402 matches
-
despre gloabele „isprăvnicești și pârcălăbești". Din documentele consultate, prin poslușnici se înțeleg oamenii venetici, aduși de prin alte țări, în diferite rânduri și puși în serviciul episcopiei. Adesea, poslușnicii ca și coloniștii străini, care sporeau populația locală, erau tot români, „pribegiți prin alte țări”, prin Bulgaria ori la unguri, așezați acolo în alte timpuri și reveniți la baștină, cu speranțe de viață. Referitor la coloni, găsim o carte domnească din 7 aprilie 1662, de la Evstratie Dabija Voievod, prin care, în urma cererii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o favoare pe care eroul o acordă sau nu o acordă, spre binele sau răul lui. Dar unul din scenariile cele mai frecvente este ceea ce am putea numi testul de ospitalitate. "Zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii"147*. Teoxenia, adică vizita unui zeu în casa unor muritori pentru a le pune la încercare ospitalitatea, adică, de fapt, omenia lor prin ceea ce ea are pozitiv, semn de virtute și de pietate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
generează teamă și înfiorare, chiar dacă aduce și o deschidere către lumea exterioară, chiar dacă aduce cuvinte noi. El este totodată amenințare și dar154. Odiseea cunoaște astfel de situații teoxenice. Pretendenții știu că "zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii" (Odiseea, 17, 485-487)155. Iar întoarcerea lui Ulise, ultimul dintre pretendenți, ia el însuși forma vizitei unui zeu. El seamănă în multe privințe cu o divinitate, deși e deghizat în cerșetor. Eumeu, cu toate că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o scenă de epifanie decât de recunoaștere. Pretendenții se gândesc chiar că cerșetorul e de fapt un zeu (17.485-487), trad. p. 69 II: "Te pomenești că-i vreun zeu, că zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii". Și totuși nu vor ține seama de acest lucru spre nenorocul lor. 112 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 134, II, p. 122 II (nota trad.) 113 "Mult ne mai învinuiesc oamenii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în Monograme pe pietrele Nordului, volumul apărut de curînd la editura Limes din Cluj-Napoca. Septentrionul nu e, la el, locul unui popas întîmplător. Dimpotrivă, tot timpul își adună mai pe umeri o togă de ,păstor" al ținutului. De actor literar pribegit în pustie. Acolo așteaptă o altfel de lume, făcută din pietre trăsnite, din ape descîntate cu cenușă, din minuni năpraznice. O lume care purcede din Vechiul Testament în Transilvania cu capcîni și stihii. Ei îi închină George Vulturescu o poezie de
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
-n liniștea ce plânge din podgorii, Sub umbra lor se plimbă azi dușmanii. Cum stau la rând, pe ulița pustie, Îmi par răzăși, chemați la adunare Și-n freamătul cu fire de poveste, Trezește parcă din adânc chemare. Bătrânul Nistru, pribegit în vremuri, Urzește cânt pe stative de stâncă Și doina tristă din castani o fură, Să ducă-n sate jăluire-adâncă... Au înflorit castanii la Soroca În primăvara plină de-ntristare; Parcă-s policandre verzi în care ard Mii lumânări zvârlite
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
cei 50 de ani sunt doar o secvență, dar foarte importantă pentru că i-a dat statutul stabilității. Până atunci teatrul liric nu avusese o „casă” a lui, viețuind circa un secol și jumătate într-un provizorat sărăcăcios, veșnic supus mutărilor, pribegind prin diferite săli nepotrivite atât pentru activitatea de pe scenă cât și pentru public. Nici după instituționalizare (în 1921) situația nu s-a schimbat, Opera Română fiind găzduită în sala de lângă Cișmigiu, „într-o rușinoasă stare”, spunea Mihail Jora, și după
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
întîlnind ochii lui Axius, se aprinse o flacăra vie de fericire nemărginita". Mai tîrziu, în Germania medievală în așteptarea înfricoșătorului an o mie, Hans, ajuns monah, vede, în chipul Fecioarei Maria din icoana chiliei sale, pe femeia iubita. Părăsește mănăstirea, pribegind. Dar în îndelungată să pribegie, chipul Mariei continuă să fie, pentru monah, ipostazierea femeii aievea, de care e îndrăgostit. Revine la mănăstire, stăpînit de aceeasi obsesie, batjocorit de Satana. Moare, căzînd la pămînt cu icoana sfîntă în brațe. În transfigurarea
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
