20,415 matches
-
Alexandru Dobrescu Eminescu și noi În fiecare an, la mijloc de ianuarie, pretindem că ni se face dor de Eminescu. Și, ca să rămână semn că nu mai putem de dor, compunem articole ditirambice, în care punem la lucru impunătoarea zestre de poncife lăsată de înaintași. Peste an, prinși cum suntem cu multe și
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
se întreabă cu o reținută ironie: "Știu eu ce-o să zică-acuma cei mai cinici dintre voi. - Ați văzut în Primăverii vreun bloc confortul doi...?!" Așadar, numai cel care poate renunța la "cinism" - în cazul de față, încăpățânarea de a pretinde textului să transcrie, în nud, realitatea - va gusta din savoarea Suburbanelor... Realul este un pretext și poate fi regăsit în măsura în care cioburile mai pot conserva, în parte și "infidel", imaginea chipului reflectat în oglindă. Dacă majoritatea povestirilor încep într-un mod
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
renumiți, ca V. Burlă, Xenofon Gheorghiu, Ion Paul, Costică Botez, mai toți viitori colaboratori ai Vieții Românești. Cititor impenitent și din ce în ce mai rafinat, Sadoveanu își dă seama de timpuriu că Ion Creangă nu e un scriitor popular, ci un artist care pretinde un cititor întrucâtva evoluat. Va dovedi în timp o înzestrare excepțională în lecturile lui din Amintiri din copilărie, socotind cu excesivă modestie că e singura lui însușire artistică de care era sigur. Îi cunoaște acum pe sonetistul Mihai Codreanu, "tânăr
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Madi, îți mulțumim pentru că lași atîta frumos în urma ta. Claudiu Komartin eparte de a fi fost tiranică, prietenia Marianei Marin te cuprindea ca un năvod luminos, și se cerea respectată cu sânge și suflet. De la ea îți era permis să pretinzi totul, dar, o dată ce acceptai acest lucru, nu mai era loc pentru jumătăți de măsură. Răzvrătită în fața răcelii și a nepăsării din gesturile semenilor, Madi absorbea toate durerile și frământările lumii, contopindu-se cu ele până la schilodire, pentru a le infuza
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
fi fost - în virtutea principiului noblesse oblige - una în primul rînd de romancier. O încununează însă frumos, la sfîrșitul lungii și sinistrei paranteze comuniste, și nu fără ceva din acea melancolie care-mi aduce aminte de definiția baudelaireană a frumuseții: "Nu pretind că Bucuria nu se poate asocia cu Frumusețea, dar susțin că Bucuria e una din podoabele ei cele mai vulgare; - pe cînd Melancolia e, ca să zic așa, însoțitoarea ei ilustră, pînă într-acolo încît nu pot concepe...un tip de
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
nici măcar pe cele mai cunoscute din mădularele acestei familii care a dat Țărilor Române zece voievozi și un însemnat număr de savanți, de capi bisericești, a ține pasul unei cărți de genealogii echivalează cu o cursă lungă, cu multe stații, pretinde o erudiție pe care n-o vom simula, sub pretextul că cititorul are și el dreptul a face descoperirile lui. Dar pe acest cititor îl putem asigura că, parcurgând filele cărții va simți cel puțin imboldul de a-și cunoaște
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
Vorbim aceeași limbă, suntem de același sânge, deși ne despart peste două mii de kilometri. E o nedreptate istorică! De ce să trăim aici izolați, ca pe o insulă, departe de centrul nostru? Avem tot dreptul, un drept istoric, dreptul internațional, să pretindem un coridor, o legătură directă cu țara, un culoar prin Germania, prin Polonia, pe unde-o fi mai aproape, mai de-a dreptul... (Căci Marea Baltică nu mai exista.) Trebuie să obținem acest coridor prin Europa, trebuie să-l obținem cu
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
al XVII-lea și al XVIII-lea cu rolul crescut al elocintei, respectiv al retoricii, în reprezentările sociale, în arhitectură complicată a constituirii unei imagini publice, a impunerii și susținerii ei, arta (literatura) devenind din ce in ce mai mult un mijloc de a pretinde sau de a obține un statut privilegiat sau un avantaj social, politic, cultural. Văzută din acest punct de vedere, argumentat cu o largă desfășurare de exemple privind invatamântul epocii, caracterul ascendent al "disputatiei" și al argumentărilor unei scolastici exuberante și
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
