1,798 matches
-
care administrația publică, finanțele și politica externă, Directoratul era un guvern de marionete, membrii săi aveau Însă mai multă libertate de decizie În domeniul politicilor de sănătate. Carol Însuși a exprimat preocuparea crescândă a regimului pentru protecția sănătății națiunii: „După primatul apărării naționale, cea de-a doua prioritate a noastră trebuie să fie sănătatea publică”72. Frontul Renașterii Naționale a hotărât aplicarea unei noi reforme prin care a fost reorganizat Ministerul Sănătății, atribuțiile sale fiind definite explicit În termeni de protecție
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
vol. 3, nr. 10, 7martie 1926, p. 171. Clopoțel, Ion, „Elanul vital”, Societatea de Mâine, vol. 18, nr. 4, octombrie-decembrie 1941, pp. 63-64. Clopoțel, Ion, „Biopolitică aplicată”, Societatea de Mâine, vol. 20, nr. 2, februarie 1943, pp. 23-24. Clopoțel, Ion, „Primatul vitalității românești. Programul jubiliar al Societății de Mâine”, Societatea de Mâine, vol. 20, nr. 12/400, decembrie 1943, pp. 175-176. Comicescu, Gh., „Orientarea biologică a educației”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 4, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1930, pp. 1-7. Comșia, Ovidiu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mai puțin ca singularități, ca subiectivități distincte decât ca niște chintesențe: ele incarnează Femininul, Feminitatea căreia i se consacră un adevărat cult. Iată cum se explică faptul că pe Marcu Magicianul îl găsim alături de femeile cele mai frumoase - mărturisește Irineu. Primatul Galiilor precizează că Marcu a făcut victime până și în ținutul Ronului pe care-l păstorea. Fermecătoare, elegante, bogate, el le inițiază în practicile sale minunate - sau magice - cu ajutorul unor cupe în care transvazează niște lichide de culoare roșie pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
siguranța națională) a devenit principala grijă și responsabilitate a politicii externe a statelor europene. Această teză a fost reiterată de cardinalul Richelieu, prim-ministru al Franței între 1624 și 1642, care introduce conceptul raison d’Etat, ce susținea existența unui primat al intereselor naționale de securitate. Interesele naționale și apărarea lor scuzau mijloacele prin care erau obținute. Acest concept reușește să-l înlăture pe acela de moralitate universală al imperiilor multinaționale cu aspirații la o monarhie universală. Criteriul securității naționale reușește
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
externă și acțiunile acesteia făceau parte dintr-o dimensiune morală cu totul diferită de cea individuală; nu era esențială calitatea de acte morale, ci eficiența lor în asigurarea securității statului și a intereselor lui. Această abordare a condus la un primat al politicii externe în detrimentul reformelor interne. Prin intermediul acestor două abordări, statul este conceput la nivelul sistemului internațional al secolelor XVI-XVIII, ca un garant și un furnizor al ordinii interne și al siguranței externe (Armstrong, 1993, p. 29). Criteriul de constituire
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a Bisericii Catolice, Editura Sapientia, Institutul Teologic Romano-Catolic, Iași, 2011. footnote> − Cardinalul Raffaelo Renato Martino, în 2004, în numele Consiliului Pontifical pentru Dreptate și Pace, a publicat Compendiul de doctrină socială al Bisericii, care schițează învățătura socială ce are ca esență primatul și demnitatea persoanei, principiul bunului comun, solidaritatea și subsidiaritatea.<footnote Idem. footnote> − Emanuel Riclitev - globalizarea, ca rețea globală, asamblează comunități de pe aceeași planetă (altădată, dispersate și izolate) într-o dependență mutuală și în unitatea unei sigure lumi care ar putea
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
ușor de spus și nu încerc s-o fac. Sigur, în primul rând, că lucrurile stau așa și din rațiunile pe care le-a expus Maiorescu. Dar mai e, dincolo de acestea, un factor inanalizabil. Prezența lui în viața publică și primatul pe care și l-a arogat cu totală inocență i-au fost omologate de oamenii cu adevărat mari cu care a fost amic sau contemporan. Ca persoană era fără îndoială de o perfectă distincție, de o desăvârșită bună creștere și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
