180,565 matches
-
și fără sfîrșit, aproapele și departele. Ei bine, dorința aceasta de a rupe limitele, de a găsi ceva palpabil se împlinește, cum spuneam la început, prin experiența (atît de palpabilă, nu?!) a exilului. Existența se însuflețește, peisajele devin mai pitorești, prezența umană e mai vizibilă, dar, din păcate, lumea creată nu mai are mister, își pierde melancolia, ne apare mai puțin interesantă. Se modifică nu atît stilistica frazei sub presiunea limbii franceze în care scrie acum autorul, cît registrul lexical. Cuvintele
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
spaniolă, obsesia inchizitorială. Rembrandt: Filosof în meditație. Lumina vine pe fereastra mică, rostogolindu-se parcă pe scara strâmtă în colimacon... Leonardo: Sf Ana, Maria, Cristos și mielul. Nu înțeleg această jertfă păgână simbolizată de miel ca simbol al nevinovăției cristice. Prezența femeilor dă o senzație de... (șters cu violență). Bacchus contrar Sfântului Ioan, la care botezul este natura asumată, planeta albastră stăpânită de apă... Mai 1992. Roma, Via Parioli. Întâlnirea cu octogenarul italian bogat care pe canicula romană și mirosul de
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
mai complexă în proza Avatarurile lui Vasile Spălărețu în care ambiguitatea este păstrată pînă la capăt. Este povestea unui mort care, a doua zi după creștineasca înhumare își face apariția pe ulițele satului, fără ca cineva să vadă în această surprinzătoare prezență ceva ieșit din comun. Interesant este și aici faptul că atît sătenii cît și mortul rămîn captivii unui comportament, ai unui mod de gîndire și ai unui vocabular îndelung exersate în relațiile de zi cu zi: „A doua zi (după
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
la o existență nemăsluită și în afara constrîngerilor tale căcăcioase. Să nu mai depind de voința ta rahitică și de imaginația ta chinuită, schematică și leneșă. Mi-ai dat o oarecare identitate, mi-ai construit o fizionomie morală și o anumită prezență socială și, tocmai acum, cînd credeam că totul intră într-un anumit firesc, m-ai aruncat sub ochii lacomi ai milioanelor de oameni dornici de întîmplări pe care ei înșiși nu le pot avea din lipsă de curaj, de sînge
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
în fața ticăloșilor din țară (vezi „baronii” județeni, vezi miniștrii cu bube în cap, vezi potlogăriile consilierilor ministeriali și prezidențiali), pe de alta, așteaptă tratament de lux din partea străinătății. Oricâte opinii s-ar vehicula (că nu suntem doriți în Europa, că prezența României la turneul final din Portugalia ar fi însemnat pierderi substanțiale pentru organizatori etc. etc.), realitatea e că ne complacem în postura de victime oloage, care-ar vrea să fie-n rând cu lumea, însă numai la plăcinte. Când e
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
obsesivă a puterii că oamenii ar putea fugi. Așa încît o considerabilă porțiune a țărmului era rezervată armatei! În timp, ea a ocupat și cele mai frumoase zone de pe litoral. După căderea comunismului, s-a întîmplat un lucru paradoxal. Tocmai prezența armatei a fost cea care a ferit litoralul albanez de degradarea prin construirea hotelurilor de beton și a unor edificii sinistre. După căderea comunismului, oamenii s-au repezit să clădească la întîmplare, dar au fost aplicate reglementări și astfel dezastrul
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
un lasou invizibil, un braț solid, „lucrat” în îndelungate ore la sală. Mulțimea a înmărmurit, incapabilă să reacționeze la apariția coșmarescă. După ce mașinăria infernală a dat colțul, o femeie de lângă mine a îngăimat: „Cred c-a fost diavolul, alungat de prezența Fecioarei din Fatima!” Nu era diavolul. Era fiul unuia dintre personajele pe care Iliescu le trimite și retrimite în misiuni de înaltă reprezentare diplomatică.
