445 matches
-
de data asta putea merge cu el, dar Cipriano Algor îl refuză, să aibă răbdare, orașele nu sunt bune pentru câini. O călătorie după atâtea altele, excursia până în oraș n-ar fi avut istorie dacă n-ar fi fost neliniștitorul presentiment al olarului că se va întâmpla ceva rău. Își aminti întâmplător că-și auzise fiica spunând, Rămâne și pentru poimâine, cuvinte răzlețe, fără cauză sau sens aparent, pe care ea n-a știut sau n-a vrut să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oricât ar încerca s-o ascundă. Centura Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spuse, Tată, tocmai m-au anunțat c-am fost promovat, de azi sunt gardian rezident al Centrului. Cipriano Algor întoarse capul spre ginere, îl privi de parcă îl vedea pentru prima dată, azi, nu poimâine, nu mâine, azi, a avut dreptate presentimentul. Azi, ce anume, se întrebă, amenințarea care se ascunde în întrebările sondajului, sau cea de acum, împlinită în sfârșit, după ce a fost promisă de atâta timp. S-a văzut, deși mai puțin în viața reală decât în cărțile care spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auz atent îl putea distinge, glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de colo colo, adulmecând valizele și pachetele care erau aduse din casă, scheuna cu putere ca să atragă atenția, și iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi vor decide existența. Se întinsese lângă cușcă, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
povesti ce știa, adică aproape nimic, dar a fost suficient pentru ca Cipriano Algor să simtă cum i se risipește interesul față de fluviul amazon cu indienii lui unde intenționase să se ducă a doua zi, E straniu, de la început am avut presentimentul că se pregătește ceva, Ce vrei să spui, cum adică de la început, întrebă Marta, Podeaua pe care am simțit-o cum tremură, cum vibrează, zgomotul excavatoarelor, îți aduci aminte, când am venit să vedem apartamentul, Bine am mai duce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceva, Ce vrei să spui, cum adică de la început, întrebă Marta, Podeaua pe care am simțit-o cum tremură, cum vibrează, zgomotul excavatoarelor, îți aduci aminte, când am venit să vedem apartamentul, Bine am mai duce-o dacă am avea presentimente ori de câte ori auzim un excavator, ca acel zgomot de mașină de cusut pe care ni se părea că-l auzim din peretele bucătăriei și despre care mama spunea că este semnalul condamnării unei croitorese, biata de ea, pentru păcatul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ochii ațintiți în jos, cufundat în gânduri. Părea mai bătrân acum. Mult mai bătrân. Am încercat să fac în așa fel încât drumul spre școală să fie cât mai lung posibil. Dimineața zilei de marți era minunată și aveam un presentiment că nu am să mă mai bucur de ea ca acum. Nu puteam să nu mă duc înapoi. Eu am început toate astea și tocmai eu să lipsesc? Ar fi fost ca și cum aș fi invitat o fată undeva și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și... nici un cuvânt nimănui, da? Da. Sigur. Noapte bună, Corvium! Noapte bună! Am închis telefonul și m-am îndreptat spre pat cântând un imn pe care nu știu de unde-l cunosc, dar nici nu vreau să știu, căci am un presentiment ciudat despre el. În acea noapte nu am avut visul cu bătrânul din peștera aia ciudată, ci am avut altul. Se făcea că stăteam pe un vârf de munte. În jurul meu era zăpadă și fulguia ușor. Era frig, căci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
geam, cu niște ochi înnebuniți. Ieși afară, fiule. Nu face prostii, spuse Vasco. Tolman clătină din cap. — E periculos, zise Vasco. Știi că e periculos. Dar puștiul apăsă un buton, iar liftul porni din nou în sus. Vasco avu un presentiment urât. Era clar că puștiul știa. Știa perfect de bine ce făcea. — E aici, sus, zise Dolly, de la etajul doi. Dar ușa nu se deschide. Se întoarce iar jos. — Du-te înapoi la masă, îi spuse Vasco. Lasă-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tot. — Ar fi bine să nu-i facă rău copilului. — Hei, spuse Vasco. Chestia asta e în regulă pentru tine sau nu? — Mda, e în regulă. — OK. Atunci, să o facem. Conduse mai departe. Capitolul 54 Brad Gordon avea un presentiment urât, când intră în Border Cage, pe Ventura Boulevard, și se uită la separeuri. Locul era o speluncă murdară, plină cu actori. Un tip făcu semn cu mâna dintr-un separeu din spate. Brad se duse spre el. Tipul purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
moment al zilei. Se duse în cealaltă cameră ca să răspundă la telefon și deschise documentul, ca să examineze cifrele. Cinci minute mai târziu, fiica ei strigă: — Pa, mamă! Și Georgia auzi ușa din față trântindu-se. Era foarte neliniștită. Avea un presentiment. Formă numărul laboratorului soțului ei, din Bethesda. De data aceasta Rob nu era în nici o ședință și i se făcu legătura imediat. Îi spuse toată povestea. — Ce crezi că ar trebui să facem? întrebă ea. — Controlează-i camera, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