străbate. Ea trece doar pe străzi netulburate Cu-același chin întipărit pe mască. în cimitir se-așază, ostenită. Și florile ce mai adânc palpită Se lasă pe-un uitat mormânt să cadă. Astfel, de-atâtea veacuri umbra vine, Când seara pribegește pe coline, Mormântul Beatricei să-l revadă. 1954 Mă bate gândul Mă bate gândul stingerii într-una Și liniștea mă cheamă tot mai rar. în timpul meu și-n lume solitar, îmi port tristețea-n ochi ca totdeauna. Pribeag pân-seara-și limpezește
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
care, alături de Alexandru Ioan Cuza, a încurajat luarea în stăpânire a pămînturilor de către români. În intervalul care corespunde ocupării acestor locuri de către mocani, au venit din Crasna familii de nemți, născuți în regiuni germane precum Landau sau Pădurea Neagră, care pribegeau prin Polonia. Venirea acestora era încurajată chiar de regalitate, dominată pe atunci de o casă germană. În 1940, în urma modificărilor de granițe dictate de Hitler foarte mulți germani s-au întors în țară de origine, rămânând în localitate doar 10-15
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
În acea perioadă, în aceeași zona apăruse și comuna Pribegi, cu 1085 de locuitori în satul Pribegi. În 1950, comunele au fost transferate raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, la un moment dat comuna Pribegi fiind desființată și inclusă în comuna Perieți. În 1964, satul Pribegi a fost rebotezat "Stejaru", iar un alt sat nou-apărut, Netoți, a devenit "Păltinișu". În 1968, comuna Perieți a revenit la județul Ialomița, având alcătuirea actuală. Două obiective din comuna
Comuna Perieți, Ialomița () [Corola-website/Science/301247_a_302576]
-
1085 de locuitori în satul Pribegi. În 1950, comunele au fost transferate raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, la un moment dat comuna Pribegi fiind desființată și inclusă în comuna Perieți. În 1964, satul Pribegi a fost rebotezat "Stejaru", iar un alt sat nou-apărut, Netoți, a devenit "Păltinișu". În 1968, comuna Perieți a revenit la județul Ialomița, având alcătuirea actuală. Două obiective din comuna Perieți sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca
Comuna Perieți, Ialomița () [Corola-website/Science/301247_a_302576]
-
de timp apropiată, dar N.S. ne lasă oarecum derutați, neoptând pentru unul din ei. Dragomir din Orboiești, cel aflat în sfatul domnesc în calitate de mare spătar, între 13 august 1541 și 25 martie 1545, iar intre 1554-1557, în calitate de mare vistier, a pribegit o vreme din pricina domnului Mircea Ciobanul, care i-a tăiat doi frați, pe marele stolnic Dragu și pe marele spătar, Stroe. Mai avea un frate, pe marele logofăt Tudor. În 1554 era solul lui Pătrașcu cel Bun pe lângă principele Transilvaniei
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
stolnic Dragu și pe marele spătar, Stroe. Mai avea un frate, pe marele logofăt Tudor. În 1554 era solul lui Pătrașcu cel Bun pe lângă principele Transilvaniei. După moartea lui Pătrașcu cel Bun, la sfârșitul anului 1557, împreună cu soția sa, Neacșa, pribegește din nou (la domnie revenind Mircea Ciobanul pentru a treia oară), în Transilvania. Apoi nu se mai știe nimic despre el, dar soția se mai află acolo încă prin 1566. Celălalt Dragomir din Cepturile, frate cu Toma din Pietroșani, cel
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
În anul 1781, este atestat pentru prima dată numele de Fulga în locul vechiului nume Smârciu. O legendă transmisă oral lămurește schimbarea numelui. Noua denumire este legată de numele unei domnițe care a părăsit locurile natale din pricina năvălirii tătarilor și a pribegit spre apus. Ajungând pe dealul Istrița, a văzut în vale, spre sud, un câmp deschis, având în mijloc un lac și spre vest pădurea (Codri Vlăsiei). A hotărât așadar să-și așeze aici stânile. Apoi au apărut și casele, ridicate
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
satele de sub munte au răspuns comisiei de comunicare a ""Patentei de unire"", care dispunea unirea cu Roma catolică, asemenea sătenilor din Bucium, că ""...noi suntem gata să lăsăm biserica la porunca măriilor-voastre, preotului unit,dar mai bine ne pustiim și pribegim decât să ne ținem preot unit"". Într-o zguduitoare scrisoare datând din 1759, jupânul Ioan Oancea din Făgăraș scria: A fost firesc așadar ca în 1759, la declanșarea răscoalei anti-uniație condusă de călugărul Sofronie de la Cioara, făgărășenii să fie primii
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
fure, să nu mintă, să nu se desfrâneze sau să nu devină invidioși pe bunurile altora. Încălcarea legilor urma pedeapsa cu moartea (prin aruncarea cu pietre). Diversele păcate și neîncrederea i-au făcut pe evrei să fie pedepsiți și să pribegească 40 de ani în deșert. În acest timp s-a făcut Chivotul Legământului - o comoară religioasă de neprețuit. Toți acești 40 de ani nu arată nicio dovadă ascunsă în deșert dacă ar fi existat exodul - nicio rămășită de animal, om
