478 matches
-
de dependență se exprimă prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra, în jurul, în privința, din punctul de vedere, din partea: „Și mai întâi să căutăm a ne înțelege asupra părții celei mai puțin contestate din meritul literar al d-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra, în jurul, în privința, din punctul de vedere, din partea: „Și mai întâi să căutăm a ne înțelege asupra părții celei mai puțin contestate din meritul literar al d-lui Caragiale...” (T. Maiorescu, 418
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mi se pare că i-om duce dorul.” (I. Creangă, 204), „Și totuși nemțoaica «cu cap și dinți de cal» crește singură fetița pe care Fibula o naște, păstrând o discreție eroică în jurul întâmplării.” (Șt. Bănulescu) • acuzativ: celelalte prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Străin la vorbă și la port Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, 171) „Pentru Epicur fericirea era să fii ca pietrele, insensibil la suferință.” (O. Paler, Galilei, 21), „- Doamnă, cred că faceți o confuzie... Vă prețuiesc nesfârșit ca inteligență...” (C.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bună, nu vă îngrijiți; acuș avem să dăm peste o fântână cu apă dulce și rece ca gheața.” (I. Creangă, 204), „Fiecare are, Galilei, pământul său în legătură cu care poate fi întrebat într-o zi.” (O. Paler, Galilei, 26) Observații: Locuțiunea prepozițională în ceea ce privește poate avea și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază prin: • conjuncții: să, că, dacă: „N-am mare îndoială
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Maiorescu, 422), „În legătură cu ce-i spunea mai înainte, zise Iosif, după ce făcură drumul în tăcere... el, Iosif, a observat o ciudățenie...” (M. Preda, M. Sg., I, 22) Se constituie în mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialului referențial toate locuțiunile prepoziționale, ca atare, în interiorul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a se îndoi, locuțiunea verbală a sta la îndoială, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții (locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat.” (T. Arghezi) „Cum ședea spânul la ospăț împreună cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii.” (O.Paler, Viața), „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) • pronume relative, precedate de prepozițiile cu, fără și locuțiunile prepoziționale pe baza lui cu, când funcția de complement sociativ are dezvoltare propozițională: „Dar, firește, s-a știut îndată în toată mahalaua că „biata” Acrivița lui Hagi Cănuță a ajuns de-o bate arnăutul - la masă! față cu musafirii - după ce-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci distinctive, în ele înseși, pentru complementul sociativ, la nivelul propoziției, precedând pronume relative, la nivelul frazei. COMPLEMENTUL CUMULATIVTC "COMPLEMENTUL CUMULATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Pe lângă oase, un organism mai are și altele care te pot părăsi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate.” (I. Creangă) Când se realizează prin substantive (pronume) sau adverbe, relația de dependență se exprimă prin prepoziția compusă pe lângă și locuțiunile prepoziționale dincolo de, (în) afară de și în afara: „Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!” (M. Eminescu, I, 115) „ - Desigur, doamnă, răspunse acesta, afară de limba franceză, noi turiștii suntem ținuți să cunoaștem și limbile orientale...” (C.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casa și de cinstea mea, hoțule și pehlivanule!...” (I.L. Caragiale, IV, 301), „După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete.” (O. Paler, Viața..., 164) • pronume relative precedate de prepoziția pe lângă sau locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara: „Prin glasul lui E. Jebeleanu, Lidice și Hiroshima au devenit pentru noi, pe lângă ceea ce înseamnă pentru întreaga omenire, două meditații amare și grave, două imprecații străbătute de o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în mărci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și Hiroshima au devenit pentru noi, pe lângă ceea ce înseamnă pentru întreaga omenire, două meditații amare și grave, două imprecații străbătute de o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în mărci distinctive ale complementului cumulativ prepoziția compusă pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin locuțiunile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara (singure sau precedând pronume relative), comune și dezvoltării complementului de excepție, identitatea complementului cumulativ este fixată de adverbele corelative: și, mai, încă, nici, care însoțesc termenul-subiect (complement, circumstanțial), aflat în relație sintactică directă cu regentul, și forma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se juxtapune direct termenului regent complementul de excepție dezvoltat, realizat pe baza formei de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui) prin care se realizează complementul de excepție, cazul genitiv: în afara, cu excepția: „În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sunt obligați să poarte ținuta vestimentară de judecată.” sau cazul acuzativ: (în) afară de, mai puțin: „Pietricelele mele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de atunci că nimic altceva, în afară de moartea mea, n-o s-o umple.” (O. Paler, Galilei, 94), „Atunci mă gândesc că această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta.” (O.Paler, Galilei, 148) • adverbul decât (întrebuințat prepozițional): „Nu mai puteam face alte eforturi decât cele minime”. (O. Paler, Viața, 283) Completiva de excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai crească atâtea vite?” (M.Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât:„ ... Să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea ...” (M. Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de excepție locuțiunea prepozițională cu excepția, întrebuințată ca atare, la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât:„ ... Să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea ...” (M. Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de excepție locuțiunea prepozițională cu excepția, întrebuințată ca atare, la nivelul propoziției sau precedând un pronume relativ, la nivelul frazei. Când relația de dependență se exprimă prin celelalte elemente relaționale, comune și complementului cumulativ, identitatea de circumstanțial de excepție este fixată de: • realizarea determinatului direct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
luminată în plină față, iar umerii i-au căpătat luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv) și în loc de (care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
203) „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă...” (I. Creangă, 227) Elemente de relație Când atributul are dezvoltare infrapropozițională, relația de dependență se exprimă și prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale. Dacă atributul se realizează prin substantive sau pronume, prepozițiile îi impun diferite cazuri: • genitiv: din jurul, din fața, din spatele, de deasupra, din mijlocul, împotriva etc.: „Șuvițele castanii din jurul frunții i se zbătură.” (M. Sadoveanu, X, 523), „Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor.” (L. Blaga, 96) Când regentul este nearticulat sau articulat cu articol nehotărât (cu excepția situațiilor de mai sus), funcția se realizează ca atribut calificativ: „E-o noapte udă, grea, te-neci afară.” (G. Bacovia, 94) Dintre elementele relaționale, adverbul întrebuințat prepozițional cât marchează realizarea atributului ca atribut calificativ: „Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac.” (M. Eminescu, I, 84) Identitatea atributului de clasificare rămâne implicită în planul semantic al termenului prin care se realizează sau al întregii sintagme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de conținutul semantic concret al funcției (A plecat cu o mare încredere./ „A plecat fără nici o încredere.) sau de opțiunea subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat cu o mare încredere./ „A plecat fără nici o încredere.) sau de opțiunea subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
huiduindu-ne.” (I. Creangă, 72), „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă iară el devine tatăl.” (M. Eminescu, I, 132) Dintre elementele relaționale, se impun ca distinctive în sine, locuțiunea prepozițională în chip de: A venit în chip de înger... și adverbul întrebuințat prepozițional drept, în propoziție: „Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I, 69) sau în frază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și singur. Iată-l Cum din haos face mumă iară el devine tatăl.” (M. Eminescu, I, 132) Dintre elementele relaționale, se impun ca distinctive în sine, locuțiunea prepozițională în chip de: A venit în chip de înger... și adverbul întrebuințat prepozițional drept, în propoziție: „Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I, 69) sau în frază, când precede pronumele relativ prin care se introduce o completivă predicativă: „Pentru ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]