1,175 matches
-
Streinu [...] poemele de început ale lui Ion Pachia Tatomirescu aduc mărturia unei erupții lirice de mare autenticitate prin îndrăzneală asociativă și dinamism interior, traducând zbaterile și elanurile unei sensibilități adolescentine înfiorată de a se descoperi pe sine și tulburată de presimțirea unei ordini cosmice Mircea Iorgulescu Încă de la început poetul și-a proiectat un univers coerent, populat de elemente mitologice autohtone, între care semnificative prin ele însele, dar și prin recurență, erau Muntele, Matca, Fluviul, Curcubeul; intenția acumulării acestora era de
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
ar trebui să mă îndoiesc de realitatea acestor fapte cu sentimentul unei mari liniști și zîmbesc deși mi-e greu să identific norii împletiți în vîrful condeiului, încăperile goale de umbra pădurii atîta timp cît simt cu tot ce e presimțire în mine ardoarea neobosit-a-ncepătorului revoltat de angoase și maci mirosind a iubire pe dosul unui plic deschis, singuri de gol cînd ne ascundem fredonînd "Sono contento di morire" e puțin probabil să mai auzi alizeele. Referință Bibliografică: Anestezii
ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361124_a_362453]
-
fără a o silui: „Eu simt că am ceva de spus, nu am nevoie să chinuiesc cuvintele. Găsesc, pentru orice gând, singura exprimare posibilă în acea situație. Sunt atât de firești, încât se integrează imediat în flux.”[29] Rigorile limbii, presimțirea conexiunilor spirituale erudite, echilibrul constant menținut la cote înalte, moderația care evită excesivul sunt gustate de cititorii tineri, cu atât mai mult de cei însetați de cultură, din mediul universitar, interesați inclusiv de receptarea poeziei dorcesciene în critica literară, lucru
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
va întâmpla. O senzație ce nu l-a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni. Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia. Nu era încă ora opt, dar ulița era plină
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
entuziast, fiindcă era afin de viziune cu poetul, dar și inspirat teoreticește, de prietenul și colegul meu, plecat nu de mult, Ion Itu. După el, autorul nostru ar locui poetic într-un topos enigmatic și mirific, un „tărâm cutreierat de presimțiri și de închipuire” copleșit de taină - „loc auroral presărat cu piramide și cu lumi subpământene”, o „țară edenica situată undeva între Hyperboreea, Tracia, Helada, Egipt sau Babylon”. Poezia lui Râul Constantinescu, ne încredințează Ion Itu, e una incomoda, profumele de
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
de la distanță să se apropie. Surprinsă că Leonard intervine într-un moment când ea avea ceva de discutat cu subordonații săi, lucru ce nu obișnuia să-l facă niciodată, a simțit ca o lovitură cu ceva ascuțit în piept, o presimțire sumbră că ceva nu este în regulă în acea zi. - Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse imediat fata. - Da, despre
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de cărți, cerneluri, tablouri și flori în ghivece uriașe.În acest microcosmos ea își desăvârșea meditația din timpul zilei, în acest rai avea toate viziunile și presimțirile în nopți, aici tremura iernile de frig și agoniza tot restul anului.Abia acum, dupa douazecișicinci de ani știa că viața este un cancer al clipei de care nimeni nu avea scăpare, că cei cu sufletul de artist, plutitori în
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
ispiteste? Flăcăit am vrut să spun! Doamne ajută! Cine știe ce-o fi și cu preoții ăștia... - Poftiți, șefu, cafeluța! O grămadă de ziariști afară... Unul m-a bătut șmecherește pe umăr. Știe el ceva, a zis că are o presimțire... - Sandule! Măta-n cur de golan! De ce n-ai spus, mă, că-i fierbinte? Ia uite, am pătat cămașa asta, sfin... ptiu! (Era să mă dau de gol, nu trebuie să știe nimeni că am cămașa sfințită. Ce-ar mai
