451 matches
-
de exemplu, cu emblema școlii și tartan. De asemenea: acest aranjament de transport - o mașină combi verde deschis condusă de o cucoană pe nume doamna Drexel. Părul ei e slinos și Îi cade. Deasupra buzei superioare, ca un exemplu al prefigurării pe care o să Învăț să o identific la orele de engleză din anul care vine, are o mustață. Și acum, câteva săptămâni mai târziu, sunt În mașina combi. Mă uit pe geam În timp ce din țigara doamnei Drexel se desfășoară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
facem o nobilă pereche noi doi; Alianța noastră e sfărâmată Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată. Sentința finală se sustrage ludus-ului, deși a fost pregătită de acesta. Dar nu putem înțelege jocul decât ca pe o prefigurare a gravității. Sau ca pe o mască a acesteia. "Jocul se preschimbă în seriozitate, iar seriozitatea în joc"4. Plurifațetarea poeziei lui Emil Botta îi conferă acesteia din urmă valențele ludice atât de evidente, fără a reuși să ascundă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul, Leagăn, Dorință, Nu-mi voi aminti etc.). Emil Botta alege somnul drept alternativă la luptă, dar lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doilea deceniu al veacului luminilor, prin poarta Forforoza în Cetate. Așadar hanți e cocoșelul mărunțel și cam nervos din potriviri genetice, gredli e găinușa cam bleagă ea din fire. Ceea ce pe scurt vă voi povesti e o saga electorală: o prefigurare a ceea ce va să fie. Încleștarea cu pricina este prilejuită de un parastas de un an al unei rude în vârstă. Iacătă electoratul luînd loc în "soba din față", iacătă popa spunând cele de cuviință, tămâind, cuvântând, invocând și, iacătă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
găsesc analizînd încă o dată punctul de concurență a liniilor esențiale ale construcției. Își dă seama că nu poate începe ultimul capitol... Mai trebuie scris încă unul, ca un preludiu; o reluare în registru grav a temei dominante în precedentele și prefigurarea celei din final. Muncește cu înfrigurare, ca niciodată. Scrie cîte o frază, se întoarce și citește întregul capitol, mai scrie un rînd, sau jumătate de pagină, iar citește, taie cuvinte, rescrie propoziții, șterge și înlocuiește expresii, caută sensuri noi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
camera lui Noica, în vila săsească, așezată pe un mic platou înconjurat de brazi, pe care se ajunge urcând un drum șerpuit. Sîntem încărcați de sacoșe, alunecăm, râdem și ne grăbim să dăm ochii cu Noica, excitați de pe drum de prefigurarea acestei întîlniri. Sîntem întîmpinați în capul scărilor și sărutați părintește pe frunte. Noica se grăbește apoi să ne arate camerele calde, în care întreținuse focul toată ziua, mărturisindu-ne că s-a simțit ca un mare orchestrator de focuri și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al preocupării. Ce anume este un lucru, care este esența sa, care este felul lui de a fi și ființa sa știe cel mai bine tocmai cel care îl produce, tocmai pentru că el are în minte în permanență, din clipa prefigurării lui și apoi pe tot parcursul producerii, eidos-ul lui, aspectul lui, forma lui finită, păstrată și adeverită în final de produsul însuși. Toată teoria "ustensilității" din Sein und Zeit, care reintegrează "obiectul" neutru al ontologiei tradiționale în spațiul unui "a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păruseră Îngrozitori, arhivele Îi dovedeau că nici cei dinainte nu fuseseră mai puțin teribili. Pur și simplu nu mai știa pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo Înăuntru? Pentru mine, e ca o prefigurare a infernului“. Își notase pe o foaie de hîrtie: „De recitit Aurélia, de regăsit descrierea camerei lui Gérard de Nerval. De văzut ce are În comun cu Încăperea În care scriu. Dacă mi-aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Hecuba încearcă să-și curme viața prin foc. Ea se îndreaptă spre rugul Troiei, fiind oprită de grecii care o târăsc spre navele pregătite să o ducă în sclavie. De altfel, întreaga tragedie a lui Euripide stă sub semnul focului, prefigurare a incendiului final. În prolog, Poseidon o întreabă pe Atena dacă a cuprins-o mila de Troia, ce arde-acuma până la cenușă, iar zeița, mâniată pe aheii ce i-au pângărit templul, vrea să le aprindă corăbiile cu focul fulgerului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
