2,799 matches
-
de boală, iar azi, nu. În 1983, m-am întors din Irak, unde fusesem detașat de întreprinderea la care munceam. După un an de zile, petrecut în condiții de cazare îndoielnică, m-am pricopsit cu o “malarie cu plasmodium falciparum” pricinuită de “țânțarul anofel”. N-am uitat aceste denumiri, întrucât maladia era cât pe ce să mă mute “la loc cu verdeață de unde a fugit toată durerea și întristarea”, înainte de vreme. Noroc cu medicul Nicolae Oprean, Dumnezeu să-l odihnească. Un
UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA? de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384484_a_385813]
-
în seara aceea,n-a mai aflat nimic. * Personajul lui se transformase peste noapte din „Maurice, romanticul incurabil ” în „Mikos ,exoticul seducător ” . Ușor grizonat,cu o bărbuță tunsă scurt , „grecul excentric ” trebuia să alunge din sufletul lui „ Jenny ” toată tristețea pricinuită de infidelitățile și activitățile necurate ale „soțului” . Dar este un cuceritor și știe cum să capteze atenția unei femei. Plimbările din timpul zilei pe serpentinele mirifice ale Coastei de Azur, cinele servite seara în restaurantele luxoase din Nisa, Cannes sau
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
păstor duhovnicesc a atâtor generații de preoți și călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din țară, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns și regretat cu toții, fiind conștienți de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh și slujitor al Bisericii la care am participat în ziua de 03.02.2011, și care m-a impresionat profund datorită atmosferei de reculegere, decenței și sobrietății în care s-a desfășurat
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
oltean, Iancu Jianu. Întâi, într-o luptă directă, i-a scos un ochi, după care rumânii l-au numit Pazvante Chiorul! A doua oară, în 1809 Iancu Jianu, a răzbunat toate jafurile, violurile și omorurile pe care pazvangiii le-au pricinuit în Țara Românească, trecând Dunărea, împreună cu haiducii lui, câteva mii, ce au fost în stare să cucerească Vidinul pe care l-au prădat, au omorât și au pus foc, iar Pazvante Chiorul și-a găsit sfârșitul, așa cum i l-a
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
ianuarie 2017. „Invidia este un vultur ce sfâșie fără încetare pe cel care îl adăpostește la sânul lui.“ - Adolphe de Chesnel Invidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui; este un vierme care roade inima fără încetare. Aristotel spunea că invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Citește mai mult „Invidia este un vultur ce sfâșie fără încetare pe cel care îl adăpostește la sânul lui.“ - Adolphe de ChesnelInvidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui; este un vierme care roade inima fără încetare. Aristotel spunea că invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
mergea la Țicău, la bojdeuca prietenului Creangă pentru a-l întreba dacă a mai primit o veste de la el. Era atât de tristă încât Ion Creangă i-a scris de multe ori poetului și amicului sau, mustrându-l pentru că îi pricinuia atâta suferință Veronicăi: " Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Iașul nostru. Veronica a fost azi la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
de vinovăție. Când am intrat, a venit în întâmpinarea mea, mi-a luat mâna, apoi m-a condus la locul meu de la masă. ”-Vreau să-mi cer iertare, mi-a zis soțul , pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit în aceste nopți. Te asigur că nu am fost la nicio femeie, noapte de noapte am dormit la fiul nostru în apartament; te rog, să nu te superi pe el, eu l-am rugat, să nu-ți spună, dacă vrei
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
cu sarcinile de serviciu, pentru tot ce este stipulat în această hârtie veți primi 1000 de lei, iar ca bonus, de fiecare dată când mă îmbăt veți mai primi între 30 și 50 lei în funcție de necazurile pe care le voi pricinui, înjurături, jigniri de tot felul, sunt prea treaz acum, să vă pot înșira toate mizeriile pe care le pot face. Se poate ajunge la suma de 2000 de lei, ce este peste cei 1000 de lei, va fi ca o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