eșarfă și zise: — Cred că verdele ăsta nu se potrivește cu tenul meu. Mă face să par bolnavă. Dar o eșarfă roz ar fi drăguță. Mă întreb dacă au așa ceva și pe roz. Ellis o privea cu atenție, cu un presentiment tot mai neplăcut. Ceva era în neregulă cu mama lui. Stătea în fața oglinzii, în exact același loc în care se aflase cu câteva săptămâni înainte, când arătase o indiferență totală față de el, față de mesajul lui, față de situația familiei ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Se întoarse spre Dolly. — Hai să mergem la acel Best Western. Vreau să aflu ce fel de armă a luat mica doamnă. Și putem să dormim vreo două ore, înainte de răsărit. Sunt sigur că o s-o prindem mâine. Am un presentiment. Se bătu în piept și adăugă: Și eu nu mă înșel niciodată. — Ți-ai pătat cu vopsea cămașa asta frumoasă, scumpule. — Ah, la naiba, zise Vasco și oftă. — O să iasă, spuse Dolly. Mă ocup eu de asta, pentru tine. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toată lumea și am coborât pe „platou“, la o zi obișnuită de instrucție, făgăduindu-mi să nu mă mai duc în viața mea la ginecolog. Pe la sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că nu știam ce este. Doar că aveam presentimentul că n-o s-o mai duc mult. Continuam să mă spăl cu apă rece ori călâie, la dușurile căminului nostru socialist, sperând într-o minune. După câteva zile, am întrebat o colegă. Și ea, ca și mine, era de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei, dar Charlot habar n-avea. L-am lăsat în pace să-și continue somnul și am plecat cu neliniștea în suflet, având presentimentul că se întîmplase ceva grav. Unde s-o găsesc în necuprinsul Bucureștiului? Pe cine să întreb unde sade? Cine ar putea să-mi îndrepte pașii pe urmele ei? Am căutat pe Aurora, colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
supărat că voi renunța din pricina ei la multe succese, roșind de prima glumă sau ocară a altuia asupra legăturii noastre. Totuși, sunt incapabil să-mi dau seama de durerea pe care o voi avea aflând vreo veste rea. N-am presentimentul gradului de supărare. În aceeași zi, la diferite momente, mi se pare că m-ar durea în diferite feluri, sau uneori că nu m-ar durea deloc. Mai ales, aci, de departe. De aproape, putința de a mă duce s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama dacă asta era o consecință a noului său vaginocentrism sau era vorba de altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un acvariu de sticlă al directorului, Bull fusese concediat rapid și cordial. — Nu prea cred că o să reluăm secțiunea sportivă, spusese directorul. Își ștergea sprâncenele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel. Incapabil de cea mai mică mișcare. Împietrit. Mulți, mulți ani mai târziu, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
demonstrează că nu văd și mi se pare deși nu-s orb sau surd dar simt când mă atingi și existența-mi pare sublimă pe pământ O simfonie minunată de-asculți e tot părere iar spații, timpi încovrigați, spirale reiau presentimente și coșmaruri în vise sub pământ !
Kantiene by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83919_a_85244]
-
știe...“, mi s-a răspuns. „Crezi tu c-o să aibă în viață nevoie de germană?“ „Dac-o să vrea să plece, o să aibă nevoie.“ „Aaaaaaaa...“ „Auzi, da’, acum doi-trei ani, i-ai fi pus meditații la germană?“, am plusat timid, cu presentimentul că o să primesc un răspuns tragic. Răspunsul a fost, exact ăla de care-mi fusese teamă: „Nu“. Tragic, nu? Oare ce se va alege de această nație atât de obijduită într-un viitor oarecare? Trebuie ca încet, încet, poporul acesta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Totul!“, dar răspunde: — Păi, am crezut c-o să fie vorba despre junglă... — A, fiara din junglă e doar o metaforă. Un simbol. — Aha. Pe chipul lui Minnie nu se citește nici o expresie. — Toată viața lui, Marcher a trăit cu un presentiment... o senzație... că urmează să i se Întâmple ceva extraordinar și Înfricoșător, un lucru pe care Îl compară cu un animal sălbatic, care așteaptă să se arunce asupra prăzii. — Aha, pricep. Și, Într-adevăr, Minnie Începuse să priceapă. — Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o servitoare angajată. Călătoria nu fusese câtuși de puțin agitată, dar Alice Își petrecuse cea mai mare parte a timpului culcată În cabină și doi marinari trebuiră să o coboare la țărm pe o targă. Șocat de imagine, Henry trăi presentimentul că sora sa nu avea să se mai Întoarcă niciodată În America. O vârâră imediat În pat, la hotel, unde rămase timp de două zile, până se simți În stare să facă drumul cu trenul până la Londra, unde Henry Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu peste cap pentru a „decora“ sala cu cei mai distinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcându-și vecinii să zâmbească, iar când un glas de la galerie intonă binecunoscutul refren: „De unde-ai pălăria?“, de peste tot se auziră hohote de râs. Câtă iluzie dramatică mai avusese scena era acum risipită În cele patru vânturi. Elizabeth trăia un presentiment oribil că pălăria dnei Saker va avea același efect nefericit asupra lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence Alexander, așezată În loja de alături de Elizabeth Robins, era, În același timp, furioasă și Îngrozită. Cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
te-ar mai interesa ce are de spus, ai reuși să-l îndepărtezi. -Trebuie să știu cine e. -Chiar dacă asta înseamnă să suferi, să doară? -Da. -Ai grijă ce-ți dorești! Uneori textul devine gotic, plin de mistere, de presentimente, de anticipare a unei crime cu sadism sau a unui viol. Sunt destule mișcări și gesturi rocambolești, dar trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva e vorba de un vis, mai exact de un coșmar. Iată cum teroare se instaurează
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]