1,727 matches
-
furios pe el însuși că se îmbătase (ceea ce i se întâmpla rar, dar zdravăn) și că se dăduse de gol față de Tom McCaffrey, pe care, ulterior, îl pusese să jure că va păstra secretul. Oricum, încă nu rupsese relațiile cu primejdiosul dar fermecătorul lui har. Încă se mai ducea pe la profesorul lui de canto, un om posomorât, un compozitor ratat, pe vremuri cântăreț de operă, care locuia pe lângă magazinul Harrods și de la care continua să ia lecții, ascunzându-i cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
degetelor marginea mătăsoasă, franjurată, a urechii lui Zet. Adam se gândea la Rufus. Și de câte ori se gândea la el, apărea parcă pe lume un gol lugubru, prin care fulgera ceva roșu și ceva negru. Știa, instinctiv, că asemenea gânduri sunt primejdioase, poate chiar rele. Niciodată nu-i pomenea mamei lui despre lucrurile foarte sinistre pe care le visa în legătură cu Rufus. Uneori, în vis, el însuși era Rufus. Adam nu menționa niciodată numele lui Rufus și părinții lui își imaginau că uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și dintr-un sentiment cu totul special de teamă, care-l copleșise brusc, o senzație de „tabu“. Imaginea lui Hattie în combinezonul ei alb, îi venea în minte cu intensitate. Când o văzuse, își spusese: „Fata asta, nepoata lui, e primejdioasă, e lucrul cel mai primejdios din lume“. În clipa când își reamintise de acest gând i se înseninase chipul; pentru că nu-i plăcea deloc să-și spună că se simțea mult prea stingherit ca să se apropie, firesc, de străinii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul special de teamă, care-l copleșise brusc, o senzație de „tabu“. Imaginea lui Hattie în combinezonul ei alb, îi venea în minte cu intensitate. Când o văzuse, își spusese: „Fata asta, nepoata lui, e primejdioasă, e lucrul cel mai primejdios din lume“. În clipa când își reamintise de acest gând i se înseninase chipul; pentru că nu-i plăcea deloc să-și spună că se simțea mult prea stingherit ca să se apropie, firesc, de străinii aceia. Când ajunse la poarta principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din surâsurile ei mieroase, dar asta nu însemna nimic. După cum nici acel „noi“, repetat de Hattie, nu însemna nimic. Sau însemna ceva legat de starea sufletească a fetei în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă la influențele lumii exterioare; în curând, Hattie va deveni proprietate publică. Inima ei, care în prezent se cuibărea în lumea ei minusculă și într-un spațiu minuscul, închircită ca un făt în matrice, avea în curând să se dilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești cu vreo femeie? — Nu. Gândurile lui Tom se întorseseră din nou la comoara îngropată. O aventură, o expediție. Grozav! Oare una primejdioasă? Prea ar fi fost frumos! Deodată, lui Tom i se năzări. „Vrea să mă recruteze pentru Serviciul Secret! De asta-i totul atât de «confidențial». Am să-i spun nu. Una ca asta nu suport. Dar, oricum, e o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmări pe filozof cum își îmbrăca pardesiul, mănușile și o șapcă de lână, cafenie, pe care și-o îndesă peste urechi. Tom își dădu seama că mai era ceva ce nu întrebase încă și care, într-o situație atât de primejdioasă, se cerea clarificat. Am putea... presupunând că... cum să spun... dacă am face dragoste... știți, așa obișnuiesc tinerii când nu sunt siguri... și dacă pe urmă ea ar hotărî că nu ne potrivim... Întrebarea păru să-l enerveze, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oriunde s-o fi găsind, era puternică, rațională și devora realitatea din jur pentru a și-o spori pe a ei. George cumpănea, ba chiar prețuia într-un anumit fel acea teribilă putere a Stellei, care o făcea atât de primejdioasă și atât de respingătoare în același timp. Încerca întruna să-și reamintească incidentul cu mașina. Reauzea zgomotul odios al automobilului afundându-se în apă și revedea felul extraordinar în care Stella ieșise pe portiera mașinii, ca un pește. