386 matches
-
mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu smântână pe care o face bunica! Printre atâtea întrebări, drumul a trecut pe neobservate și cei doi călători au ajuns la marginea pădurii. Când au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă, prichindelul zări dincolo de poieniță niște șanțuri lungi. Bunicule, de ce sunt șanțuri în pădure? Sunt tranșee rămase din timpul războiului. E război în pădure? A fost demult, pe când tu încă nu erai pe lumea asta, iar eu eram mai mic decât ești
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și mie o poveste cu eroi? Îți voi spune diseară, înainte de culcare. Acum trebuie să pun iarba în căruță și să adun ciupercile acestea să le duc bunicii, ne va face din ele o tocăniță gustoasă. Te ajut eu, bunicule! Prichindelul începu să adune ciupercile în timp ce bunicul aduna iarba. Cum au sfârșit treaba, au pornit pe drumul de întoarcere sub același potop de întrebări și aceleași răspunsuri blânde și pline de mister. Acestea sunt singurele amintiri despre bunicul său pe care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
începu să adune ciupercile în timp ce bunicul aduna iarba. Cum au sfârșit treaba, au pornit pe drumul de întoarcere sub același potop de întrebări și aceleași răspunsuri blânde și pline de mister. Acestea sunt singurele amintiri despre bunicul său pe care prichindelul de altă dată le mai păstrează în memorie. Un an mai târziu avea să primească vestea că bunicul, ca și în prima călătorie, intrase în pădurea de umbre a celor care s-au săvârșit din viață. Și-i place să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
bunica paternă, restul bunicilor fiind Înmormântați În altă parte. Pe tata Îl văd Întotdeauna tânăr, Înalt, suplu, drept, cu mustața lui deasă și neagră, cu părul dat peste cap, un bărbat Împlinit În viața de familie, Înconjurat de cei patru prichindei care se bucurau la sosirea lui, acasă, de la muncă. Ne Îmbrățișa iar brațele lui vânjoase ne Înconjurau pe toți, nu lăsa pe dinafară pe niciunul dintre noi și niciodată nu Îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și am văzut că fața i se înăsprește, marș în camera ta, așa mi-a spus, și eu bineînțeles că nu m-am dus decât până în antreu, trăgând de acolo cu ochiul la ce se întâmplă. Atunci mama a întrebat prichindelul cum îl cheamă și câți ani are, și el a spus că Marius și că șase jumate, apoi mama a întrebat câți frați sunt, și copilul a spus că opt, și atunci mama a zis, bine, să intre, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea cine să achite facturile, așa că a trebuit să-și caute un serviciu cu normă întreagă și a reușit: preda la clasa a șasea a unei școli elementare situată la câteva străzi de Strip. O găseam corectând cu stoicism lucrările prichindeilor și cercetând cu atenție desenele copiilor, bucuroasă să mă vadă, dar cu un substrat caustic, de parcă menținerea unor aparențe de „totul e-n regulă“ i-ar fi alungat tristețea provocată de absența lui Lee și disprețul pentru șovăiala mea. Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ora 12 după-amiaza, joia, vinerea și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era ca și cum ai fi fost tipul care era cât pe-aci să moară din filmul Pe fundul prăpastiei“, mă gândeam eu necăjită, În timp ce Încercam să mă mișc. Doi prichindei trecură În zbor pe lângă mine, cu schiurile lor mini, pe măsura lor, În picioare. Cum făceau asta și de ce zâmbeau? Nu știau că erau la un pas de moarte? „Doamne, să fii măritată e un coșmar“, m-am gândit, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
S-a bucurat să-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de seamă imediat. Băiatul ăsta n-are astâmpăr. Jacques ar fi sărit jos, dragul de el, dacă ar fi putut. Trăsura noastră era în mers, iar prichindelul în dreptul fostei mănăstiri Sărindar (încă mă doare sufletul c au dărâmat-o, era catedrala Bucureștilor, lumea zice c-or să vină nenorociri!). Așa că i-a strigat din fuga calului să treacă pe la noi, cât mai curând, deși l-a văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Un carusel din Divertis Parc, undeva, unde cu câteva secole în urmă, măreți și mândri de puterea lor se plimbau în voie zimbri mulțime de copii. Toți veseli și preocupați. Aproape că nu-i deosebești între ei. Printre aceștia, și prichindelul de opt ani. Aleargă ca o zvârlugă de la un scrânciob la altul. Până nu le încearcă pe toate, nu se lasă. Doar când îl răzbește foamea... La vreo două mii de kilometri un altul, deși blond și cu ochi albaștri e
