1,380 matches
-
sau fals, dacă primul este negat: Petru și-a vîndut Dacia, implică Petru a vîndut o mașină; enunțul Petru nu și-a vîndut Dacia nu exclude însă pe Petru a vîndut o mașină. În lingvistică, O. Ducrot a propus pentru presupoziție semnificația "actul de a presupune" și pentru presupus pe cea de "tip particular de conținut înscris în enunț". Presupusul are următoarele caracteristici: 1) el corespunde realității considerate ca fiind cunoscute de destinatar, 2) el nu poate fi afectat nici de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realității considerate ca fiind cunoscute de destinatar, 2) el nu poate fi afectat nici de negație și nici de interogație și 3) el nu poate fi, în principiu, anulat și nici nu poate servi ca bază a unei înșiruiri. Problema presupoziției a devenit foarte importantă pentru semantica și pragmatica limbilor naturale. Din punct de vedere semantic, s-a stabilit că presupusul posedă, spre deosebire de subînțeles, o marcă în enunț, ceea ce îi conferă o relativă independență în raport cu contextul. Astfel, un enunț precum Mărioara
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunț, ceea ce îi conferă o relativă independență în raport cu contextul. Astfel, un enunț precum Mărioara nu mai merge la școală are presupusul Mărioara mergea la școală pînă acum și spusul (ceea ce este exprimat) Acum Mărioara nu merge la școală. Prin urmare, presupoziția nu alimentează discursul din punct de vedere informațional, ci constituie doar cadrul acestuia. Trebuie să se facă distincție însă între presupusul lingvistic, care este atașat enunțului, și presupusul pragmatic, care este atașat enunțării. Actul întrebării, de exemplu, presupune că cel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și presupusul pragmatic, care este atașat enunțării. Actul întrebării, de exemplu, presupune că cel care întreabă nu cunoaște elementul de informație solicitat și că el crede că cel întrebat îl poate cunoaște. O. Ducrot a stabilit trei funcții discursive ale presupozițiilor: 1) ele trebuie să fie comune întrebării și răspunsului, pentru ca o secvență întrebare - răspuns să fie bine construită din punct de vedere discursiv, sub raportul coerenței (- Ce ai cumpărat cu banii de pe orele suplimentare? - Nimic, deoarece nu i-am primit
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și răspunsului, pentru ca o secvență întrebare - răspuns să fie bine construită din punct de vedere discursiv, sub raportul coerenței (- Ce ai cumpărat cu banii de pe orele suplimentare? - Nimic, deoarece nu i-am primit!; coerența acestui discurs dialogic se realizează prin presupoziția că banii au fost dați), 2) ele asigură o anumită redundanță în discurs, unele informații fiind reluate pentru a nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004 RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE. În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire prin care vorbitorul, chiar dacă își anunță de la început intenția de a eluda unele aspecte ale subiectului discursului, încalcă această convenție. Din punct de vedere stilistic, preteriția se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SCHIMB. Termenul schimb este polisemantic, cunoscînd două accepțiuni, una generală și una specializată, cea din urmă fiind atribuită domeniului analizei conversaționale. În sens general, schimbul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aspecte: 1. ca epistemologie ea deține un sistem de cunoștințe și valori; 2. ca metodologie oferă procese și proceduri pentru aplicarea cunoștințelor și a valorilor; 3. ca tehnologie oferă tehnici de aplicare a cunoștințelor și a valorilor. Axiomele NLP. Sunt presupoziții care stau la baza programării neurolingvistice. Aceste presupuneri reprezintă filozofia din spatele modelelor și tehnicilor NLP, constituind substanța sau temelia acestui sistem complex. Axiomele NLP reprezintă o tehnologie de tip „cum anume să” În procesele de analiză și dezvoltare personală. Ele
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de Psihiatrie „Socola” din Iași le comentează În felul următor. 1. Harta nu este totuna cu teritoriul. Aceasta afirmație a fost emisă de matematicianul Alfred Korzybski, fondatorul semanticii generale și stă la baza Întregii munci de cercetare a NLP. Prima presupoziție consideră că În fața aceleiași situații, fiecare reacționează În modalități diferite În funcție de propriile reprezentări sau hărți mentale. Ideea este că reprezentările noastre interioare nu sunt o redare exactă a unui eveniment, nu se află la același nivel neurologic. Cu toate că realitatea este
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