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
puse în valoare sau care au nevoie de o redefinire. Ceea ce remarcam încă de la prima ediție, și anume că într-un oraș cum este Piteștiul, armonios construit din punct de vedere arhitectural și bine administrat din punct de vedere edilitar, prezența sculptorilor capătă o responsabilitate sporită și o puternică dimensiune morală, se adeverește acum în mod deplin. Integrate în situl urban, lucrările sculptorilor dobîndesc rapid o funcție publică și își asumă inevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
deocamdată, singură - lectură a cărții nu-mi dau seama cu precizie dacă cele două voci narative ilustrează, pe axa temporală, stiluri specifice cum ar fi tradiționalism vs. modernism vs. postmodernism). De cele mai multe ori cele două voci narative își fac simțită prezența la nivelul aceleiași fraze (replicile lui Fra aflate în mintea je-ului narator răsună mereu în timpul prezent al povestirii), ceea ce poate fi destul de solicitant pentru un cititor obișnuit, deprins să plutească pe apele liniștite ale romanului tradițional. Important în acest roman
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
rest al Codrului Vlăsiei. În plină caniculă, umbra te îmbrățișează ca un vechi prieten („codrul - frate cu românul”). De aceea, și foșnetul frunzișului de sub pași îți răsună familiar. Dacă rămîi nemișcat două-trei minute, zeci de gîze iau, copilăroase, act de prezența ta. Curtezani înaripați își revarsă nevăzuți trilurile. Închizînd ochii, obții un crîmpei dintr-o demult încercată senzație onirică de paradis. Nu faci însă zece pași în buget, că te și trezești stropit de jeturile puturoase ale „muzicii preferate” de un
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
fost în anii deceniului nouă una dintre vedetele vieții culturale bucureștene și o figură emblematică a miraculoasei mișcări artistice apărute atunci și pe care continuăm să o numim „generația optzeci”. La vremea respectivă Magda Cârneci era, alături de Andrei Pleșu, o prezență constantă și întotdeauna de remarcat la vernisajele unor expoziții de artă plastică (la fel ca în cazul lui Andrei Pleșu, discursul său îmbină erudiția și subtilitatea interpretării cu expresivitatea și precizia termenilor), iar Magdalena Ghica devenise un nume cu rezonanță
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
cu hai, al căror uz actual nu pare tocmai unul de menajare politicoasă a interlocutorului; dimpotrivă, sugerează o anume brutalitate - deloc ceremonioasă - a închiderii dialogului. De fapt, semnalele de tipul păi sau hai au drept caracteristică un comportament diferit în funcție de prezența sau absența pauzelor: păi marchează într-adevăr ezitarea precaută atunci cînd este urmat de o pauză (păi... mergem; păi... am greșit); dimpotrivă, fără pauză, interjecția întărește forța ilocuționară a enunțului următor, legîndu-l de contextul precedent și chiar conferindu-i caracterul
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
făcut Unirea sînt cele două obective ale Danei Dumitriu în ciclul său epic. Prozatoarea redeschide cartea istoriei pentru a împlini profilul uneia dintre epocile cele mai contradictorii și pentru a finaliza destinul epic al unui personaj aproape legendar, a cărui prezență pe scena politică a veacului interesează atît pe istorici, cît și pe amatorii de literatură. O fie și fugară privire asupra vieții lui Ion Ghica dezvăluie o sumă de fapte pe cît de spectaculoase, pe atît de tipice pentru omul
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
englezul Stanley sînt alte „oglinzi” în al căror focar se luminează imaginea exactă a noii epoci românești pe care a deschis-o Unirea. Imagine al cărei contur se completează în romanul Danei Dumitriu mai ales prin intermediul unui simbol ale cărui prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
obiectivitatea analistului este îmblânzită de evocări, „metodă” care nu se mai aplică în cazul celorlalți poeți. Pe Leonid Dimov îl privește diacronic în evoluția de la un volum la altul; în Mircea Ivănescu vede cel mai bun exemplu pentru a argumenta prezența unor constante ale poeziei optzeciste încă din anii ’60-’70 prin recurgerea la prozaism, biografism, epicizare sau prin dimensiunile lungi ale poemelor sale, opuse ermetismului modernist. Florin Mugur este un „maestru din umbră” a cărui operă are drept sâmbure tematic
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
cu urină/ în pauză ne frecăm hainele de pereți/ ne ducem pe la majorate «vai, cu ce parfum te-ai dat?»/ «nu, nu e dior?» bărbații se oferă să ne țină paltoanele/ le perie le scutură le mângâie/ ca să ne simtă prezența chircită prin buzunare/ nimănui nu-i trece prin cap că sunt niște oameni/ sunt oamenii-haine omul pus peste om să-i țină de cald/ lipit de spinare prins în bolduri/ nici mai lung nici mai scurt/ cu păr des pe