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
al vastității” pe care se reazemă rânduielile vieții diurne a americanuluii, în sfera activității sale publice sau private. Undeva în dreapta, pe un indicator citești ceva ce pare obișnuit la prima vedere și apoi, dintr-o dată, strecurarea fiorului unui gând sau presimțiri care nu-ți dă pace, o neliniște care te acaparează și pe care izbutești cu greu s-o nesocotești : SÂN ANDREAS FAULT (Falia Sân Andreas) ! Aproape că uitasem această denominațiune, pe care o asociasem încă de pe băncile liceului cu ceva
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
este o meditație despre lumea de azi a unui modern nesatisfăcut de propria sa modernitate. Este o critică a modernității care nu se mulțumește nici cu proclamațiile suficiente ale postmodernității, nici cu regretele tradiționalismului - o interogație asupra modernității suscitată de presimțirea dureroasă că ori de cate ori ți se deschide în față un drum, altele ți se închid în spate ori în laterală. Când ne închinăm bigot la minunile modernității, cum ne îndeamnă zelatorii modernității și delatorii tradiției, în sufletele noastre se tânguiesc toate
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
și ele - păsări albe -, se amestecau cu cele negre iar eu... aș fi tras cu arcul să dobor păsările negre... Cum să uit acea zi? După defilare am primit o scrisoare din Germania. Nu era scrisul mamei și o vagă presimțire m-a făcut să o deschid cu teamă.” "Mai bine nu te întâlneam în viața mea!" O altă temă prezentată de român este aceea a căsniciei eșuate, nerealizate. Un cuplu care trăiește calvarul absenței comunicării, al suspiciunii, al geloziei și
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
Quo vadis Basarabie răstignită ? - o întrebare care reamintește tuturor starea de răstignire, încă, a Basarabiei, condamnând cu vehemență, pe cei care au realizat sau doar au lăsat cale liberă „megafurtului secolului”. Fraza finală a acestui prim capitol este oare o presimțire a autorului de apropiere a „ceasului al doisprezecelea” ... În continuarea primei părți cititorul poate urmări o radiografie extrem de interesantă a luptelor derulate pe scena politică a anului 2015, cu efecte, uneori, disperate ale populației, ajunsă... „pe marginea prăpastiei”. În fapt
VALERIU DULGHERU – BASARABIA RĂSTIGNITĂ de DUMITRU MNERIE în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363612_a_364941]
-
încărcată de sentimente și instincte diverse. Târziu, după miezul nopții, petrecerea se sfârșise dar cei implicați și-au continuat distracția în intimitate. Carol se simțea ostenită, i-se inchideau ochii de somn. Un neastâmpăr sâcâitor i-se agita în piept. Presimțiri. S-a oprit în fața liftului însoțită de Beaulah și trupa. Colega ei râdea în hohote. Scotch-ul era de vină, blondul sau poate șampania. În stradă, imaginea era aceeași. Nu se schimbase nimic! Același tablou retro, cu mașini de epocă
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
pe-ndelete... Pieptul ei virgin de fată va sălta cu mici suspine, Anunț-o că vin deseară, grijă nu-și facă fe mine. * * * * * * Stă pe gânduri și visează, o cunosc după privire: Cu-o idee se distrează, parcă are ea o presimțire... Se ridică, să coboare, și-un fior prin minte-i trece, Că o frică o-nconjoară, ca un sloi de gheață rece. Vântul cald i se strecoară printre bucle răvășite, A-nțeles, e-ntâia oară, parcă-ar vrea să se
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
sau în avion. Dragostea înnobilează și purifica totul și are puterea de a depăși complicațiile ivite. După obstacolele întâlnite și sacrificiile făcute, el și ea au șansa de a se întâlni în ceruri, așa cum își dorise Lia, atunci când că o presimțire a evenimentelor ce aveau să urmeze, a propriei morți, are o premoniție, o viziune, gândindu-se “cât de frumos ar fi fost ca împreună, ea și Florin, ținându-se de mână, să pășească amândoi în fața zâmbetului Mântuitorului.” Așa se și