nu se pot realiza prin ce s-a Încercat pană atunci. Ceea ce numim eșec este pur și simplu un rezultat care diferă de expectațiile noastre. 4. Dacă cineva poate face un lucru, oricine poate sa-l facă. Considerăm că această presupoziție se bazează pe principiul modelării conform căreia dacă Însușim harta mentală a unei persoane de succes putem atinge cu certitudine același obiectiv. Partea nevăzută a aisbergului este compusă din sistemele de convingeri și valori, respectul de sine, factorii motivaționali intrinseci
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
limbaj natural sau formal. 1.5. Identificarea unor erori logice în argumentare care intervin în comunicare. 2. Aplicarea cunoștințelor specifice științelor sociale în rezolvarea unor situații - problemă, precum și în analizarea posibilităților personale de dezvoltare. 2.1. Raportarea critică la premisele, presupozițiile și implicațiile cunoașterii, inclusiv pentru activitatea proprie; 2.2. Folosirea corectă a unor forme și operații logice; 2.3. Construirea unor argumente în vederea susținerii unui punct de vedere sau a unei soluții propuse pentru rezolvarea unor situații - problemă; 2.4
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
nici chiar democrația nu poate fi considerată o universalie, deși ea este conditio sine qua non a pluralismului. Ca ideal, democrația nu are nici baze teologice, nici ontologice. Nu există principii primare ale democrației. Poate să se dezvolte bine fără presupoziții filosofice. Tot ce se poate spune despre democrație, acolo unde ea există, este că ea este un sistem care concordă cu "intuițiile morale ale respectivei comunități istorice care a creat acele instituții". *** Problema cu această direcție de raționament care îi
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să pornească de la epopee către roman, și se poate spune că romanul a luat naștere ca un gen al femeilor. În acest sens, dezvoltări recente ale genului epic, determinate de recuperările de spațiu din perioada postcolonială, lansează mari provocări oricărei presupoziții deterministe despre evoluția genurilor. Epopeea tinde să fie tot mai puțin legată de un trecut de cuceriri, legendar și glorios, și tot mai mult de rezistența opusă invadatorilor și de încercarea reînnoită a celor colonizați odinioară să le "ia locul
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
iar paralepsă înseamnă "ceva ce este adăugat pe lateral". Pentru o teorie completă asupra elementului timp la Genette, sugerez cititorilor să consulte traducerea în engleză a scrierilor sale ( 1980). Barbara Herrnstein Smith a lansat demult un mesaj de avertizare în legătură cu presupoziția că fabula este preexistentă povestirii (1980). Paradoxul acestei delimitări a fost investigat în detaliu de Chase (1986) și teoretizat mai departe de Culler (1981), în psihanaliză și în romanul de mistere. Deși eu mențin în continuare distincția, sînt cu totul
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prima vedere, dar se dovedesc a fi diferite în anumite puncte esențiale; pe de altă parte, ea ne permite să comparăm structurile actanțiale ale fabulelor aparent foarte diferite. O analiză a acestui tip ne poate arăta aspecte neașteptate ale semnificațiilor. Presupoziția că modelul conturat anterior este singurul posibil ar fi absurdă. Exact ca în cazul analizei evenimențiale, există multe alte posibilități de abordare a problemei care ar putea sau nu ar putea să se îmbine cu modelul pro-pus de noi. Pe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
merg până la a afirma că din moment ce politica mondială este construită și nu descoperită, nu există o distincție fundamentală între subiect (analist) și obiect.79 Clarificarea problemei cauzalității relevă asumpțiile constructiviste alternative cu referire la comportamentul oamenilor, determinate mai degrabă de presupoziții ontologice, nu de cele epistemologice. Oamenii pot acționa într-un anumit mod pentru că au fost condiționați să acționeze într-un anumit mod de limbaj, care exclude înțelegeri alternative ale lumii. Sau aceștia pot calcula beneficiile materiale și sociale în anumite
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
actor în același fel, astfel că identitatea are caracter sistemic, intersubiectiv. Autorul aduce în discuție patru tipuri de identități: personală, corporate, de tip, de rol și colectivă, menționând că lista nu este exhaustivă și că definițiile nu sunt definitive.297 Presupoziția că identitățile actorilor nu sunt un dat, ci se dezvoltă, sunt menținute sau sunt transformate prin interacțiune face diferența între abordarea constructivistă și abordările tradiționale raționaliste în studiul politicii internaționale. Raționaliștii admit că se pot schimba comportamentele, însă consideră caracteristicile
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
