1,688 matches
-
opt de biserici distruse sau transformate în moschei. Magnitudinea masacrelor a fost de așa natură încât trebuie mers înapoi în istoria Imperiului Otoman până la masacrele împotriva aleviților de la începutul secolului al XVI-lea pentru a găsi un precedent comparabil. Celălalt preludiu al Genocidului Armenilor, (sau Adana), au început în miercurea de după Paști, la <time class="nowrap date-lien" datetime="1909-04-14">14 aprilie 1909</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1909-04-14"></time> și s-au prelungit până la <time class="nowrap date-lien" datetime="1909-04-27
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
(2004) (titlu original "Ancestors of Avalon") este un roman de fantezie istorică scris de Diana L. Paxson și bazat pe o idee a scriitoarei Marion Zimmer Bradley. Cartea reprezintă unul dintre cele 7 preludii ale popularului roman fantasy scris de Bradley, Negurile. Personajele cărții au apărut anterior în cele două romane ale lui Bradley care formează volumul "The Fall of Atlantis": "Web of Light" și "Web of Darkness". "" reprezintă veriga lipsă în presupusa legătură
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
la Universitatea Stanford în California, unde a utilizat, dar și a contribuit la îmbogățirea marii arhive de istorie rusă a Institutului. A scris și a făcut emisiuni radio numeroase despre istoria și politica Rusiei. Printre principalele lui scrieri se numără "Preludiul bolșevismului" (1919), "Catastrofa" (1927), "Crucificarea libertății" (1934) "Punctul de cotitură al istoriei Rusiei" (1966). A murit în orașul New York în 1970, fiind unul dintre ultimii supraviețuitori importanți ai evenimentelor din 1917. Bisericile locale ortodoxe ruse din New York au refuzat să
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
precum și compoziții religioase, fiind și un scriitor talentat (studiu de muzicologie asupra operei "Don Giovanni" de Wolfgang Amadeus Mozart și cartea autobiografica "Memoriile unui artist"). Dintre lucrările sale vocale se remarcă genială compoziție „Ave Maria”, o melodie suava, suprapusa primului Preludiu din "Clavecinul bine temperat" de Johann Sebastian Bach.
Charles Gounod () [Corola-website/Science/306766_a_308095]
-
său să semneze o petiție care cerea revizuirea procesului, dar acesta din urmă a refuzat, a rupt legăturile cu Zola și cu Blum la începutul lui decembrie, și a început să popularizeze termenul de „intelectual”. Această primă ruptură a fost preludiul unei divizări a elitelor culturale, ce a urmat după 13 ianuarie. Deși afacerea Dreyfus ocupa din ce în ce mai mult discuțiile, lumea politică nu recunoștea aceasta, iar declara la deschiderea lucrărilor Adunării Naționale, la 7 decembrie: „nu există nicio afacere Dreyfus. Nu există
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
1986. La zece ani de la moartea lui Herbert, fiul său, Brian Herbert, l-a contactat pe autorul science fiction Kevin J. Anderson pentru a scrie împreună o trilogie de cărți anterioare seriei "Dune", care avea să fie numită ulterior seria "Preludiul Dunei". Folosindu-se de o parte dintre notițele lui Frank Herbert, cei doi au scris "" (1999), "" (2000) și "" (2001). Acțiunea seriei se petrece în anii care preced evenimentele din "Dune". Herbert și Anderson au continuat cu o a doua trilogie
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
de Herbert "cruciadei [omenirii] împotriva calculatoarelor, a mașinilor raționale și a roboților conștienți" a fost dezvoltată de Brian Herbert și Anderson într-un război violent de generații între omenire și mașinile raționale. Având un scenariu pentru prima carte din seria "Preludiul Dunei" și o propunere trimisă editorilor, Brian Herbert a descoperit scenariul de 30 de pagini al tatălui său pentru o continuare la "Canonicatul Dunei", având titlul provizoriu "Dune 7". După publicarea celor șase romane a căror acțiune se petrece înaintea
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
a-și impregna consoarta folosind această metodă. "The Dune Encyclopedia" (1984) de Willis E. McNelly (aprobată de Frank Herbert) prezintă o cronică extensivă a Jihadului butlerian. Conform lui McNelly, el și Herbert intenționau să extindă această versiune la dimensiunea unui preludiu al romanului "Dune"; Moartea lui Herbert, survenită în 1986 a dus la abandonarea proiectului, lăsând viziunea lui Herbert asupra evenimentelor Jihadului butlerian neexplorată și deschisă speculațiilor. Trilogia "Legendele Dunei" (2002-2004) de Brian Herbert și Kevin J. Anderson prezintă Jihadul ca
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