poate fi decât un fenomen tot atât de contemporan. G) Formele de „cinism” contestatar, de la Socrate și Diogene până la primii creștini sau de la Rousseau până la fenomenele de azi, nu sunt ostile civilizației, ci, dimpotrivă, reacționează contra degradării ei prin barbaria acaparatoare și primatul mijloacelor asupra scopurilor. H) Rousseau nu concepea contractul social ca un acord între guvernanți și guvernați, așa cum afirmă Al. Ivasiuc. Din contră, el spune în mod expres că aceasta nu se poate. (Contr. soc, III. Cap. I.) Guvernanții nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau În moralitate doar cei la care rugăciunea către Dumnezeu exprimă mai mult căință decât cerință: prizonieri ai propriului corp, unii cer Domnului doar ce-i trupesc În ei! Μ Poate că nimeni altul n-a exprimat mai frumos sentimentul primatului timpului asupra destinului nostru existențial ca poetul filosof Omar Khayyam: „De miliarde de secole sunt răsărituri și apusuri. De miliarde de secole astrele Își urmează cursul. Calcă pământul cu băgare de seamă, căci micul bulgăre de pământ pe care Îl
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în calitatea sa de partid care dă glas micii burghezii, Creștin-democrația nu putea decât să nutrească un dispreț profund și netratabil pentru cultură: pentru mica burghezie (inclusiv sub formele sale de aberație „roșie”), cultura se reduce dintotdeauna la „chestiuni culturale”. Primatul îi revine acțiunii. Cine gândește este vinovat. Intelectualii, fiind depozitarii unor adevăruri (chiar și contradictorii) pe care mica burghezie le bănuiește a fi cele adevărate, trebuie să fie eliminați, cel puțin moral. Ariergarda creștin-democrată (a se vedea un recent atac
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scrisă pentru românii de peste granițe”. În afară de critică literară, proză și/sau poezie, În revistă era realizată și o „cronică măruntă” În care erau prezentate apariții editoriale din Franța. De asemenea, evenimente politice majore cum ar fi procesul cardinalului Joszef Mindszenty, primatul Bisericii Catolice din Ungaria, au fost dezbătute pe larg În paginile revistei. Cu toate acestea, interesul major al publicației era cel al informării sub aspect cultural și este interesant din acest punct de vedere apelul redactorilor către românii de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Crimeea, însoțind trupele engleze: „Oaspete agreat oriunde în tabăra ostășească, obișnuind să ia masa laolaltă cu combatanții, a făcut din reportajele transmise de pe câmpul de luptă o autentică armă, în fața căreia generalii au început să tremure“4. De altfel, în privința primatului, inscripția memorială de pe cripta lordului W.H. Russel din catedrala St. Paul’s din Londra, reprodusă în lucrarea monografică ce i-a fost consacrată ulterior, este lipsită de echivoc: „Primului și • Leonid Boicu, Geneza „chestiunii române“ ca problemă internațională, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acesta e evident pentru istoria esteticii. Să ne gândim la ideea de autonomie a esteticului care a tronat până nu demult. Conform ei, esteticul trebuia izolat de psihologic, de social, de existențial, În definitiv. Mihaela Ursa: La cealaltă extremă, opusă primatului esteticului, ar fi critica de tip poststructuralist, fundamental stângistă, neomarxistă (unde intră și noul istorism, dar și cele mai multe feminisme), care aproape că trece cu vederea orice idee de estetic, fiind interesată exclusiv de mesajul social, de politicile textului și de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de informații, așa cum a fost prezentată mai sus, are multe caracteristici care, în opinia susținătorilor săi, o fac să pară mai morală decât cea „tradițională”: • importanța analizei (înțeleasă ca o știință și având, astfel, prestigiul acesteia), în comparație cu activitatea de spionaj; • primatul informațiilor „curate” obținute din surse tehnice asupra spionajului „imoral”; • reducerea importanței activității de contrainformații și dezinformare, ceea ce atenuează percepția negativă potrivit căreia activitatea de informații implică o confruntare între națiuni; • extinderea activității de informații spre alte domenii (schimbări sociale, evoluții
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
cetatea secretelor”, luând în considerare faptul că obiectivul final este cunoașterea - mai complexă și mai utilă decât un secret profund rupt de context -, și, în final, de a întări sensul activităților de informații într-o memorabilă frază finală ce reinstituie primatul acțiunii: „Adevărul nu reprezintă un obiectiv, ci un instrument în obținerea victoriei”. O victorie pe care, în numele intereselor sale strategice, orice națiune și-o dorește repetată zilnic, an de an, pe o spirală ascendentă a devenirii ei în securitate și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