generații de preoți și călugări, membru a foarte multe organisme de specialitate din țară și de peste hotare, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns și l-au regretat cu toții, fiind conștienți de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... Cu alte cuvinte, noi creștinii ortodocși români și nu numai, am petrecut Vineri - 03 August anul 2007, în Catedrala Patriarhală din București - acolo (de) unde și-a desfășurat activitatea pastoral - misionară și culturală, și unde vor aștepta osemintele sale pământești
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
se ținea de mână cu moartea, iar durerea avea în fiecare literă o lacrimă și din fiecare cuvânt curgea sânge. Mișu - încă nu devenise „nea Mișu” - cum era cunoscut Mihai Vișoiu în anii copilăriei, în Ploieștiul căruia bombardamentele anglo-americane îi pricinuiseră nu răni, ci cratere deschise, a rămas marcat de tot ce a fost mai tragic la mijlocul anilor ’40, anii copilăriei petrecute într-un cartier ce trebuia de mulți ocolit, după cum era cunoscută mahalaua Malu Roșu, din parohia Sfânta Treime. Poveștile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
moarte și să aștepte sâmbăta pentru a se sătura, ziua în care colivele umpleau pardoseala bisericii, pomenile făcute întru amintirea celor plecați pentru totdeauna fiind de cele mai multe ori singura sursă de hrană. Târâș-grăpiș, când in cap, când în picioare, tragediile pricinuite de bombardamente urmate de marșul „eliberator” al soldaților cu stea roșie în frunte l-au făcut pe Mihai Vișoiu să lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa amintire a domniei sale mi-a picurat această povestire.... Cu smerenie îți cer iertare, domnule Arsu, pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit cu zburdălniciile copilăriei necugetate. Știu că ni le-ai înțeles, pentru că ai fost un bun educator. De asemenea, cer iertare și celorlalți dascăli pomeniți în această carte, dacă i-am supărat cu cele povestite. Poate, nu au fost toate adevărate
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
călugări, membru a foarte multe asociații sau fundații culturale, naționale și patriotice din ținuturile binecuvântate ale Buzăului și Vrancei, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns și regretat cu toții, fiind conștienți de marea pierdere ce li s-a pricinuit... A fost o prohodire a unui distins ierarh și slujitor al Bisericii la care am participat, și care m-a impresionat profund datorită atmosferei de reculegere, decenței și sobrietății în care s-a desfășurat, și la care au participat mulți
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
susțin că le apără - calcând în picioare aspirațiile celorlalți. Dar, revenind la înțelepciunea poporului roman condensată în proverbe, mă văd nevoit să conchid că „Nu e prost cel care mănâncă cinci pâini, ci acela care i le oferă”. Nenumăratele frustrări pricinuite de „lumea” în care doream cu ardoare să ne integrăm, m-au determinat să mă bucur la gândul că - din punct de vedere al timpului fizic - nu mai am înainte-mi, cât am lăsat în urma mea. „Nimic nu-i nou
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
Articolele Autorului „Invidia este un vultur ce sfâșie fără încetare pe cel care îl adăpostește la sânul lui.“ - Adolphe de Chesnel Invidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui; este un vierme care roade inima fără încetare. Aristotel spunea că invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