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
transformată în manifest revoluționar nu face decât să consolideze pozițiile retrograde ale “birocrației critice”. Din cauza acestei false probleme - teatrul de subsol și teatru de parter - de câte ori mă duc la Green Hours simt nevoia să mă trec într-o “condică de prezență” ținută probabil de “critica de direcție”, nu cumva să se spună că “am refuzat să văd teatru în pivnițele lor de subzistență” sau că, doamne ferește am lucrat la “interzicerea valorilor reale”. Și caut valorile reale. Nu le găsesc întotdeauna
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
cu infixul -ez la prezent indicativ și conjunctiv. Verbul e totuși destul de șocant: nu are justificarea unor înrudiri latine (că a accesa), nici simplitatea pronunției și a scrierii (că a printă); dimpotrivă, apare că un element evident străin, marcat de prezența unei litere specifice (w), prezentînd dificultăți de pronunție (doi diftongi în două silabe succesive, tipici pentru engleză, dar - în sine sau prin secvență în care apar - mai puțin pentru română) și mai ales cu o marcată diferența între scriere și
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
pe inamic îl demoralizezi prin diversiuni, dezbinare, știri false, intoxicare, panică, alarme perpetue, trupe de comando în uniforma dușmanului, bruiaj electronic. Îl demoralizezi, îl dezorientezi, dar nu îl nimicești cu totul, căci ai nevoie de el pentru a-ți motiva prezența și leafa și pentru a te legitima”. Mă tem că nici asemenea propoziții proiectate pe un trecut cu atît mai primejdios cu cît proba mai multe manevre ingenioase nu și-au pierdut complet actualitatea. Clivajul dintre creație și oficialitate persistă
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
fel funcționează, ca forme ale folclorului urban contemporan, unele bancuri sau „cîntecele de tabără”: creînd premisele pentru rostirea unor cuvinte vulgare, obscene, pe care le evită prin deviere în ultimul moment. Desigur, nu toate ghicitorile sînt de acest tip, dar prezența acestor strategii explică cel mai bine menținerea speciei ca ritual de comunicare între maturi. Nu se poate spune că această latură a fost total ignorată de folcloristica românească din ultimele decenii; ea a fost însă constant minimalizată. Argumentația tipică subordonează
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
despre ce este vorba în propozițiune»” (azi.ro/arhive /2002/ 03/26); „culmea e că nu despre fostul rege era vorba în propozițiune” (Dimineața, 58, 1997). Evident, propozițiune apare și în alte situații ironice, în afara sintagmei citate, dar adesea în prezența altor mărci parodice „astă ultimă propozițiune este din partea lui Anoton după «doo» căni de vin” (poezie.ro). Utilizările serioase sînt în mod previzibil legate de vîrsta, cultura, educația vorbitorilor; în genere formele în -țiune apar, ca rezultat al unor fenomene
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
tv și on line, dar, mai ales, a numeroaselor traduceri din opera sa, după cum consemnează „Frankfurter Rundschau” : „...Nora Iuga se prezintă ca o mare scriitoare europeană”. Nora Iuga a declarat În nenumărate ocazii că se simte cel mai bine În prezența tinerilor, fie că este vorba de public, fie de generațiile tinere de scriitori, pe care Îi sprijină și Îi promovează atât În țară, cât și În străinătate, fapt pentru care Îi dăruim toată admirația noastră. Trăind În preajma unor asemenea personalități
La mulți ani, Nora Iuga!. In: Editura Destine Literare by Angela Baciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_321]
-
întregii scrieri premiate! Pînă la publicarea creației în volum, Alexandru Lungu a mai citit de cîteva ori Ora 25, în același salon al Claudiei Millian, „cu o încordare emoțională poate mai intensă decît în ziua înmînării premiului, fapt explicabil prin prezența unor ascultători ca Alice Voinescu, Mihail Sadoveanu sau Pompiliu Constantinescu”. Urmează o crudă perioadă de tăcere, între 1947 și 1964. Cuvîntului poetic i s-a pus călușul ideologic. „Mult mai mult mi-ar plăcea să vorbesc, scrie Alexandru Lungu, despre
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
țevi și în ale cărei canale sug aurolacii din pungă, ci el este infinit mai mult decît atît, și în structurarea, în dinamica, în expresia, în existența lui profundă și chiar în metafizica sa, artistul are un rol esențial. Iar prezența acestuia nu este una spontană și circumstanțială, ci, pur și simplu, o condiție vitală a existenței orașului însuși. Cu atît mai mult în spațiul românesc și, cu atît mai mult, în sudul țării, unde orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau cu obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]