442 matches
-
înfățișările acestea ale mele, nu le lua în seamă (nu tot astfel arătasem și în acea zi în bibliotecă, în ziua când venisem prima oară la ea în casă?) și sub puterea vrajei pe care prezența ei mi-o inspira presentimentul meu se retrăgea în adâncuri pentru ca la despărțire să nu mai găsesc în mine nici un fel de îndoieli. În seara aceea, în ziua următoare. A treia zi însă, cu câteva ore înainte de a o revedea, sufletul meu se golea insesizabil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cui? Poate chiar ale mamei, care visează și ea și vi le transmite prin sufletul ei? Sau poate ale tatei, prin ceea ce ai tu de la mine? Sau de undeva din îndepărtări imemoriale?), tot așa, la aproape patru ani aveți rele presentimente? O mângâiai pe părul ei blond; și aceeași pace, ca în ziua când venisem de la ocnă și care apărea dc-atunci totdeauna când o luam în brațe, coborî peste sufletul meu și îl încălzi ca o flacără dulce. Da, gândii mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
termină de citit Era, să proiectezi o astfel de viziune minuțioasă și realistă asupra viitorului nostru? Nu e nimic apocaliptic în ceea ce spui tu, ba chiar s-ar putea afirma că e o viziune practică, gospodărească, însă grea de un presentiment care te apasă la urmă ca o piatră de moară. Să știi că nu ești original, cineva mi-a vorbit de o astfel de carte apărută în America Latină, n-am reținut autorul, dar titlul e Istoria universală a infamiei." "Desigur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu te mai gândi, îi spusei, că nu te gândești bine... du-te și bea ceva!" Se smulse din loc și cu pași hotărâți, dar cu capul în pămînt: da, așa avea să facă! Mă întorsei lângă mama uitând de presentimentul că nici pe mine nu mă va cruța, sau poate atras de o curiozitate din adîncuri: ce-ar fi putut să-mi spună? Că o jignisem în adolescență lovind-o peste mâna cu care mă închina seara înainte de a adormi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la Kierkegaard. Desigur, e dificil să izolezi afirmații clare când e vorba de un autor atât de capricios. Dar, în ciuda unor scrieri aparent opuse, dincolo de pseudonime, de jocuri și de zâmbete, simțim cum apare de-a lungul întregii sale opere presentimentul (și în același timp teama) unui adevăr care va izbucni în ultimele texte: și Kierkegaard face saltul. El se întoarce către chipul cel mai aspru al acelui creștinism care-i înspăimântase atât de mult copilăria. Și pentru el antinomia și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
una și se ascundeau de frică; șerpii, care stau ascunși cu miile împrejurul vulcanului, și-au părăsit culcușurile, iar păsările șiau încetat ciripitul și au fugit în păduri. Exploratorul englez Milne spunea că în Japonia sunt unii oameni care au presentimentul cutremurelor în cel mai înalt grad.” Informații referitoare la comportamentul anormal al diferitelor animale și păsări înaintea cutremurului din 10 noiembrie 1940 aflăm și din ziarul Universul din 12 februarie 1940: “Vitele au presimțit în această noapte de pomină cutremurul
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Palme. Odată stabilit dublul rol emoțional-memorial al centrilor limbici, deci și al amigdalelor, examenul lor detaliat cu ajutorul tehnicilor moderne a permis individualizarea a douăsprezece subregiuni. Excitații puternice ale diferitelor subregiuni ale amigdalei, la om, în cursul intervențiilor neurochirurgicale, provoacă un presentiment de frică și de pericol. Antonio Damasio 86 și colegii săi de la Universitatea din Iowa au cercetat un bolnav cu leziuni limitate de amigdală, demonstrând rolul lor în expresia emoției pe fața pacientului. În anii 1960, Stanley Schechter 87 și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
În care filozofia a procedat În toate timpurile când a vrut să-și atingă scopul care o atrăgea cu un farmec magnific și aceasta În ciuda labirintului experienței. Deși bazele de la care ea pleacă sunt cu adevărat precare. Speranța Însă și presentimentul Îi dau aripi. Rațiunea gânditoare gâfâie Însă cu greu În urma ei, căutând ea Însăși o bază solidă pentru a atinge la rândul ei acel scop seducător pe care aliata ei, mai divină, l-a cucerit deja. S-ar părea că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