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era la ea când Rufus a murit. Spune-mi, nu gândești despre George că-i pur și simplu nebun? Nu. Sau epileptic? Nu. Crezi că are nevoie de șocuri electrice și de tot restul? Nu. Dar nu crezi că-i primejdioasă această așteptare, această lăsare ca timpul să treacă? Mă obsedează acel „lăsați să treacă timpul“; nu-l pot opri în loc, nu pot profita de el. Pe vremuri, obișnuiam să clasific toate astea sub eticheta de „căsnicie nefericită“, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de coadă, jucau leapșa pe pajiște. Acum până și această priveliște i se părea sinistră, o ferestruică tăiată, într-o altă lume, bizară, frumoasă, primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care felinarele nu se aprinseseră încă. Dacă își încorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și privirile, văzu că salonul era iluminat și draperiile trase. Porni pe poteca năclăită de apă și, când îi apăru în fața ochilor Papucul, se opri iar, nevoia de a o vedea pe Hattie devenise acum colosal de importantă, ambiguă, imprevizibilă, primejdioasă, de parcă ar fi fost în joc un lucru de o însemnătate covârșitoare. Să fi fost într-adevăr așa, și dacă da, ce anume era în joc? Voise să-i pună lui Hattie o întrebare. Ce întrebare? Ce putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care oamenii și-o închipuiau invadând țevile Institutului. Și în această dimineață primise o scrisoare neplăcută, amenințătoare, din partea primăriei, care suna astfel: „Stimată doamnă McCaffrey, Am aflat, cu părere de rău, că sunteți terorizată de o vulpe sălbatică și primejdioasă. Ni s-a adus la cunoștință că în grădina dumneavoastră există o vizuină de vulpi, astfel încât însărcinatul nostru cu acțiunile de stârpire a dăunătorilor se va ocupa de această chestiune pentru a vă scuti de viitoare neplăceri. Grădina nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Asta nu înseamnă că-și plănuise vreun rol; moment de moment, acționase așa cum simțise că trebuie să acționeze. Dar desfășurarea, ca în vis, a acțiunilor predestinate părea să fi ajuns la capăt, butonul fermecat se închisese, iar el fusese restituit primejdioasei harababuri a vieții cotidiene. Hattie urcă în dormitorul ei și se trânti pe pat, cu ochii pironiți în tavan. Își freca picioarele unul de celălalt, încercând să-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fost pe la războaie . A fost împușcat. Necazuri. Andrei se ține de dobitoace: -Ca să nu înnădească lupii la oi. Se ține după ferirea caselor de duhuri rele, de strigoi și de strigoaice. De la Andrei nu se lucrează: -Îi zi primejdioasă. Atunci două luminițe umblă prin gânjuri (garduri de nuiele), garduri de răzlogi. Pădurea țipă, trosnește, te apucă groaza. Strigoii îs răi. Lucram la școală. Făceam curățenie. Școala asta a noastră nu-i curată. Într-o noapte făceam curat în școală
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
cauză. Se produce o constantă pierdere de curaj. Și explozii de sadism care să ascundă tot mai marea lașitate. La 40 de ani, îl vor chinui coșmarele numai la gândul accidentelor ce le-ar fi putut avea în unele locuri primejdioase pe unde l-au purtat pașii în tinerețe. Și încheie, înălțând din umeri: ― Încă unul care n-a reușit integrarea non-A. Blayney avea ochii cenușii, Aceștia căpătară sclipiri de oțel în timp ce-l priveau pe Gosseyn. Întoarse capul către Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de exclamare sau de întrebare. Paragraful final îl incitase sau îl înfuriase în așa măsură că îl subliniase în întregime cu o cariocă galben fluorescent. Gavin Breech, pe care îl consider capul expediției de furt din magazine, e un tip primejdios: furios, violent și, m-aș hazarda să spun, un pic nebun. Mă îndoiesc că va răspunde oricăror proceduri de reabilitare oferite de St George. Cea mai bună opțiune pentru noi ar fi să-l exmatriculăm. Subliniez, însă, că o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu s-a murit ca să intrăm în alta. - Naiba știe! încheie el într-o doară, ușor trist, circulă fel de fel de zvonuri. Un vânt rece năpădea dinspre câmpie, vremea șuiera pe întinderea stufului și a papurei tăiate în împărăția primejdioasă a bălții de peste fluviu. Oamenii așteptau venirea „timpului”, frigul, gerul, lunile iernii, a timpului cosmic, biologic, istoric, „biete ființe omenești lăsate la încrucișările drumurilor, că e dat omului să fie liniștit arareori, fir de nisip în bătaia destinului”, vorbi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Doamna Tamara, cel puțin, se alesese cu un ochi vînăt și cîteva șuturi În fund. Celelalte membre ale Cercului susținură, la rîndul lor, convingerea că Joanna-Jeni ar putea anula, prin concentrarea bioenergiilor unui număr cît mai mare de oameni, tendința primejdioasă de deplasare a Polului Sud către