însă a avut o surpriză: coadă cam mare, la care tot ar fi fost nevoit să piardă vreo două zile. Ce face un om care vrea să fenteze o coadă mare și să se bage în fața? Atrage atenția, normal! Se pretinde însărcinat și leșină, își dă un pumn în nas ca să curgă niște sânge, mimează o cădere de calciu, face ceva... În cazul de față, protagonistul a ales să se cresteze pe mâini cu lama. Cam dureros pentru gustul meu, da
Cum sa te tamponezi eficient cu mult alcool si putin sange by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21177_a_22502]
-
păr din tavan și schingiuită în zeci de alte moduri, Elisabeta Rizea a găsit totuși puterea de a nu vorbi și de a nu trăda. De citit, pentru a vă aminti apoi de povestea ei, în zilele în care veți pretinde că “viața e un dezastru”, pe motiv că vi s-a stricat mașina, vi s-a umflat o măsea și nu merge nici liftul. (Publicat în revista Unica, ediția din iunie 2012) Voi ce ați recomanda pentru o vacanță perfectă
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
Simona Tache Sau bătaia în dialog dintre Mihai Radu și mine, din Cațavencii de săptămâna trecută. De data asta, el a întrebat care-i treaba cu femeile, atunci când, deși trântesc și bufnesc, pretind că nu au nimic, iar eu am răspuns. Citiți toată tărășenia aici.
Ce au femeile când “nu au nimic” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21264_a_22589]
-
anul trecut (asta presupune un teanc de hârțogăraie de completat) - de semnat niște contracte noi pe anul în curs - de elucidat și rezolvat cu asigurările de sănătate pe partea de Drepturi de Autor (o parte din firmele cu care lucrez pretind că rețin la sursă și virează ele către stat, altele mă cheamă să-mi iau adeverințe de venit, cu care să mă duc la casa de sănătate, să cer să mi se calculeze cât am de dat pentru 2010). Între
Viaţa e o lungă listă de probleme de rezolvat? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21288_a_22613]
-
mei și a prietenelor mele. :: The One, decembrie 2013 :: foto: ckanderson (Chris) on deviantART oare cum ajung foștii fumători așa înrăiți ? eu nu mai fumez de 4 ani dar mi-am jurat să nu devin ATÂT de nesuferita încât să pretind de la prietenii mei ce eu nu am putut să fac ani de zile ... dacă ajungi să te pui în balanță cu un viciu, cred că viciul va câștiga... un fumător ce să facă la nefumători? se va grăbi să plece
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
nevoie să treacă pe acolo. Eu cred că o parcare subterană în centru ar rezolva mare parte din probleme. Că în orice altă țară occidentală. Dar nu există... Amenzile pentru parcare sunt o mizerie. Trebuie creată normalitatea apoi să se pretindă respectarea ei. Iar punerea în practică a proiectelor este în sarcina celor care administrează domeniul public. La mulți ani ! există parcare subterană în bucurești, în centru, la intercontinental!se intră prin spatele teatrului natzional! Mie nu mi se pare nimic
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
nimic anormal în sistemul de ridicare al mașinilor. Am incercat sa plimb copilul în căruț pe trotuar și nu am putut. Mi-am murdărit pantalonii costumului încercând să mă strecor între zid și botul mașinii. Eu nu sunt nesimțit și pretind asta de la toți ceilalți. Decât să parchez aiurea, nu o mai fac. Merg până unde reușesc să parchez corect, cu plata sau fără. Nu am pretenții la locuri de parcare, pentru că am văzut că nici occidentalii nu au astfel de
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
Dar colega ei, fată romanțioasă, îl iubește pe Paul Bourget. În timpul acțiunii din La Medeleni, Bourget trăia (1852-1935), ba era și academician din 1894 în locul lui Maxime du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzînd că l-a întîlnit și plastografiind un autograf de la acesta. Vania, unchiul Olguței, are lecturi serioase din literatura rusă. Îi adoră pe Tolstoi și Dostoievski. Îl detestă pe polonezul Joseph Conrad. Rezultă că un absolvent de liceu la început de
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
moale, mai colorată și mai aromată. Când a fost premiat de către învățătorul lui, la sfârșitul clasei întâi - desigur, pe deplin meritat, întrucât Gough a fost un elev deosebit de conștiincios și de ambițios - a refuzat premiul, provocând un imens scandal, el pretinzând că i se cuvine mai mult. Și, într-adevăr, n-a mai pus mâncare în gură și nici vorbă să-și ceară iertare învățătorului, directorului școlii și întregii asistențe. Stătea întins pe pat și se uita la tavan. Părinții, după ce