este pur și simplu o forță ciudată, ilogică: imaginația. Dus de ea, filozoful Înaintează prin sărituri, din posibilitate În posibilitate, pe care, pentru o clipă, le ia ca certitudini. Când și când, În zbor, ea atinge și unele certitudini; un presentiment genial le indică și ea ghicește cu ușurintă În ce loc se găsesc aceste certitudini demonstrabile. Dar forța demonstrației este În mod deosebit de performantă când e vorba de a obține Într-o fulgerare și de a pune În lumină analogii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest fir - doar cu Grigore - cu care mă vizitez din când în când. Despre Dima - am aflat întâmplător la Brăila de unde i-am scris câteva rânduri - la care n-am primit nici un răspuns, rânduri în care parcă am avut un presentiment căci i-am pomenit despre o eventuală întâlnire colegială pe care o doream din tot sufletul. Îmi pare foarte rău dragă Alecule, că nu te pot ajuta, întrucât, nu știu nimic în legătură cu acei ale căror adrese îți sunt necunoscute. M-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Apele aprinde-n valuri și în ele se coboară!... Mult mister ascunde apa în adâncul ei de unde / Când cu farmece de aur luna-ntr-însele pătrunde!...” (T. Dragoș [Mihai Horodnic], Mult mister ascunde apa..., I, 1-2, 1924, p. 4; text care, prin presentimentul morții, îl așază pe elevul-poet rădăuțean într-o familie tragică, alături de Nicolae Labiș ori Ilie Motrescu, poetul-martir de la Crasna); „Ah, noaptea asta rece așa de ușor cade... / Departe plânge apa și tremură-n cascade. Un vad se desvelește pe apa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
von Herder, de la Weimar: „ÎȚi încredințez știrea confidențială că sunt aproape de aflarea secretului creării plantelor și că acesta e lucrul cel mai simplu care se poate închipui. Planta arhetipală va fi creația cea mai stranie de pe întreg pământul și am presentimentul că natura însăși mă va invidia pentru descoperirea asta. Dispunând de acest model și cunoscând și cheia folosirii lui, vom putea născoci la infinit plante noi, însă plante în sine. Asta înseamnă că, chiar dacă planta în cauză nu a existat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
contemporan cu experiențele proprii. Altfel spus, e un viciu de concentrare. În loc să focalizezi extatic asupra punctului, te lași confiscat de liniile virtuale care îl precedă sau îi urmează. Fericirea aflată la îndemână se dizolvă, subminată de nostalgii, anxietăți, false lucidități, presentimente. Ceea ce înseamnă că ea nu mai e resimțită ca fericire, nu mai e recunoscută în splendoarea simplității sale. Dar, dacă te miști printre obiecte și realități pe care nu le recunoști ca atare, se cheamă că te miști într-o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mod natural, iar apele acestuia se vor răspândi în tot tărâmul creației eminesciene. Se sesizează, în Codru și salon, un lucru pe cât de simplu, pe atât de important: înainte de a-și întâlni iubita, poetul o visează (Visa copilul 150), iar presentimentul erotic descris de Heliade într-o poezie întreagă (Zburătorul), Eminescu îl concentrează într-un singur vers: Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar 151. Începând din acest moment, ritmurile se schimbă. Se schimbă și atitudinea, care devine introvertită. Copilul, odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rânduri encomiastice despre Augustus și schimbând numele lui Zalmoxis cu acela, mult mai familiar lui, de Pitagora (în Cartea XV). A sperat că asta va influența atitudinea Cezarului. Dacă voi avea timp, voi reveni asupra acestei variante mutilate. Veghe Am presentimentul unei catastrofe iminente, care va sfârși prin a nimici totul. Sunt convins că aș putea evita întâmplarea apocaliptică numai datorită veghei permanente, numai dac-aș fi în stare să nu mai dorm deloc. Cred că vom asista la un potop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Gesturile, cuvintele, acțiunile mele nu mai au nici un sens. Când îmi va veni ceasul, simt că voi fi liniștit. Aș vrea ca moartea să mă cuprindă într-un moment de seninătate și să mă găsească în pace cu mine însumi. Presentiment Am acest presentiment că Aia s-a înecat. N-a acceptat să se întoarcă la curtea din Sarmisegetuza și a ales această soluție. La ora asta, trupul ei ar trebui să plutească departe, în larg, legănat lin de apele mării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele nu mai au nici un sens. Când îmi va veni ceasul, simt că voi fi liniștit. Aș vrea ca moartea să mă cuprindă într-un moment de seninătate și să mă găsească în pace cu mine însumi. Presentiment Am acest presentiment că Aia s-a înecat. N-a acceptat să se întoarcă la curtea din Sarmisegetuza și a ales această soluție. La ora asta, trupul ei ar trebui să plutească departe, în larg, legănat lin de apele mării. Sau poate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și el, ca tip etern uman, și el, el - omul operei caragialiene. „Eu am o presimțire.” Femeia caragialiană, când nu domină situația ori nu e prezență constantă În viața bărbatului, se conduce după «semne» ale destinului, e superstițioasă. Crede În presentimente și În prefigurări ale providenței, pe care le tălmăcește potrivit experienței de viață ori cere celor apropiați să-i fie descifrate. Veta, din O noapte furtunoasă, femeie așezată la casa ei, măritată cu un om cu greutate - negustorul Jupân Dumitrache
