KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

mâinile. — De-acum nu-mi mai e deloc permis să trec pe la tine, Lev Nikolaevici, adăugă el în încheiere, rar și sentențios. Chiar atât de mult mă urăști? — Nu te iubesc, Lev Nikolaevici, așa că de ce să merg la tine? Zău, prințe, ești ca un copil, vrea o jucărie - scoate-o și pune-i-o în față; dar problema n-o înțelegi. Lucrurile pe care mi le spui acum sunt exact cum le-ai arătat în scrisoare. Cum să nu te cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu aibă niciodată remușcări, deoarece de fiecare dată își zice în sinea ei, privindu-l: „Uite, acum îl chinuiesc de moarte, însă apoi o să-l fac, cu dragostea mea, să uite chinurile...“. Ascultându-l pe prinț, Rogojin izbucni în râs. — Prințe, nu cumva chiar tu ai dat peste o astfel de femeie? Parcă am auzit ceva, așa-i? — Ce, ce puteai să auzi? tresări deodată prințul și se opri, cuprins de o fâstâceală extremă. Rogojin continua să râdă. Nu fără curiozitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
totul în privința ta, iar mai adineaori am văzut și cu ochii mei cum ședeai lângă ea la muzică. S-a jurat față de mine, ieri și astăzi s-a jurat, că tu ești îndrăgostit până peste urechi de Aglaia Epancina. Mie, prințe, mi-e indiferent și nici nu-i treaba mea; dacă tu n-o mai iubești, ea încă te mai iubește. Doar știi că vrea neapărat să te cunune cu cealaltă, și-a dat cuvântul, he-he! Îmi zice: „Fără asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mi-a stabilit astăzi ziua, de îndată ce am dus-o acasă de la muzică: peste trei săptămâni sau poate chiar mai devreme, zice, merg sigur cu tine la altar; s-a jurat, a dat jos icoana de pe perete, a sărutat-o. Așa că, prințe, înseamnă că e rândul tău, he-he! E o aiureală! Ceea ce-mi spui nu se va întâmpla niciodată, niciodată! Mâine trec pe la voi... — Cum să fie nebună, observă Rogojin, când pentru toți ceilalți e întreagă la minte și numai pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dăduse cu plăcere băutura. — Dar din a mea, din a mea! îi gângurea el prințului. Pe socoteala mea, ca să vă slăvim și să vă felicităm, va fi și ceva de mâncare, niște gustări, de asta se îngrijește fiică-mea. Dar, prințe, dacă ați ști ce temă e pe tapet! Vă amintiți, în Hamlet: „A fi sau a nu fi?“ E o temă actuală, rogu-vă, actuală! Întrebări și răspunsuri... Și domnul Terentiev, în cel mai înalt grad... nu vrea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a nu fi?“ E o temă actuală, rogu-vă, actuală! Întrebări și răspunsuri... Și domnul Terentiev, în cel mai înalt grad... nu vrea să se culce! Șampanie a băut, câteva înghițituri, doar câteva, n-are să-i facă rău... Apropiați-vă, prințe, și decideți! Toți v-au așteptat, toți n-au așteptat decât fericita dumneavoastră inteligență... Prințul remarcă privirea drăguță, blândă a Verei Lebedeva, care se grăbea să ajungă și ea la el prin mulțime. Înaintea tuturor, îi întinse ei mâna; fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Nu l-ați uitat pe Ferdâșcenko? întrebă acesta. — De unde ați apărut? strigă ușor prințul. — Se căiește! strigă Keller, apropiindu-se în fugă. S-a ascuns, n-a vrut să iasă în fața dumneavoastră, în colțul acela s-a pitit, se căiește, prințe, se simte vinovat. Păi ce vină are, mă rog? — Eu l-am întâlnit, prințe, mai înainte l-am întâlnit și l-am adus aici; e unul dintre prietenii mei, un prieten cum rar întâlnești; dar se căiește. Mă bucur foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Se căiește! strigă Keller, apropiindu-se în fugă. S-a ascuns, n-a vrut să iasă în fața dumneavoastră, în colțul acela s-a pitit, se căiește, prințe, se simte vinovat. Păi ce vină are, mă rog? — Eu l-am întâlnit, prințe, mai înainte l-am întâlnit și l-am adus aici; e unul dintre prietenii mei, un prieten cum rar întâlnești; dar se căiește. Mă bucur foarte mult, domnilor; mergeți și vă alăturați celorlalți, vin imediat, reuși prințul, în sfârșit, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că e o prostie și tot cu o prostie s-ar fi terminat; dar la noi acești oameni... Nu cumva ați venit cu încă un scop, Evgheni Pavlovici? — O, sigur