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
face vrednic de un tratament mai riguros. Capul Bunei Speranțe, atins de Bartolomeu Dias în 1487, și care inițial a fost botezat Capul Furtunilor, și-a primit numele cunoscut astăzi de la regele D. Joăo al II-lea și nu, așa cum pretinde autorul, de la D. Manuel, care, la vremea respectivă, nici nu fusese numit moștenitor al tronului. Nava lui Bartolomeu Dias s-a scufundat în Atlantic în timpul călătoriei lui Cabral, așa că naratorul n-avea cum să-i contemple mormîntul pe țărmurile africane
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
de descoperitori pe uscat (padrőes) nu erau cruci de lemn, ci stele de piatră, cu o inscripție și o cruce în vîrf, din care multe au fost recuperate și se află astăzi în muzee. De altfel, flota cu care protagonistul pretinde că a ajuns în India, a plecat din Portugalia înaintea întoarcerii navelor lui Cabral așa că, în logica narațiunii, era imposibil să fi aflat ceva despre moartea navigatorului, a cărui soartă o deplînge de mai multe ori pe parcursul cărții. încîlceala spațiilor
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
roman devine greu de stabilit. O serie de personaje reale, dar mai puțin faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate de narațiune: Pęro de Alenquer, unul dintre cei mai buni piloți ai epocii, despre care naratorul pretinde c-ar fi participat la călătoria care l-a dus în Orient, murise deja în cursul călătoriei de întoarcere a flotei lui Vasco da Gama din India. La o pretinsă întîlnire dintre Magelan și regele D. Manuel, și care pare
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
lor în apartamente îndură năvala fonică a lui Nicolae Guță, secondat de o anume Claudia, cu care întreține un scurt dialog muzical despre cererea și oferta în ale sexului. Dai o mie de parai / Dacă-ți place să mă ai, pretinde Claudia, înzestrată cu abilități sindicale de arta negocierii. Dau și-o sută, dau și-o mie / Numai țeapă să nu fie, acceptă culant Guță, mulțumit că agenda poate fi acoperită într-un timp atât de scurt. La geamuri apar deja
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
cum se-nvîrt se-nvîrt în jurul tău morții ca niște sfîrleze unii umblă pe muchia unui gînd cum pe ape alții se adună-n senzaționalele desene ale prafului de pe mobile ori se despart ușor aidoma pulpanelor unei haine. Norme Numai ceea ce putrezește pretinde dovezi nici pămîntul care putrezește nici apa care putrezește nici soarele care putrezește și el nu se abat de la regulă doar sfințenia nu putrezește e un etern început gata cel mult a se sparge rece și inumană cum o bucată
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
privit. ,Obiectele fizice pot fi numai în corespondență cu datele senzoriale, cam în același mod în care un catalog este în corespondență cu lucrurile catalogate" (B. Russel). De aceea, cuvîntul realitate ar trebui scris numai în ghilimele, iar cei care pretind că o descriu ar trebui să înceapă de fiecare dată prin a-și cere scuze, pentru că nu fac decît să interpreteze niște simulări mentale, altfel spus, niște metafore. Rigoarea aparentă a discursului filosofic sau a celui științific nu trebuie să
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
el renunță la orice formă de comunicare cu femeile din propria-i familie. De aici un șir întreg de malentendu-uri și quid pro quod-uri care au culminat cu abandonarea Anei în brațele lui Lică și drama care se cunoaște. Deși pretinde că își iubește soția, Lică manifestă față de aceasta, pe întreaga durată a nuvelei, o atitudine duplicitară, disprețuitoare, folosindu-se de ea ca de un obiect sau, mai rău, ca de un animal din gospodărie. Că în Moara cu noroc femeile
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
s-ar fi priceput măcar la versificație, ar fi observat că emistihul într-un vers de 14 silabe numără 7 silabe, nu 6, și ar fi îndreptat din mers eroarea. În aceste condiții, ar fi prea mult totuși să-i pretindem să observe lucruri mai rafinate, căci poetul scrie uneori și cu doi i, dar numai atunci când în ortografia actuală sunt necesari trei. Copii în pensioane, în grafia lui Macedonski, se va transcrie Copiii în pensioane..., nu ad litteram cum o
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]