De câte ori felul cum s-au petrecut unele fapte nu dezvăluie, oare, și cauzele acestora? Indică o sfâșiere pe ceafă. Poate că a fost atacat pe la spate și a leșinat. Apoi, l-au sufocat. — L-au strangulat? — Nu asta i-a pricinuit moartea, zise poetul, cercetând funia care Îi menținea capul În acea poziție nefirească. Nu era strânsă atât de tare Încât să Îi Împiedice respirația. Și, Într-adevăr, pe gât nu exista decât o ușoară urmă roșiatică. -În timp ce Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-ți fleanca! - murmură printre dinți Drăguțescu - și șterge-te pe bărbie. Ești plină de unsoare. Rușinată, femeia lăsă capul în piept și se șterse. într-adevăr, mândria tinereții ei, bărbia împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ziuă, Gacel și Suleiman adunară cămilele, ca să le ducă la locul unde aterizase elicopterul și să transporte apa și alimentele la loc sigur, în peșteră. Legară bine fiecare pachet, fiindcă știau că mânarea micii caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul și Nené Dupré stătuseră cu o zi înainte și, după ce-și făcură un ceai fierbinte și mâncară puțin, priviră îndelung nesfârșita întindere ce reverbera la orizont, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asprime printre dinți. Și nimic nu m-a făcut să-mi schimb ideea. — Dar îți aparțin...! — Nu sunt un sechestrator care acceptă o răscumpărare. — Nu este o răscumpărare... - insistă celălalt. Este o compensație pentru daunele pe care vi le-am pricinuit. — Nici așa nu accept. Dar ați pierdut totul...! - insistă pilotul. Puțul, grădina, vitele...! Totul! — Am spus că nu, și când un tuareg spune că nu, este nu! — La naiba cu blestematul vostru orgoliu! - Francezul se întoarse spre Laila și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doi ani. Deodată am încetat să tremur, remarcasem că mâinile profesorului Amorel erau nesigure. Cu un fel de clește încerca să localizeze poziția fătului. Uitase să-mi facă injecția de anestezie locală. Totuși mă simțeam în siguranță, cu toate durerile pricinuite de căutarea în nevăzut. Reli îmi povestise că incizia, în fond, era o bagatelă, o nimica toată. În același timp mă gândeam că trupurile sunt purtătoare de moarte și că s-ar putea să-mi termin viața pe masă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
departe cu gândurile. După o perioadă nedefinită de timp în care cred că am avut un vis, orb cu ochii deschiși, mă trezesc speriat și parcă lovit în tâmplă de un buzdugan. Mă uit disperat în jur, cu oribila spaimă pricinuită de faptul că nu știu cine sunt și de ce mă aflu în înaltul cerului, dar iată, datorită zborului vertiginos, a incredibilei viteze și a frigului, simțurile îmi revin. Sunt Bogdan, prințul Luca este la locul lui, leșinat, dar încă strângându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
explicație. Scriitorul făcu o pauză, lăsând să-i curgă un firicel melodramatic de sânge din gură. - Iartă-mă, puștiule, te rog. Dacă mai poți. Ești mai bun, ai câștigat. Recunosc. - Dar eu nici nu voiam să câștig... Scriitorul înlemni. Durerea pricinuită de ultimele cuvinte ale puștiului era totală pentru el, imposibil de suportat. Înfrângerea și umilința erau cu mult prea mari, dar în aceste clipe un lucru îi apăru ca sigur: nu putea muri tocmai acum. Nu-i venea și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cu cerul prăbușindu-se în torente peste el, personajul nostru se prăbuși la rândul său în scaunul unde până nu demult lucra soția lui. Ochii i se împăienjeniră, dar nu-și putea da seama dacă era din pricina tristeții, a durerii pricinuite de cuvintele cuprinse în bilet sau pur și simplu a mâniei din ce în ce mai aprinse care îi tulbura sufletul. - Domnule, sunteți o.k.? îl întrebă una dintre colegele soției lui, cu o îngrijorare prefăcută. Nu, era departe de a fi o.k
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Genială asta cu dragostea... murmură el aproape prăvălindu-se, atât de intens trăia acele clipe. - Ăăăă... Mama ei le interzicea dragostea ei virgulă dar asta nu era decât o așteptare virgulă o nuanțare ce și-o putea permite datorită caracterului pricinuit de nenumărații ani de studii. Indianul își repetă sieși ceea ce își tot repeta de ani de zile două puncte... acum trebuia să-i spună negreșit că o iubește. - Uooah!! răcni Euripide, dând ochii peste cap. Genial! Doamne, unde ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]