că da, cu încă un scop, râse acesta. Eu, dragă prințe, plec mâine în zori la Petersburg, în legătură cu afacerea asta nenorocită (ei, de unchiu-meu e vorba); imaginați-vă: totul e cum a zis ea și toți știu deja, numai eu nu. Am fost atât de uimit de asta, încât nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că o să aștepte; o să mă scuz. — În nici un caz, am motivele mele ca nu cumva să fim suspectați de o discuție presantă, reclamată de un scop anume; sunt aici persoane foarte interesate de relațiile dintre noi; n-ați știut asta, prințe? Și ar fi mult mai bine să vadă că suntem oricând în cele mai bune relații de prietenie, nu numai în împrejurări ieșite din comun; mă înțelegeți? În vreo două ore se vor împrăștia; iar eu o să vă răpesc vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că astăzi sunt distrat; știți, nu pot nicidecum să fiu atent în momentul de față. — Văd, văd, bolborosi Evgheni Pavlovici cu ușoară ironie. Era foarte pus pe râs în această seară. — Ce vedeți? tresări prințul. — Nici măcar nu vă gândiți, dragă prințe, continuă să râdă Evgheni Pavlovici, nerăspunzându-i la întrebarea directă, nu vă trece prin cap bănuiala că, pur și simplu, am venit să vă trag pe sfoară și, totodată, să aflu ceva de la dumneavoastră? — Că ați venit să aflați ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
observă Ptițân, uitându-se la ceas. — Păi la ce ne mai trebuie zorii, când afară și așa se poate citi? observă cineva. — Îmi trebuie, pentru că vreau să zăresc un colțișor de soare. Pot să beau în sănătatea soarelui? Ce ziceți, prințe? Ippolit întreba tăios, adresându-li-se tuturor ireverențios, ca și cum le-ar fi comandat, însă, se pare, o făcea fără să-și dea seama. — Cred că putem bea; numai de te-ai potoli, Ippolit, ce zici? — O țineți una și bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tăios, adresându-li-se tuturor ireverențios, ca și cum le-ar fi comandat, însă, se pare, o făcea fără să-și dea seama. — Cred că putem bea; numai de te-ai potoli, Ippolit, ce zici? — O țineți una și bună cu dormitul; prințe, îmi sunteți dădacă! De cum se arată soarele și-o să înceapă să „răsune“ pe cer (cine o fi spus în versuri: „Pe cer soarele a început să răsune“55? N-are sens, dar e frumos!), ne ducem și noi la culcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
versuri: „Pe cer soarele a început să răsune“55? N-are sens, dar e frumos!), ne ducem și noi la culcare. Lebedev! Nu-i așa că soarele-i izvorul vieții? Ce înseamnă „izvoarele vieții“ din Apocalipsă? Ați auzit de „steaua Pelin“, prințe? Am auzit că Lebedev susține că „steaua Pelin“ este rețeaua de căi ferate întinsă prin Europa. — Nu, dați-mi voie, nu! strigă Lebedev, sărind și dând din mâini, ca și cum ar fi vrut să oprească râsul general. Dați-mi voie! Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar în asemenea cazuri avea față de oponenții săi un dispreț infinit și sincer în cel mai înalt grad. — Nu-i așa! Prințe, acum o jumătate de oră ne-am înțeles să nu ne întrerupem unii pe alții; să nu râdem în timp ce unul vorbește; să i se permită să exprime liber tot ce are de spus, iar apoi chiar și ateii, dacă vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
auziră voci. — Vorbiți, dar nu bateți câmpii. — Ce-i cu „steaua Pelin“? ceru cineva lămuriri. — Habar n-am! îi răspunse generalul Ivolghin, ocupându-și, cu un aer plin de importanță, locul de președinte, care i se oferise de puțin timp. — Prințe, mă mir și eu ce mult îmi plac aceste polemici ori șicane, erudite, desigur, bâigui între timp Keller, foindu-se pe scaun, cuprins de o evidentă exaltare și nerăbdare. Erudite și politice, i se adresă el brusc și pe neașteptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nobilul conte, care e de aceeași părere cu mine“, „nobilul meu oponent, care a uimit Europa cu propunerea sa“, adică toate aceste expresii, tot acest parlamentarism de popor liber - iată ce-i atrăgător pentru unul ca mine! Mă las sedus, prințe. Întotdeauna, în adâncul sufletului meu, am fost un artist, vă jur, Evgheni Pavlovici. Atunci, se înfierbântă Ganea din celălalt colț, reiese că, după