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe ulița sa. Unii, șmecheri nevoie mare, trișau și mai veneau o dată. Vasile se lăsa păcălit și conversa serios cu micuța mogîldeață. Parcă ai mai fost... Nu. Nu eu. Da? Mi s-a părut atunci. Încurajat, micul mîncăcios îl duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe nepregătite, nu i s-a furat toporul, barda și nici cîrnații afumați. Bătrînul avea bani mărunți, mai mici și mai mărișori, după cum erau și urătorii. În tindă avea un imens coș cu mere, culese din curtea casei lui. Cînd prichindeii veneau, el, bătrînul, îi invita cu bunătate: Hai, luați și cîte un merișor. Așa, ziceți bogdaprosti. Mici, mici, dar șmecherași, copiii mai luau și cîte două. Atunci moșul se amuza. Ai luat merișorul? Da. Sigur? Da, roșea puțin, năzdrăvanul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gîndit: Da, așa este cinstit, după blestem: durerea... pînă la sfîrșitul vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că aduce noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i puștiului că o să facă ce-i zice el (sanchi!). Ți-era mai mare sila, să-l vezi pe mahărul național care i-a cam lăsat fără alocații pe copii și pe părinții lor fără salarii, cum îl asculta pe prichindel, așa cum fac Moș Crăciunii profesioniști, închiriați de marile magazine, cărora copiii veniți cu părinții le spun emoționați poezii, iar ei simt cum îi mănâncă al dracului barba de nerăbdare și de-abia așteaptă ca piticoții să termine cățelușul cu păru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să treacă pe acasă înainte de revelion. Renunță totuși când își imagină vrafurile de vase murdare, sticlele împrăștiate peste tot și păianjenii mari din colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace o farsă prichindeilor din jur. Chipul îi era îndreptat spre altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de puternic precum presupun că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut efectul scontat. De fapt, a avut unul de natură contrară: Îndepărtarea lor Învolburată pe alee Împreună cu prichindeii bine ținuți de mînuță ori strîns lipiți de corp. Acel corp gingaș evanescent cu pielea adiind fin, care nu a mai cunoscut de la o vreme bucuria apropierii de-un tată adevărat. Asta-mi aduce aminte de un moment dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70 Street sau așa ceva - și, apropo, În partea de est sau vest a orașului? - se nimerise să vadă ea ceva care Îi plăcuse la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
situației, că pot fi victorios și că nu există nici o surpriză pentru mine. Astfel, deși la fotbal fusesem până atunci cel mai slab jucător, Întotdeauna Înfricoșat de brutalitatea celorlalți, dintr-odată, m-am trezit driblerul Întregului grup, un fel de prichindel ce le trecea mingea printre picioare băieților mai mari, râzând astfel de ei. Același lucru se Întâmpla și la lecții; dacă până În clasa a patra Îmi făcea problemele sora mea, mai mare cu doi ani, eu fiind total obtuz la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor, O să vă vâr pe toți În burta mea de balenă cu Iona cu tot Atunci nici-un ins n-o să spună că n-am burtă normală Da, tot ce nu-ți place, cu timpul, devine o simpatică boală... Hai, Înțelepte, Îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un cuplu ce se deosebește de ceilalți; tensiuni existențiale maxime se citeau În mimica noastră; de aceea, ne priveau cu invidie și răutate, cu gelozia dată de ceva la care ei nu aveau acces; exista un ghiduș al clasei, un prichindel (se numea Crețu Ion), care, În pauza dintre ore avea un gest reflex: odată, mă Împungea cu un deget În piept, fugind glonț până la ea și atingând-o pe braț: „Gata, am făcut contactul, pericolul de scurtcircuit este Înlăturat momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
situație și revelații insuficient preparate. Ca și în restul cărților, excesiv e didacticismul, simbolurile fiind explicate îndată ce sunt puse în pagină. Probabil că sectorul cel mai reușit rămâne la T. literatura pentru copii - Povești din țara poveștilor (1958), Povestiri cu prichindei (1959), Gagaga și alți câțiva (1960), Ronț-Ronț (1962), Elev în clasa întâia A (1964) ș.a.m.d. - , de vreme ce aici didacticismul nu inhibă, ci stimulează fabulația. În schimb, teatrul, alcătuit îndeobște din texte scurte, scrise pentru a fi jucate de amatori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]