805 matches
-
echivoc asupra multor aspecte ale lumii spirituale (dacă Hegel o permite în acest caz specific) a Indiei vechi în special. Poate că simplele noastre afirmații ar fi mai puțin eficiente în fața ochilor atîtor hegelieni înflăcărați veritabili dar cel mai adesea prefăcuți incorigibili ai timpului nostru, decît propriile cuvinte ale lui Hegel. Acum, chiar și asupra poziției lui Hegel însuși față de multe aspecte ale lumii indiene, noi am avea, la rîndul nostru, motive serioase pentru a păstra rezerve considerabile. Deseori disensiunea hegeliană
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
apa turburată prin calomnie. Și țara ne știe și ea, care, după propria voastră mărturisire, s-a lăsat de atâtea secole sub mâna noastră, slabă câteodată, dar totdeuna românească. Ce vă faceți dar că nu ne cunoașteți? Dar, afară de această prefăcută naivitate, argumentul de căpetenie al "Romînului" contra noastră. rămâne tot insinuațiunea calomnioasă pe care am demascat-o într-unul din numerile trecute: "Camerile nu sânt cu voi! Țara nu e cu voi! De la cine oare cereți guvernul? Publicul va cugeta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dintre ele ne-a plăcut mai mult cea intitulată Pițigoiul și scatiul prin varietatea ei. Păsărarul puse-odată Într-o strâmtă prinzătoare Pe-un scatiu ușor de minte, cursă pentru zburătoare. El făcu din păsărică cugetului său unealtă Și, cu glasuri prefăcute, după un copaci ascuns, Zădărea bietul scatiu să mi-i dea cîte-un răspuns. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți Ș-amăgise Ș-o pățise Pițigoiul cu iubire al său cântec își cînta: Cinci Opinci Într-un picior Și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Vinogradov 1980. povestire factuală [Aussage]. Unul din cele două subsisteme lingvistice, în accepția lui Hamburger, opus la ceea ce se numește POVESTIRE FICȚIONALĂ (fiktionale Erzählen). Povestirea factuală constă din aserțiuni de realitate, istorice, teoretice și pragmatice (ca și aserțiuni de "realitate prefăcută", de exemplu în NARAȚIUNEA ficțională LA PERSOANA ÎNTÎI): acestea se pot raporta la un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa. Povestirea ficțională, pe de altă parte, constă dintr-o NARAȚIUNE ficțională LA PERSOANA A TREIA. Ea se caracterizează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
figura compusă ca o mască drăcească (mustăți răsucite, barbă de țap, păr zburlit, ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de mirare cât răsunet provoacă la Londra procesele lui Whistler și Wilde. Ce-i drept, fiecare cu spețe și urmări atât de diferite, Încât poate că nici nu s-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
amputați, toți în același cadru, toți construiți după aceleași norme ale unui primitivism agresiv, demolator. Resimțim toate aceste lucruri dar nu avem puterea și educația de a fi sinceri, pentru a începe ceva, ci ne purtăm ca niște închipuiți, niște prefăcuți, care preferă să-și exteriorizeze problemele nu ca pe praguri proprii de trecut, ci ca pe asimilarea lor cu un drum imaginar pe care nu dorim să ne aflăm. De fapt noi suntem rătăciți pe drumul vieții noastre proprii și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
acum, și fațeta caragialescă a lui Creangă (autorul zice „avânt cațavencian”), manifestată prin inițiativele negustorești ale fiului lui Ștefan a Petrei și uneori prin perorațiile lui pe teme civice. Întrebarea este dacă diaconul le făcea serios sau în stilul acela prefăcut, umoristic care îl caracterizează. Sigur este că Dicționarul... lui C. relansează cazul Creangă în critica românească, atrăgând atenția asupra varietății și complexității tipologiei. O lectură, întâi, cu lupa a textului (cu un veritabil zel de detectiv), o analiză, apoi, necruțătoare
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
cu felul lui colocvial (trăncănitor, adică), nu-i strică o nevastă în fața căreia să se poată făli cât e el de deștept și cum le știe pe toate. Cât despre familie, aici e destulă falsitate și, sub zâmbete, sub vorbăria prefăcută, frisonează un apetit al încornorării. Femeia, care nu e chiar „damă bună”, se dă în vânt după petreceri sofisticate, ca în „societatea înaltă” (Five o’clock, High-life). Școala, unde se practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