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și pasein, departe și a minți, a suferi) este o prelungire a sensibilității. O iluminare interioară cu certitudinea că unei rude sau prieten i se întâmplă ceva, boală sau moarte, acesta este un caz de telepatie. Cu condiția verificării ulterioare presentimentului. Viziunea Universului are însă o altă formă de exprimare. Premoniția transcedentală pe care ne-o comunică Biblia pare de asemenea supranaturală și în afara omului (vezi Ezechiel, Sf. Ioan la Pathmos). Această precunoaștere asemănătoare și lui Nostradamus conferă omului caracter de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Maiorescu, prim-ministru la vremea aceea, a fost destul de meschin ca să nu-i acorde lui Iorga permisiunea să participe ca delegat român. Dar Iorga s-a dus totuși și își amintea mai tîrziu de atmosfera încărcată a Congresului și de presentimentele tuturor participanților 238. A susținut două comunicări, una despre Bazele necesare ale noii istorii a Evului Mediu, iar cealaltă despre Supraviețuitorii bizantini din țările Române. În octombrie 1913, Iorga a plecat la Belgrad ca să-i prezinte regelui Petru I al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
porții Palatului. Regele era interesat doar de comorile palpabile. Iar vînturile reci care băteau dinspre Moldova ucideau dragostea disprețuită a națiunii române. Atunci cînd Carol i-a părăsit pe prințesa Elena și pe fiul său Mihai, Brătienii au avut un presentiment. Privind lucrurile retrospectiv, exilarea lui Carol era justificată, în ciuda faptului că Iorga își exprimase de multe ori ura față de acest aranjament; dar Iorga nu era deloc politician, pe cînd Brătienii erau. Din cauza afecțiunii sale personale față de Carol și a urii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
încă. La această indicație temporală, fizică se adaugă alta: că discipolii nu și-au dat seama că era El. Isus se prezintă dar este puțin misterios. Nu se știe cine este, se întrevede cineva, o figură confuză, ceva asemănător unui presentiment pe care se întâmplă să îl avem. Acest mod tainic de a se prezenta al lui Isus nu este o excepție în povestirile de după înviere. Același lucru se povestește despre ucenicii din Emaus: „Ochii lor erau ținuți pentru a nu
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Este atitudinea de nepăsare, refuzul de a crește, este refuzul de a înțelege că Dumnezeu se cunoaște încrezându-ne în El și iubindu-L, nu închizându-ne în răceală. - Al treilea răspuns: a ne încrede în semne, a da încredere presentimentelor; în acest mod se recunoaște Isus. Apostolii înțeleg că acel cuvânt are un sunet, o anumită afectivitate, are amintiri care îi recheamă la lucruri profunde pe care nu și le-ar putea explica. Merită să-L asculte deoarece, dincolo de toate
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
năzuințele și scopurile lor". "Națiunea cea mai ignorantă, adaugă el, cea mai plină de prejudecăți este din acest punct de vedere, adesea, cea dintîi: epoca dorințelor de emigrare și a călătoriilor pline de speranță, în străinătate, reprezintă deja boală, morbiditate, presentiment al morții"205. Nu se putea să fii mai explicit în exaltarea tacită a virtuților particulare ale poporului german considerat primitiv atît de către francezi, de englezi sau de italieni cît și de către aristocrația luminată care domnea asupra lui. Totuși, a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
generații reușesc s-o facă într-o manieră neașteptată, surprinzătoare. Învăluirea în propriul păr care este prezentată simetric atât la începutul, cât și la finalul poemului citat nu este doar expresie a misterului feminității, a caracterului ei seducător, ci și presentiment al neantizării: "Mi-am mai cuprins odată genunchii și-și lăsase/ o creangă peste părul căzut al meu și-al serii,(...)/ Acolo unde cerul desparte umbra-n șoapte..." Echivalarea femeii cu înserarea o transformă într-un înger al morții, acoperirea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]