mai precis de un tratament special al identității. Posibilitatea construirii de anarhii diferite este un aspect fundamental pentru abordarea lui Wendt și reprezintă punctul de plecare ancorat în teoria raționalistă. Tipul de anarhie depinde de ceea ce doresc statele să fie. Presupoziția se bazează pe caracterul construit al identității, iar caracterul anarhiei depinde de modul în care identitățile, respectiv interesele sunt definite. Wendt propune o teorie științifică a sistemului internațional, dar conceptualizează identitatea ca fiind circumscrisă identității statale. Cu alte cuvinte, Wendt
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și nu a metodei incidentelor critice) este o măsurare unidimensională; c) absența predicției perfecte nu este sinonimă cu absența confirmării; absența predicției perfecte nu înseamnă în mod necesar ignorarea diferențelor individuale; d) măsurarea factorilor prin stabilirea "importanței" acestora conduce la presupoziția falsă că factorii igienici sunt "răi", iar cei motivaționali sunt "buni", iar această distincție nu se regăsește în textul teoriei; e) considerarea factorilor motivatori ca determinanți ai performanței în opoziție cu factorii igienici, care au rolul de a menține performanța
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
privind comportamentul de restabilire a echității. Cu toate acestea, în urma analizei studiilor ce au urmărit testarea teoriei și după realizarea propriilor cercetări, Greenberg concluzionează: "evidența pentru teoria echității este în general destul de puternică" (Greenberg, 1990, p. 401). Romer (1977) subliniază presupoziția "ascunsă" a teoriei echității și anume faptul că suma rezultatelor obținute de două persoane (A și B) este o constantă. Astfel, cei doi angajați (fiecare fiind persoană de referință pentru cealaltă) concurează pentru un număr limitat de resurse (rezultate). Romer
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
am perceput aici ca fiind provocator s-a transformat, pe parcursul cercetării acestei problematici, într-o încercare de "pozitivare" a ideologiei. În diferite etape ale scriiturii, un astfel de obiectiv a părut a fi, realmente, de neatins. Nu în puține rânduri, presupozițiile luate drept certitudini s-au dovedit a fi veritabile "drumuri fără ieșire". Iar certitudinea de a fi reușit să duc la capăt această tentativă nu este nici acum pe deplin cucerită. Ceea ce am câștigat însă pe parcursul analizei pe care o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru descrierea unei relații cu un adevăr care transcende umanul, eliberat, așadar, de orice influență socială. Este vorba despre o viziune pe care lumea occidentală a primit-o ca pe o moștenire: Noi suntem moștenitorii acestei tradiții obiectiviste, centrată pe presupoziția că trebuie să ieșim în afara comunității noastre suficient de mult timp pentru a o examina în lumina a ceva care o transcende, și anume, a acelui ceva pe care îl are în comun cu oricare altă comunitate umană reală sau
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
condițiilor în care este practicată epistemologia. Obiectivitatea absolută rămâne deci un ideal și în cazul domeniului care își propune să identifice criteriile de demarcație dintre știință și ideologie. Desigur, atunci când ne referim la știință, avem cel mai adesea în vedere presupoziția că orice investigație specifică procesului de cunoaștere trebuie să fie bazată pe anumite reguli metodologice, dacă este să fie etichetată drept "științifică". Același lucru este valabil și în științele sociale, cel puțin din momentul în care Durkheim a scris Regulile
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este utilizat pentru a reprezenta anumite interese. Revenind însă la Giddens, cea de a patra teză pe care acesta o enunță decurge din primele trei și exprimă rezerva teoreticianului față de existența unui consens ideologic între clasele sociale. În opinia sa, presupoziția că ordinea socială proprie societăților contemporane rezidă într-un consens normativ amestecat cu elemente ale coerciției legitime, reușind astfel armonizarea intereselor sectoriale ale diferitelor grupuri este perfect chestionabilă. Tezele lui Giddens referitoare la conceptul de ideologie par să lase puțin
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socio-politice, ci la modul în care, în planul structurii sociale, înțelesul formelor simbolice poate configura relațiile de putere specifice, de altfel, oricărei societăți. Modelul cognitiv de analiză discutat aici este unul interpretativ în măsura în care implică o hermeneutică a fenomenelor socio-politice, asumând presupoziția că, "în cazul investigației sociale, constelația problemelor este semnificativ diferită față de aceea proprie științelor naturale, de vreme ce aici obiectul investigației este el însuși un domeniu pre-interpretat. Lumea socio-istorică nu se constituie doar într-un domeniu-obiect care ni se prezintă pentru a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]