conforma (dar întrec deseori limita) interdicției împotriva mașinilor gânditoare. Ixienii sunt foarte secretoși, nu doar pentru a proteja monopolul valoros asupra industriei lor, dar și pentru a ascunde metodele și invențiile care ar putea încălca protocoalele împotriva mașinilor gânditoare. Trilogia "Preludiul Dunei" (1999-2001) prezintă revenirea în atenție a Casei Atreides, a cărei rol principal în Jihadul butlerian a fost uitat. Casa imperială vrea să capete controlul total asupra imperiului controlând melanjul, exact în momentul în care programul genetic selectiv al Bene
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
în orientarea mișcării de eliberare națională din Basarabia anilor 1917-1918 și în crearea Sfatului Țării, lucrare scrisă în baza unei bogate și foarte variate informații documentare. În același an, a fost editată cartea Unirea Basarabiei cu România în anul 1918. Preludii, premise, realizări. Este prima și unica monografie științifică despre acest fenomen, în care pot fi găsite răspunsurile la întrebările cum a fost pregătită și cum s-a reaizat în fapt Unirea. Cartea conține, drept anexă, cîteva zeci de documente istorice
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
Barițiu”, secția umanistă, absolvit în 1971. Joacă fotbal în echipa liceului, apoi pentru scurt timp la juniorii lui „U” Cluj, scrie poezii, citește la cenaclul „Lucian Blaga” al liceenilor clujeni, debutează în revista „Zorile” a liceului, apoi în suplimentul literar „Preludiu” al „Scînteii tineretului”, este remarcat de Ana Blandiana la Poșta redacției a revistei „Contemporanul” și de Adrian Păunescu în pagina „Ave” a revistei „Tribuna”. În urma eșecului la examenul de admitere la Facultatea de Filologie (pentru care, de altfel, nu se
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
deșteptăciunea’’. Asta e! Cine, Doamne, iartă-mă, ne pune să fim așa deștepți?! Mai bine proști, că tot se zice că ei, proștii, nu simt nimic. Nici măcar durerea! Iar dacă se întâmplă (rar, evident!), ea, durerea, devine un fel de preludiu la orgas mul colectiv, manifest, ca în versul poetului rostit de toți în copilărie: ,,noi vrem pământ’’ Păi, am vrea, dar și cu pământul ăsta nu e așa cum crede muritorul care dă cu sapa până îi ies ochii, ca în
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
orchestră nr.1 op. 9". Aceasta a fost compusă în anul 1903. Prin această lucrare, Enescu valorifică folclorul după următoarea formulă: „Să te inspiri de la el, dar să îl lași în pace” Suita se bucură de un prestigiu remarcabil datorită "Preludiului la unison", care surprinde prin particularitatea de construcție tehnică și ethosul său. Particularitatea de construcție se referă la întreaga mișcare, care este clădită la prin unison, având în vedere că nici o parte a unui ciclu simfonic nu mai fusese construită
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Fibonacci. Compozitorul uzează această strategie și în alte contexte ale lucrării. Centrii tonali (modali) ai părții parcurg ciclul cvintelor de la do la do#. Strategie întâlnită și în prima parte a lucrării „Muzica pentru coarde, celestă și percuție” a lui Bartók. Preludiul la unison prezintă forme aproximativ geometric distribuite, o desfășurare melodică de o expresivitate care nu mai necesită armonie sau polifonie. O altă modalitate de construcție deosebită ce se găsește în acest monument este prelucrarea a numai trei celule pe întreg
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
primei părți și mai apoi ecoul acestora în următoarele. Mersul intervalic al celulelor mai poate fi regăsit și în lucrarea sa intitulată "Variațiuni pentru două piane, op.5". Spre sfârșitul părții apar motive ce anticipează tematica părții ulterioare, Menuetul lent. Preludiul împreună cu Menuetul lent constituie o unitate cu toate că prin construcție, cele două par a fi separate. Menuetul lent strecoară în entitatea sa influențe din Cântec de nuntă din Divertismentul rustic a lui Sabin Drăgoi și de asemenea din tema principală din
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
progresiv urmând ca spre sfârșitul părții, reintrarea în Do (repriza formei de lied mare), polifonia să surprindă 5 voci, considerând contrabasul liber, iar tema de bază este a viorilor. Astfel menuetul vine ca o replică armonico-polifonică cel puțin egală a Preludiului. Ideea centrală a acestei părți se regăsește în măsurile: Tema este în La bemol major însă aceasta se încheie pe treapta a șasea, strategie specifică folclorului românesc. Procesul elaborării tematice în această secțiune a lucrării atinge climaxul în zona de
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
