersonal și pronume personal de persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să deviu consilierul și informatorul fiecărui ministru din orice guvern și să fiu luat în serios și răsplătit ca un organ indispensabil ritmului politic.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, acordul în gen depinde de realizarea concretă a numelui predicativ. Când numele predicativ se realizează prin unități lexico-gramaticale pentru care genul este o categorie gramaticală (adjectivul, pronumele și substantivele moționale), el se sincronizează în gen cu subiectul, considerat în realitatea lui lingvistică: „Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și informatorul fiecărui ministru din orice guvern și să fiu luat în serios și răsplătit ca un organ indispensabil ritmului politic.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, acordul în gen depinde de realizarea concretă a numelui predicativ. Când numele predicativ se realizează prin unități lexico-gramaticale pentru care genul este o categorie gramaticală (adjectivul, pronumele și substantivele moționale), el se sincronizează în gen cu subiectul, considerat în realitatea lui lingvistică: „Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui.” (T. Maiorescu), „Ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) „Ți-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac și cum ne pălmuia căutătura ta ațâțată după ce te-ai procopsit.” (T. Arghezi) Când se realizează prin substantiv, categorie lexico-gramaticală pentru care genul este o trăsătură semantică implicită, invariabilă, numele predicativ nu se mai subordonează acordului: „Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd.” (O. Paler) În enunțurile cu subiect multiplu, acordul în gen depinde de genul, numărul, sfera semantică și poziția termenilor componenți. Când termenii de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Preda) Când termenii trimit, prin sfera lor semantică, la obiecte, • masculinul singular e dominat de feminin și neutru, singular sau plural, care impun forma de feminin plural: „Codrul și lacul sunt mai frumoase ca niciodată.” • femininul și neutrul impun numelui predicativ forma de feminin plural: „Grele-s pulberea și duhul, / greu pe umeri chiar văzduhul.” (L. Blaga) Observații: Enunțurile cu subiect multiplu eterogen sub aspectul genului gramatical al termenilor componenți sunt puțin frecvente și în general, evitate, pentru dificultățile impuse acordului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, p.109, și în noua ediție a Gramaticii Academiei, vol.II, p.364) În nuclee predicaționale cu predicat analitic, dacă verbul copulativ este a însemna (sau, mai rar, a fi, a reprezenta), realizarea subiectului printr-un infinitiv cere numelui predicativ, cel mai adesea, tot un infinitiv: „Groethuysen a remarcat undeva că a povesti înseamnă a reintroduce viitorul în trecut.” (T. Vianu), „A găsi în pământul opac un cristal este a recăpăta speranța în lumină.” (G. Călinescu) Topica. În enunțuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
recăpăta speranța în lumină.” (G. Călinescu) Topica. În enunțuri cu predicat analitic, se întâmplă, uneori, ca flexiunea să nu fie relevantă, nici prin recțiune, nici prin acord, pentru marcarea funcției sintactice de subiect. În aceste enunțuri, distingerea subiectului de numele predicativ o realizează topica. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea sintactică a enunțului, subiectul precede iar numele predicativ urmează verbul copulativ: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) În enunțul „Îi reușea lui Hegel să scrie o carte cum nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunea să nu fie relevantă, nici prin recțiune, nici prin acord, pentru marcarea funcției sintactice de subiect. În aceste enunțuri, distingerea subiectului de numele predicativ o realizează topica. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea sintactică a enunțului, subiectul precede iar numele predicativ urmează verbul copulativ: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) În enunțul „Îi reușea lui Hegel să scrie o carte cum nu se mai putuse scrie:... una în care întâmplările sunt idei, sau mai degrabă ideile sunt întâmplări.” (C. Noica
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se mai putuse scrie:... una în care întâmplările sunt idei, sau mai degrabă ideile sunt întâmplări.” (C. Noica), schimbarea poziției substantivelor întâmplări și idei determină schimbarea funcției sintactice: în sintagma “întâmplările sunt idei”, substantivul întâmplările este subiect, iar idei, nume predicativ, în timp ce în sintagma „ideile sunt întâmplări”, ideile realizează funcția de subiect, iar întâmplări participă, ca nume predicativ, împreună cu verbul sunt la realizarea funcției de predicat. Articolul. În enunțul de mai sus, topica este întărită în rolul ei de marcă a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Noica), schimbarea poziției substantivelor întâmplări și idei determină schimbarea funcției sintactice: în sintagma “întâmplările sunt idei”, substantivul întâmplările este subiect, iar idei, nume predicativ, în timp ce în sintagma „ideile sunt întâmplări”, ideile realizează funcția de subiect, iar întâmplări participă, ca nume predicativ, împreună cu verbul sunt la realizarea funcției de predicat. Articolul. În enunțul de mai sus, topica este întărită în rolul ei de marcă a funcției de subiect de către determinarea prin articol hotărât a substantivului-subiect: întâmplările și, respectiv, ideile. Când topica subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistic poate anula caracterul relevant al topicii și al determinării în marcarea funcției sintactice de subiect. Împotriva situării sale înaintea verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se constituie în marcă a rolului de nume predicativ, purtător al semanticii lexicale a predicației; „descoperirea, revelarea” noutății prin intonație se întâlnește cu poziția de „informație nouă”, proprie predicatului: „Iar cerul este tatăl meu / Și mumă-mea e marea.” (M. Eminescu) „Casă de oameni de treabă se cheamă asta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltarea unui nucleu secund, derivat, care își are originea în nucleul predicațional primar, căruia, în același timp îi condiționează constituirea (sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică, indispensabilă predicației, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică, indispensabilă predicației, în complementaritate cu componenta semantică (de natură gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]