dumneavoastră, liniile ferate sunt blestemate, că ele înseamnă pieirea omenirii, că sunt molima căzută pe pământ ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de glumă sau ironie la adresa lui Lebedev, de care își râdeau toți, încât, pe fundalul general al tonului celorlalți, devenea, fără voie, comic: încă puțin, și ceilalți ar fi început să râdă și de el, însă prințul nu observa acest lucru.) — Prințe, chiar nu vă dați seama că e smintit? spuse Evgheni Pavlovici, aplecându-se spre el. Mai înainte mi-a spus cineva, aici, că l-a apucat sminteala avocaturii și a discursurilor avocățești și că vrea să dea examen. Mă aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai mare, dar forța e mai mică; a dispărut ideea care unește; totul s-a ramolit, totul s-a fleșcăit, toți s-au fleșcăit! Toți, toți, toți ne-am fleșcăit!... Dar ajunge, nu de asta-i acum vorba; mult stimate prințe, ce ziceți, n-ar fi cazul să spunem să se-aducă gustările pregătite pentru musafiri? Lebedev, care mai că nu-i înfuriase cu adevărat pe câțiva dintre cei care îl ascultau (trebuie să remarcăm că se destupaseră sticle tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care urma s-o aibă cu el și îi zâmbi binevoitor. Evgheni Pavlovici dădu din cap spre el și deodată arătă spre Ippolit, pe care îl privea cu atenție în momentul acela. Întins pe canapea, Ippolit dormea. — Ia spuneți-mi, prințe, la ce bun s-a băgat băiatul ăsta în casa dumneavoastră? spuse el deodată cu o ciudă atât de evidentă, chiar cu răutate, încât prințul rămase mirat. Pariez că n-are gânduri bune! — Am remarcat, spuse prințul, sau cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
el prințului, posomorându-se și făcând semn cu capul spre Rogojin, care ședea la masă. Ah, da! schimbă el iarăși, subit, subiectul. Dar unde-i oratorul, unde-i Lebedev? Prin urmare, Lebedev a terminat? Despre ce a vorbit? E-adevărat, prințe, că dumneavoastră ați spus odată că „frumusețea va mântui lumea“? Domnilor, le strigă el tuturor, prințul susține că frumusețea va mântui lumea! Iar eu susțin că ideile astea jucăușe le are pentru că acum e îndrăgostit. Domnilor, prințul e îndrăgostit; m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le strigă el tuturor, prințul susține că frumusețea va mântui lumea! Iar eu susțin că ideile astea jucăușe le are pentru că acum e îndrăgostit. Domnilor, prințul e îndrăgostit; m-am convins de asta mai înainte, de îndată ce a venit. Nu roșiți, prințe, altfel mi se face milă de dumneavoastră. Care frumusețe va mântui lumea? Asta mi-a spus-o Kolea... Sunteți un creștin zelos? Kolea zice că dumneavoastră înșivă spuneți că sunteți creștin. Prințul îl cercetă cu atenție și nu-i răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
din fața lui. — Chiar că-i așa... se declară imediat de acord celălalt, parcă dându-și seama ce face. Te pomenești că vor zice... Dar, naiba să-i ia, nu mă interesează ce vor zice! Nu-i așa, nu-i așa? Prințe, nu-i așa că pe urmă n-au decât să zică ce vor? Și ce ne privește pe noi toți ce va fi pe urmă?... De altfel, încă nu m-am trezit bine... Ce vis îngrozitor am avut, prințe, de-abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i așa? Prințe, nu-i așa că pe urmă n-au decât să zică ce vor? Și ce ne privește pe noi toți ce va fi pe urmă?... De altfel, încă nu m-am trezit bine... Ce vis îngrozitor am avut, prințe, de-abia acum mi l-am amintit... Nu vă doresc asemenea vise, deși, poate, într-adevăr nu vă iubesc. De altminteri, dacă nu-l iubești pe un om, de ce să-i dorești răul, nu-i așa? Dar de ce mai pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Acum e momentul cel mai potrivit. Ce-i asta, nu cumva se pun gustările în colțul de colo? Înseamnă că masa asta e liberă? Excelent! Domnilor, eu... totuși, acești domni nici nu mă ascultă... am intenția să citesc un articol, prințe; gustarea, desigur, prezintă mai mult interes, dar... Și deodată, absolut pe neașteptate, scoase din buzunarul lateral de sus un plic masiv, de dimensiunea celor folosite în cancelarii, cu un sigiliu mare și roșu pe el. Îl puse pe masă, în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]