lui Alban Berg cuprinde a doua scenă construită sub forma unei Invențiuni pe un singur sunet. Cu adevărat, această idee pare a data cu mai mult timp în urmă și anume, aceasta este întâlnită prima dată la Chopin în acel "Preludiu" inspirat de o zi de ploaie în insula Majorca. Fiecare mișcare ce pleacă din continuul do diez este percepută asemenea unei bucle melodice. Cel mai proeminent accent se găsește la măsura 56 din întregul de 92 de măsuri, iată deci
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
pedală se adaugă un motiv ostinato în pizzicato al contrabașilor, contratimpi la timpan, toate acestea învăluite de niște frânturi de motiv aduse de viole și viori. Aceste frânturi constituie o serie de trasee descendente provenite din celula de bază a "Preludiului la unison". Ca rezumat, motivul a este preluat ca o celulă aflată într-o permutare circulară. Tema principală este adusă astfel: Elementul α al temei se regăsește în mai multe lucrări a lui Enescu cum ar fi finalul "Sonatei în
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
a fi răsturnarea în oglindă a liedului din Ciclul pe versuri de Clemént Marot, sau mai bine spus invers, cea din urmă fiind scrisă 6 ani mai târziu după Suita I-a. Elementul β este bazat pe aceleași nuclee ale Preludiului, dar poate fi asemănat și cu alte motive din secțiunea Menuetului lent. În celelalte lucrări Enesciene, umbre ale elementul β se regăsește și în Simfonia I, finalul "Dixtuorului" și "Cvintet op.29". Elementul γ reprezintă un simplu ornament în jurul lui
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
ingredientele romanului și anume "Voyage de M. Perrichon", Dardentor fiind un Perrichon al lui Jules Verne În afara pastișei pe care "Clovis Dardentor" o reprezintă pentru "Voyage de M. Perrichon", Verne a scris în tinerețe o piesă care constituie un veritabil preludiu al romanului. "Un Fils adoptif" este o piesă scrisă în colaborare cu Charles Wallut în 1853, descoperită la sfârșitul anilor '40 și căreia René Escaich i-a consacrat o notă în cartea sa: Manuscrisul a fost depus la Bibliothèque de
Clovis Dardentor () [Corola-website/Science/320826_a_322155]
-
Dokey este, de asemenea, derivată din cele "1001 Nopți". "1001 Nopți" a inspirat poezia engleză. Două exemple sunt poemul lui Alfred Tennyson, "Recollections of the Arabian Nights - Recolecții ale nopților arabe" (1830) și cel al lui William Wordsworth "The Prelude - Preludiul" (1805). "The Book of One Thousand and One Nights - Cartea celor O mie și una Nopți" are un ciudat verișor: "The Manuscript Found in Saragossa - Manuscrisul din Saragossa", de Jan Potocki. Un nobil polonez din a doua jumătate a secolului
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
1968 este profesor de limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată "La Baaad". Despre "Rod III", Marin Preda afirma: „ Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii Cartea Românească. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
urmare a evoluției, ci artificial, prin intervenția unei alte rase deja inteligentă. Cărțile a căror acțiune se petrece în acest univers sunt: Mai există o povestire, "Aficionado", intitulată inițial "Life in the Extreme" și publicată în 1998, care servește ca preludiu al întregii serii (și reprezintă o parte din Existence, o operă a lui Brin care n-are legătură cu acest univers), precum și o nuvelă, "Temptation", publicată în 1999 în "Far Horizons", care continuă acțiunea după Heaven's Reach. Brin a
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
lui Robert Silverberg "Far Horizons: All New Tales from the Greatest Worlds of Science Fiction" și descrie evenimente care le succed pe cele din "Infinity's Shore", în timp ce "Aficionado" a apărut în culegerea cu ediție limitată "Tomorrow Happens", fiind un preludiu al romanelor (inițial a apărut sub titlul "Life in the Extreme" în ediția specială din august 1998 a revistei "Popular Science Magazine"). Brin a declarat că intenționează să revină la un moment dat în universul elitelor, dar momentan nu lucrează
David Brin () [Corola-website/Science/324263_a_325592]
-
austro-prusace și cele două țări au preluat controlul Schleswigului și Holsteinului în urma acordului de pace semnat la 30 octombrie 1863 la Viena. În 1866, împreună cu nou-formata Italie, Bismarck a creat un mediu diplomatic în care Austria a declarat război Prusiei. Preludiul dramatic al războiului a avut loc mai ales la Frankfurt unde, la Parlament, cele două puteri au pretins că reprezintă toate statele germane. În aprilie 1866, reprezentantul Prusiei la Florența a semnat un pact secret cu italienii. Cele două state
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]