inspirație și realitate), București, 1933; Cocktail, București, [1933]; ed. (Cocktail. Care este drumul cel mai scurt între două inimi), București, 1943; 7 țâțe pergamute, București, 1934; Am un pătrar de veac, București, 1935; Dragoste la oameni, București, 1936; Imanența și primatul adevărului absolut, București, 1937; Țara reală și țara legală, București, 1938; Astăzi V.V.M. la 33 de ani, București, 1943; România mea, București, 1945; Români din România, uniți-vă, București, 1946; Rânduri pentru tinerețea lui Theodor Hodoșan, București, 1946; Știri despre
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
disidența este manevrată ca argument valoric, tulburând grav tabloul axiologic”, iar „politizarea face ravagii și alungă, polarizând spiritele, discuțiile senine în literatură”. Concluzia este exprimată concis: „rezistența unei cărți [...] înseamnă doar rezistență literară” (Disidență și rezistență, 7/1991). Tot pentru primatul creației durabile pledează și editorialul Revanșa logosului: în situația în care „asaltul mass-media ne ispitește cu iluzia participării la istorie” iar „ura, patimile politicești [...], impulsul vindicativ pustiesc”, salvarea se află în „lumea spiritului, singura capabilă, după lecția lui Noica, să
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
opera sa; într-adevăr, din scrierile lui rezultă că pe vremea aceea, adică până la persecuțiile din 484, el aparținea clerului din Cartagina; așadar, era probabil originar din Vita și fusese ales episcop ulterior. Ar putea fi acel episcop de Vita, primat al provinciei Bizacena, care în 507 l-a învestit pe Fulgențiu ca episcop de Ruspe și puțin după aceea a fost exilat de Trasamundus în Sardinia, unde a murit prin 510. Nu avem alte informații despre el: Ghenadie, care de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până la moartea sa survenită la puțină vreme după aceea (429-430), și locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobândit faimă mare și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul său diocezei din Arles, însă acțiunea s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața lui Saint-Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru pronunțat în 430. Pare să fi scris și omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
398 și, în timp ce condamnă ereziile, demonstrează cu nu cunoaște controversele cristologice foarte vii în secolul al cincilea, cel puțin cu câțiva ani înainte de Conciliul din Efes din 431. Aponius făcea probabil parte din cercurile papale pentru că subliniază în repetate rânduri primatul lui Petru. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 19, 1986 (B. de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tânăr Din același mediu cultural provine probabil o altă personalitate, poate cel mai important scriitor creștin din Italia secolului al cincilea, Arnobiu, numit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel mai important scriitor creștin din Italia secolului al cincilea, Arnobiu, numit „cel Tânăr” ca să nu fie confundat cu apologetul african. A fost probabil călugăr la Roma în jurul anului 450; și Arnobiu, la fel ca alți scriitori romani, a subliniat primatul reședinței lui Petru; el dovedește o bună cunoaștere a evenimentelor din istoria locală, tradițiile romane, liturghia și calendarul romane. Totuși, numele de Arnobiu este atestat doar în Africa și de aceea putem presupune că și scriitorul nostru este de origine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și din Calcedon. Dincolo de preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurând o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarh al Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sunt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decretului imperial privitor la cele Trei Capitole. Dar, în timp ce Verecundus a continuat să-și manifeste opoziția chiar și la Constantinopol, Primasius, dacă e adevărat ceea ce spune despre el Victor din Tutuna, a cedat presiunilor autorității laice pentru că spera să devină primat al Bizacenei. Poate a obținut această funcție, însă a murit la scurt timp după aceea în 552. Ne-a rămas de la Primasius un Comentariu la Apocalipsă, în cinci cărți, care se bazează, în afara unor considerații personale, pe citate din Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Cezar: l-a chemat la Ravenna unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. În 514, papa Symmachus l-a numit primat al Galiilor și al Spaniei și el a participat la numeroase sinoade locale care au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-zisului semipelagianism în cadrul sinodului din Orange). Oricum, n-au lipsit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întârziat ratificarea hotărârilor conciliului de către papă, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]