identitate. Pe culmile disperării este scrierea unui „evadat din umanitate”, confesiunea lirică și barocă a unui tânăr moralist sastisit deja de filosofie și, mai ales, de filosofi: „Filosofii sunt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte [...] este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții.” Cartea - în fapt un monolog - cuprinde 41 de fragmente care, în esență, întorc pe dos toate ideile primite, valorile acceptate. De la existență la religie, totul este pus în discuție. O propoziție, aleasă la întâmplare
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
versiuni, chiar unul dintre succesorii răposatului Félix Faure, evident, un ministru, fusese surprins de soț... Cât despre „intelectuali”, subiectul nu părea să-i impresioneze. Unii, pentru a-și arăta indiferența, căscau chiar, din când în când. Renunțau la nepăsarea aceea prefăcută doar când găseau un pretext pentru jocuri de cuvinte. Numele de „Faure” a fost repede victima unui calambur: „a-i da lui Faure” însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rău și tendențios metaforele - nu știe dacă și-a conservat adiectivul. 2258 Comic. Un om prost care, ascultând când vorbesc alții secrete, înțelegîndu-le 218r și lățindu-le rău, cauzează o mulțime de încurcături, contribuie spre desfășurarea complectă a unor caractere prefăcute și subversive, în urmă geniul bun al piesei, aflîndu-i guralivitatea și făcîndu-se că vorbește cu alții secrete, îndreaptă totul iarăși prin gura lui. Naiv. Un om care-nvață de la toată lumea cum trebuie să se poarte, cum să vorbească, cum să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atac, după care atacară ei înșii împreună cu cumanii oastea împărătească în modul lor obicinuit și moștenit din vechime. Se repeziră săgetând și aruncând lănci asupra șirurilor de bătălie ale dușmanilor; îndată după asta se risipiră într-o fugă nebună și prefăcută, pentru a-i ațâța pe inamici să-i urmărească, apoi deodată dădură față, strânși și orânduiți porniră c-o furtunoasă vehemență asupra inamicului, dând turbați cu săbiile. Cu acest mod de luptă, neobicinuit pentru romei, c-o cerbicie netemătoare de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spiritual a celor vorbite, căci acesta ar fi subordonat unei ondolațiuni mișcată cu o uniformă regularitate. Recitatorul ne reduce astfel pe un stadiu inferior și produce prin asta în noi un simțământ supărător, contradicțiunea că vedem simpla formă a ritmului prefăcută în esențialul declamațiunii. Cine ni discompune în declamațiunea sa versul în elementele sale, și aceasta o face orișicine care-i impune auditorului ondolațiunile sale ritmice, acela strică cu necesitate orce efect artistic și mai cu seamă orce efect dramatic. Dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari compania le ia tocmai pentru a rambursa acel cost. Căci în adevăr, iată ce zice "Romînul" Linia a fost evaluată cu 13300000 lei. Atâta face... din punct de vedere... românesc. Dar noi nu cumpărăm numai linia, adaugă c-o prefăcută naivitate organul guvernamental. Mai cumpărăm dreptul companiei de-a o esploata 90 de ani. Oare acest drept nu face 1300000? Apoi cumpărăm dreptul de-a ne folosi de portul Constanța, ceea ce asemenea valorează 2000000. În fine mai cumpărăm dreptul companiei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sute de oameni!, am votat într-un fel; și din cutie apoi am văzut că iese altfel! Unul venea... și punea, douăzeci de voturi pentru oamenii rămași acasă! S-au luat voturile puse de noi și s-au pus hârtii prefăcute, false! La ce ne mai întreabă cari sunt dorințele noastre, voințele noastre în alegeri, când pe urmă se calcă în picioare și se fură și se pune în loc altele, mincinoase. Nu voim să ne poarte ca boii! Suntem români și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noștri doar 12 conform Regulamentului Organic (cel puțin așa era stabilit formal), primii trăiesc totuși mai bine. Explicația: niciunuia dintre ceilalți "nu-i lipsește din auzul urechii, de cum se naște și până moare, cuvintele: ado bani! cu felurimi de mijloace prefăcute, în auzire numai drepte" (Golescu, 1963: 50). Altfel spus, impozite aberante, plătite doar de cei săraci, nedreptate, împilare, lipsă de cultură și educație. Toate acestea pe fondul unei conduceri despotice, lipsită complet de grija pentru cei conduși, tratați mai rău
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