foarte bine. La Delphi nu se întâmplă nimic grav (II, p. 66). După ce a urmărit variatele frământări ale actualității, Oedip observă că diversitatea chipurilor sub care apare răul e cel mai reconfortant spectacol (II, p. 76). Degringolada imaginilor de pe ecran - prefigurare a fenomenului mediatic modern - îi sugerează o soluție pentru salvarea orașului multă vreme prosper pe seama nevoii oamenilor de a cunoaște viitorul : informațiile despre evenimentele care se petrec chiar în clipa de față pot servi la exploatarea prezentului. O dată cu această revelație
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit : e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea (III, p. 82). Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări : Asta e nenorocirea : văd prea bine. Aș vrea să nu mai văd deloc (III, p. 84). Simpatia mulțimilor nu e nici ea tocmai de dorit : slujitorul Marcos se deghizează când iese în oraș, de frica
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
defrișat terenuri virgine (malițioșii ar putea adăuga: și terenuri feminine... ), a căutat și a croit drumuri noi, oferind literaturii noastre una dintre șansele ei de maturizare și împlinire estetică. Locul înalt ocupat de poet se datorează, în primul rând, acestor prefigurări și actualizări succesive. Pur și simplu, el a făcut înaintea altora (și, de obicei, mai bine) un anumit tip de poezie. Mai întâi, una la persoana I singular, a eului fremătător și expansiv, dimensionat, romantic, în sensul iubirii și proiectat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
-lea), fie sub forma unei bazilici cu trei nave (14). Sfântul Augustin a fost primul teolog creștin care a făcut comentarii pe marginea acestei simbo- listici (De civitate dei, XV, 26). El a considerat arca lui Noe ca fiind o prefigurare simbolică a templului creștin (15). Ulterior, ideea va fi vehiculată de diverse interpretări mistico-alegorice medievale (22) și de texte bisericești, inclusiv de un „Molitvelnic, izvodit din slovenie pre limba rumâniască”, tipărit în 1689 : „Doamne dumnezeu, atoatețiitoriule ! tu arătași corabia în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Nisa (respins de irlandezi în urma primului referendum) și nu în ultimul rând a proiectului de Tratat Constituțional (respins prin referendum atât de olandezi, cât și de francezi în 2005) a ilustrat sfârșitul acestui consens, interpretat de unii autori ca semnul prefigurării unui nou clivaj între partizanii integrării europene și opozanții proiectului european. Existența unui astfel de clivaj este un subiect de analiză recent asupra căruia concluziile sunt divergente. Odată cu extinderea și consolidarea prerogativelor Parlamentului European, cu asocierea târzie a parlamentelor naționale
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
obsesie operează predilect într-un teren strategic care depășește intențiile particulare de a orienta în vreun fel poezia. În general, gustul amar al unei insuficiențe a formulei poetice care invadează tot mai insistent deopotrivă orizontul de așteptare al criticii și prefigurările poetice, poate fi citit ca o rezonanță specifică a unei nemulțumiri generalizate față de starea "culturii" și a "societății" în marasmul ultimilor 12 ani. (...) Când e vorba doar de orgoliul pur al tinereții, de puseul negator pe care acesta îl produce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Împărăției mesianice. Chiar dacă unul va trăda („Cine? Oare eu?”), Împărăția se află prezentă aici și acum, ca împărtășire din trupul și sângele Domnului. Orice s-ar întâmpla, ea dă sens și orientare vieții noastre. Iuda nu maculează Cina, actualizare și prefigurare în același timp a Împărăției lui Dumnezeu, pentru simplul motiv că ea nu poate fi nicicum maculată. Iuda se întinează pe sine însuși, neînțelegând dimensiunea deopotrivă mesianică și mistică a Cinei. El nu înțelege că moartea sau trădarea nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