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
Gheorghe Ghica. Încearcă să-și reia tronul, ajutat de aliații săi Constantin Șerban Basarab al Munteniei și Rakoczy, dar e învins la Strunga. În scurt timp e scos din alianță și înlocuit cu Mihnea al III-lea al Munteniei și pribegește prin Polonia și Austria (1662), Brandenburg, Moscova și Suedia (1665), dar fără rezultat. Toți îl părăsesc, și lipsa de mijloace îi aduce mizeria materială. Bolnav, părăsit și aflat în suferință, moare la Stettin în 1668, de unde soția sa îl aduce
Gheorghe Ștefan () [Corola-website/Science/299334_a_300663]
-
Petru cel Tânăr , hotărăște schimbarea domniei în Țară Românească. Primul act notabil al acestei domnii îl reprezintă o baie de sânge printre boieri, făcută după modelul Mircea Ciobanul. Astfel, în "Letopisețul Cantacuzinesc", se menționează că: "„deci atuncea boiarii câți erau pribegi încă au venit de s-au închiat toți la Alexandru vodă. După aceia trecând 2 luni, iar Alexandru vodă au început de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul ot Drăgoiești i Mihnea ot Bădeni i sin Udriște vistierul
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
doamnii sale le scotea, di le făciia silă. Acéstea toate neputându suferi boierii, mai vârtos Movileștii, vlădica Gheorghie, Erimiia vornicul, carile mai apoi au fostu și domnu și frati-său Simion păharnicul, Balica hatmanul, s-au sfătuit pre taină ca să pribegească. Carii întăi ș-au făcut prileju cu voia lui, ca să margă să sfințească mănăstirea Suceviții și apoi cu toții au trecut la Țara Leșască, alții la turci, alții la munténi, alți printr-alte părți. Mergându décii jalbă la împărăție de răsipa
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Control. Din păcate, acest document ajunge în posesia delegației sovietice, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși opresoinii comuniste. Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare și este nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la închisoare. S-a ascuns un timp în via fratelui său geamăn, în casa preotului greco-catolic Anton Pet, din Răchiteni, județul Iași și la Butea. Fiind grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
deosebită pentru biologie și mai ales pentru biologie marină. Din Stanford a plecat la New York, unde a încercat să trăiască din scris ca gazetar. Nereușind, s-a întors în California unde a lucrat ca laborant chimist, zidar și muncitor agricol, pribegind din loc în loc. Un timp a trăit pe o ambarcațiune proprie, câștigându-și existența din pescuit. Locuind în Pacific Grove cunoaște pe conducătorul unui laborator de biologie, Ed Ricketts, care devine un prieten apropiat și sfătuitor al lui Steinbeck. Împreună
John Steinbeck () [Corola-website/Science/303900_a_305229]
-
obținut titlul de cel mai bun CD de muzică cultă al anului 2001, trofeu oferit la decernarea Premiilor Industriei Muzicale Românești (martie 2002). Au urmat „Toamna...”, „Iarna...” și „Vara Simfonic”. Cele mai recente proiecte alături de Tudor Gheorghe, „Calvarul unei inime pribegi” și „Parfumele nebunelor dorinți”, ce au ca tematică melodiile Bucureștiului de altădată, au avut un succes răsunător, fiind prezentate în țară în peste cincizeci de spectacole fiecare, jucate cu casa închisă. În urma reputației de compozitor și orchestrator dobândite, artiști valoroși
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
cultural mediu și depășindu-și cu autoritate competitorii”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că "Nemuritorii" este „un film patetic - despre niște foști oșteni ai lui Mihai Viteazul care au pribegit prin lume și revin in țară cu drapelul voievodului”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„La 1611, 13 cavaleri rătăcesc prin Europa purtând idealul politic al fostului lor voievod: neatârnarea. Revenind
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
de trupele generalului Basta, oastea lui Mihai Viteazul a fost înfrântă în Bătălia de la Mirăslău (18 septembrie 1600). În această luptă au murit printre alții Nicolae Pătrașcu (fiul lui Mihai Viteazul) și popa Stoica. Scăpat cu viață, fostul domnitor a pribegit o perioadă prin Țara Românească, apoi a plecat la Viena și Praga, sperând să obțină o audiență la împăratul Rudolf al II-lea. Acesta amână repetat întâlnirea cu Mihai. Între timp, însă, Sigismund Báthory a renunțat la tratatul de vasalitate
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]