datorii. Definiția, cumva, clasică a ironiei în sensul actual, inclusiv cel socratic, o datorăm lui Quintilian, Institutio Oratorica, IX, 2, 44: „ironia este tropul prin care se sugerează contrariul a ceea ce se spune”. Platon însuși numește eirōn pe sofist („imitatorul prefăcut” - Sofistul, 268a) și eirōnikon - sofistica ignobilă. Cf. Republica, 337a. Cf. Gorgias, 489d-e. Cf. ibidem, p. 31. Prestigiul „ironiei” crește, ca să fiu ironic, cu fiecare răsunător eșec pe care-l înregistrează. Cf. ibidem, p. 32. Ca eirōn paradigmatic declanșează Socrate o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
crimele politice, sacrificiile religioase și despre jafurile soldățimii. Aici nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân ce suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
om, o generație, două - dar timpul... pe el nu-l vei Înșela.” (Al. Vlahuță) Cine se laudă că nu e mincinos trebuie crezut numai pe jumătate. Cine e sincer nu simte nevoia să spună lucrul acesta.) „Minciuna este grosolănia oamenilor prefăcuți.” (Vauvenargues) Mincinosul bănuiește pe toată lumea. (Aceasta este una dintre pedepsele lui.) „Mincinosul nu câștigă alt lucru decât acela de a nu fi crezut când spune adevărul.” (Esop) Când clopotul cel mare se trage, celelalte nu se mai aud. (Când, În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care, făcându-le un bine, să nu abuzeze apoi de bunăvoința ta.) Privirea este mai sinceră decât vorbele. (Fiind mai strâns legată de trăirile emoționale, care sunt spontane prin natura lor și, prin urmare, sincere, privirea este, implicit, mai puțin prefăcută comparativ cu vorbele, care sunt prin excelență instrumente ale calculelor și justificărilor gândirii: „Cuvintele ne sunt date pentru a ne ascunde gândurile”.) Bine faci, rău găsești. (Desigur, surpriza ne vine din partea acelora pe care Îi caracterizează ingratitudinea: „Faci omului bine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”; „Mi-e prieten Platon, dar mai bun prieten mi-e adevărul”. Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc eu. (Desigur, nu de orice prieteni: „Mai rău e prietenul prefăcut decât dușmanul pe față”; „Spune prietenului tău o minciună și, dacă păstrează secretul ei, spune-i atunci adevărul”.) „Despre cei de aproape e bine să te informezi de departe.” (H. Papadat-Bengescu) „Scoateți respectul din prietenie și-i veți lua cea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
chiar dacă practica sfătuiește să nu fie penalizat) și, în loc să-și exprime solidaritatea față de această „stare de spirit”, au făcut din ea ținta unor bătăi de joc crude și copilărești. În al treilea rând, au strecurat, ca din întâmplare, o înțelegere prefăcută și pur verbală pentru minoritățile sexuale. În realitate, ideea era aceea de a acorda acestor minorități un ghetou în care să se dedea practicilor lor (cu cine?), dar din interiorul căruia să le fie interzis să-și exprime în mod
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
așa cum „clișee” erau și remarcele oficialilor americani din anii ’80. Numai că vocabularul diplomației românești s-a Îmbogățit cu expresii noi, Între care „abordarea tabloidă” merită o mențiune specială. O altă tactică a oficialilor comuniști era de a afirma, cu prefăcută noblețe, că România nu face referire la nerespectarea drepturilor omului din Statele Unite - fiind vorba, evident, despre acele drepturi socioeconomice pe care puneau ei accentul. Evident, chiar dacă ar fi fost adevărat, problema nu se punea așa: Washingtonul era cel care acorda
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ce nu pot fi recunoscute public, dar care sunt un complement necesar, este tipică. Deși vom reveni asupra acestei teme, este important să amintim aici că ipocrizia, cinismul și hazul generate de prăpastia dintre minciunile oficiale ale unei sfere publice prefăcute și practicile necesare traiului de zi cu zi au devenit adesea sursa de inspirație a unor deosebite opere literare, poetice și muzicale create În asemenea societăți. Pentru dovezi convingătoare că până și pădurile cele mai primitive sunt, În parte, rodul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
O lume și o existență în care toate se amestecă, inclusiv o notă de reverie care bate mereu spre absurd. Bunăoară, piesa Petrecere într-un pian cu coadă. Este o inspirată parabolă sentimentală, ceea ce va să zică: o parabolă existențială, un mod prefăcut (duios și umoristic) de a vorbi despre destin și ratare, iubire și eșec, trecere și petrecere în lumea cotidiană. Un actor, Vlad, se întoarce în orașul pe care l-a părăsit cu douăzeci de ani în urmă, cu gândul de
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]