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
Apoi, într-o zi, totul s-a transpus în realitate. Se repetă aceeași scenă, uneori identic, alteori în alt fel, dar a doua zi o vei lua mereu de la început". "Aha? Și?". "Până azi... Azi s-a întâmplat ceva. Am presimțirea că blestemata asta e o regizoare deghizată... care tocmai adineauri a schimbat finalul unei piese. Dar nu mai pot face nimic", murmură și lăsă arma în pământ. Și astfel, regizoarea narcisistă, cea care nu-și vedea decât propriul interes, cea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
De câte ori v-am amintit că lumea e doar o iluzie? Ce ați putea câștiga mai de preț decât acest adevăr? Scenă e goală... Câțiva porumbei rătăciți își iau zborul către Cer... Către Tărâmul Luminii. Știam (oare din amintire sau din presimțire?) că misterioasă aristocrata cu chipul tău avea să apară. La sfârșitul unui show adevărat, viu, real. Ținut atunci cand crezusem că e prea târziu. "Bună... Scuză-mă, n-am mai putut veni o perioadă. Am fost foarte ocupată în ultima vreme
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
de tină se prinde-n hora zorilor. Inima lui nuntind curată ca floarea necovârșitei zămisliri, cu pâlpâirea fierbinte de har, dezleagă amurgul din ieslea de lumină a sufletului, dăruind Neamului, nemurire. Privirea lui îmbrățișată în sărutul de izbăvire, ce stă presimțire în ascunsul de taină serafic, cerne mierea de mir din strunele Cuvântului înflorit în mlădierea Dorului Sfânt. Lacrima lui zăvorâtă în făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
în spate și pornesc către gârlă, după planul întocmit. Trec pârâiașul pe o podișcă ca vai de mama ei și ajung la poalele dealului, unde se opresc câteva minute să răsufle. - Și dacă băieții sunt prinși asupra faptului? Am o presimțire că se va întâmpla ceva rău. - Termină cu cobelile tale! Niciodată n-ai fost suspicioasă ca în seara asta! Haide să plecăm de aici până nu ne simte vreun câine. Și cele două tinere porniră mai departe către culmea dealului
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
ostașii români au primit ordinul: „Vă ordon, treceți Prutul!”, cu prezentul document pentru împlinirea idealului Reîntregirii DacoRomâniei, în așa fel încît de la 1 Decembrie 2018, în Europa, românii să nu se mai învecineze cu românii. Astăzi, membrii Academiei DacoRomâne au presimțirea că națiunea și statul român sunt supuse unui proces de deznaționalizare forțată, de disoluție și dezmembrare teritorială, de lichidare a avuției naționale și a patrimoniului cultural național material și imaterial printr-un jaf cumplit, cum n-a mai fost niciodată
100 (1918-2018) de FUNDAŢIA ACADEMICĂ DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349771_a_351100]
-
dinți și porni spre casa unchiului ei bogat cu gând ca să-i pețească nepoata. Intră bărbătește în curte, apoi pătrunse în casă cu un curaj nebun. Mona se bucură când îl văzu dar se și înspăimântă. Zgripțuroiul de unchi avusese presimțiri rele. Se înțelege câtă furie l-a cuprins când Nerun, cu multă îndrăzneală și fermitate, păși și se opri în fața lui, zicându-i: - Prea cinstite boier, respectat de tot satul! Am venit în casa dumitale să cer bunăvoința inimii tale
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
de care era îndrăgostit din toată ființa sa. De aceea, se furișă până în fața casei ei, se uită spre geamurile camerei în care trebuia să se afle Mona și așteptă să apară și să o vadă. Mona chiar avu o presimțire că Nerun ar fi putut să fi pe aproape. Și cum în acea dimineață nu prea avu somn, prăpădindu-se de dorul lui Nerun, ieși la fereastră. Când îl văzu în fața grădinii, Mona pe dată ieși afară din casă, străbătu
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]