insula Roland. CÎt privește situația celuilalt pol, deocamdată era mai puțin importantă, deoarece acela se afla la o distanță incomparabil mai mare. De altfel, multe dintre ele auzeau pentru prima dată vorbindu-se despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la Principauté de Morée, Paris, 1949. reușit Republica Lagunelor să-și asigure imensele privilegii comerciale obținute în Imperiul Bizantin în secolele anterioare, dar puternic periclitate în a doua jumătate a secolului XII ca urmare a oscilațiilor din ce în ce mai numeroase și extrem de primejdioase ale puterii imperiale bizantine. Laconic, una dintre clauzele tratatului prin care cruciații și-au împărțit prada - Imperiul Bizantin - le asigura toate privilegiile obținute anterior de la împărații greci: „iar voi, oamenii Veneției, în chip liber și absolut, fără vreo gâlceavă, să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Țara Bârsei pentru a-i combate pe cumanii din spațiul extracarpatic, care constituiau o primejdie imediată atât pentru Transilvania și Regatul Ungar cât și pentru Imperiul Latin instalat la Bosfor prin sprijinul acordat de călăreții stepei statului vlaho-bulgar, adversar primejdios pentru cruciați îndată după 1204. Desfășurare independentă de acest din urmă aspect sau coordonată cu el • Gh. I. Brătianu, Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, ed. a II-a revăzută, ed. V. Spinei, Iași, 1999, p. 317. • R. Morozzo della
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exasperate care ne-a permis să întrevedem ce însemna viața cotidiană a diplomaților fanarioți, acest copiariu în care fusese transcrisă corespondența primită de Mavrocordat de la agenții săi a ajuns, după numai câțiva ani, în mâinile lui M. Racoviță, un concurent primejdios, care-l și adnotează. Iar mobilul urmărit de o parte și de cealaltă se dezvăluie în final același. Pentru C. Mavrocordat - care uitase sfatul tatălui său: „să ai puțini tevabi, puțini fanarioți“21 - alegerea între domnia Țării Românești și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre partizanii filmelor lui Lucian Pintilie. În 1998, B. săvârșește saltul așteptat de la prozele scurte la roman. Ultima tresărire a submarinului legionar (1998) este un roman cu sincope temporale, cu personaje ce par comice la început, pentru a deveni forțe primejdioase odată ce nebunia generală se instalează ireversibil peste o lume (o Românie) citită ca o înșiruire de glume proaste. Didactic vorbind, este un roman al căutării adevărului: ancheta întreprinsă în 1997 de un ziarist de la o gazetă centrală (Lucian Zvorișteanu) asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
în anii nebunatici de un lumesc ritmat de muzică de jazz) n-au rămas insensibili la chemările vieții sublunare, că aripile acestuia din urmă au străbătut vipiile trăirii în deplinul înțeles al termenului ori e cazul primului au stat la primejdioasa (critică, spun matematicienii) distanță de ele."131 Argumentele lui Nicolae Manolescu din volumul al doilea al eseului Arca lui Noe sunt cunoscute și nu zăbovim asupra lor. Amorul-vanitate este ireproșabil nuanțat pe parcursul lucrării. Să facem doar câteva precizări. Sedus de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
semințe în timpul orelor scuipând cojile în obrajii elevilor, îi înjura și-i lovea cu șutul în fund, pe băieți și fete, fără discriminare. Cu puțini ani în urmă, de când pregătirea învățătorilor și educatoarelor a intrat în sfera afacerilor (murdare și primejdioase), am fost solicitat, în stil pompieristic, să prestez activități didactice la o unitate postliceală privată care pregătea cadre didactice pentru învățământul preșcolar și primar, cu dublă specializare (învățător educator). Erau admiși să se pregătească în această S.R.L. absolvenți de licee
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
statornic când e vorba de psihologia popoarelor și că, în istorie, culturile mici pot juca, și ele, rolul de detonator. Judecată din unghi politic și moral, Schimbarea la față a României este cartea unei disperări fundamentale și a unei opțiuni primejdioase. Disperarea are cel puțin patru sau cinci surse în cazul lui C.: conștiința filosofului că aparține unei culturi mici, marginale, fără viitor; credința că România a dormit în istorie și că valorile ei (țăranii, Biserica ortodoxă, cultura populară și peisajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]