60 și ’70. Cinematografică și dramatică, sincopată și sângeroasă, frenetică ca un poem de Maiakovski și hipnotică ca o doză de opiu, călătoria siberiană a lui Corto este deschisă către trecut și către viitor. Evocând, rimbaldian, crepusculul, ea este și prefigurarea viitorului care se arată în Asia și Europa. Corto, cel care nu se angajează, asistă la geneza plăcilor tectonice din a căror ciocnire se alimentează pasiu nile veacului al XX-lea. La maison dorée de Samarkand, a doua parte a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de a concelebra sf. Liturghie în bazilica Rozariului, iar la ora 21 să particip la rugăciunea Rozariului în piață. Feeria lumânărilor aprinse, rugăciunile recitate sau cântate în diferite limbi, mulțimea celor ce umplu piața transformă acest loc pământesc într-o prefigurare, cred, a lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu și va fi în același timp pătrunsă și transfigurată de Cel de trei ori sfânt. Lourdes, loc al întâlnirii cerului cu pământul sub privirea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
asemenea pământul lui Dumnezeu este pământul poporului”. Asemeni lui Farfuridi, Clevetici vrea „respectul convențiunii cu condițiunea de a fi schimbată în totul”. Postelnicul Tache Lunătescu, personajul lui Alecsandri din Iașii în carnaval, obsedat de ideea complotului împotriva stăpânirii este o prefigurare a Conului Leonida, după cum comisarul Săbiuță prefigurează pe servilul Pristanda. Se pot observa asemănări și între comisul Agamemnon Kiulafoglu din Iorgu de la Sadagura și candidatul guvernamental, Agamemnon Dandanache din O scrisoare pierdută. Comisul sosește la moșia slugerului Gângu, să se
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ironia lui Vinea este în largul ei atunci cînd se exercită asupra unor critici sămănătoriști din provincie (sînt vizați în special cei din Craiova, de la revistele Ramuri sau Drum drept). Multe dintre textele critice ale foarte tînărului comentator indică o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D. Cocea). Însă tabletele grupate sub titlul ireverențios „Flocăieli“ îl au ca victimă, între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu accent asupra criticii de susținere și promovare a preavangardismului poetic. Am prezentat, apoi, monografic revista Chemarea (1915) a lui Ion Vinea și Tristan Tzara - privită ca placă turnantă între postsimbolism și avangardism, ca „embrion” autohton al Dadaismului și ca prefigurare a revistei constructiviste Contimporanul - cea mai logevivă publicație de avangardă din România. Comparația între textele poetice scrise în perioada 1913-1915 de către Ion Vinea și Tristan Tzara, dublată de un examen al corespondenței purtate de cei doi între 1916-1921, vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simți că acționează și de a se epuiza în acesta este actul de a apăsa un buton de comandă. Încă de la începutul erei industriale și ca simplu efect al înlocuirii progresive a "forței de muncă" cu energiile naturale, era posibilă prefigurarea reducerii activității lucrătorilor la o muncă de supraveghere, care echivalează cu atrofia cvasitotalității potențialităților subiective ale individului viu și, astfel, cu o stare de neliniște și nemulțumire crescânde. Or, modificarea care pervertește praxisul subiectiv individual nu implică doar reducerea sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tot timpul alături de Yariv de când s-a gândit prima dată să intre în politică, cu câteva decenii în urmă. Fiecare dimineață de joi, săptămâna de muncă fiind aproape de final, e momentul potrivit pentru evaluarea acesteia, pentru analizarea evenimentelor, depistarea greșelilor, prefigurarea soluțiilor și planificarea viitoarelor manevre. Au făcut lucrul acesta când Yariv a fost ministru al apărării, apoi ministru de externe; când s-a aflat în jungla opoziției. Chiar și atunci când, ăsta e adevărul, mai era încă în armată, ocupând funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau nu avem noi capacitatea de a-i realiza rațiunile - e totuna). De aceea, orice tentativă de a anticipa viitorul - În speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scrie doar cu / rădăcina subțire / a țipătului... Între realitate și reflectarea ei în oglindă, amintirea se înfiripă transfigurată: oricum aș spune / tot oglinda îmi redă / amintirea..., iar nostalgia este sentimentul dominant din poeziile care compun volumul, determinată, între altele, de prefigurarea unei iminente, inevitabile margini, care nu e deloc ipotetică și, de asemenea, de antinomia inalienabilă, copleșitoare prin adevărul pe care-l conține, a sorții omului: o momâie de viață / lângă o turmă de patimi, prin care se justifică jertfa clipei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]