1,145 matches
-
lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada și buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
a acceptat oferta, însă fiul ostatec a scăpat de sub escortă, iar Pandulf însuși a găsit refugiu în castelul său de la Sant'Agata de' Goti. Conrad a preluat controlul asupra Capuei, pe care i-a acordat-o lui Guaimar, alături de titlul princiar. Cu aceeași ocazie, împăratul german a recunoscut dependența Aversei de comitatul de Salerno. Între timp, Pandulf s-a deplasat la Constantinopol, căutând protecția aliaților săi greci. Cu toate acestea, în condițiile modificărilor rapide de alianțe și al jocurilor politice, el
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
după care cei doi miri au plecat via Constantinopol spre România, unde li s-a făcut o întâmpinare triumfală, în prezența regelui Ferdinand, reginei Maria, prim-ministrului, a patriarhului, reprezentanții partidelor politice și alte câteva mii de oameni. Noul cuplu princiar nu s-a instalat într-o aripă a Palatului Regal de la București, ci au locuit inițial două săptămâni în apartamentul în care copilărise Carol la Cotroceni, însă principele moștenitor a dorit să se sustragă controlului părinților, motiv pentru care au
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
României (1916). Momentul a repretentat mai mult decât lărgirea familiei regale a României, întrucât toată clasa politică vedea în gestul principelui de coroană Carol începutul stabilității. Încă din prima perioadă a devenit clar că erau diferențe de interese în cuplul princiar, cei doi având puține interese comune. La 25 octombrie 1921, principesa Elena l-a adus pe lume pe Mihai, la Castelul Foișor. Nașterea a fost prematură și foarte dificilă, viața mamei și copilului fiind în pericol. Principesa Elena a fost
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
lua în calcul soldații români ortodocși staționați în capitala austriacă, studenții sau lucrătorii sezonieri. A fost închiriată o locuință în palatul Dietrichstein, în strada Löwel (Löwelstraße 8) unde s-a amenajat o capelă deschisă și în zilele noastre. Soția proprietarului princiar era o rusoaică de credință ortodoxă, născută Dolgoruky, ceea ce a înlesnit lucrurile. Chiria anuală a fost fixată la 3.000 de coroane iar costurile suplimentare de amenajare s-au ridicat la încă 13.000. Preotul Nikolaj Nikolavski de la biserica rusă
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
a acceptat pe principele Landulf de Conza, exilat din Benevento alături de fiii săi, și le-a oferit teritorii în Salerno. Pe plan intern, Guaimar al II-lea este direct responsabil pentru creșterea măreției principatului de Salerno: el a restaurat palatul princiar, a construit campanila bisericii Sân Pietro și a revenit la emiterea de monede de aur. Guaimar a fost un principe pios. El a decorat Sân Massimio, care fusese întemeiat de către bunicul său, Guaifer. De asemenea, în ultimii săi ani a
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
plus. Presa m-a primit excepțional de bine în frunte cu faimosulcritic berlinez Leopold Schmidt, care mi-a închinat rândurile cele mai elogioase. Puteam fi foarte mulțumită cu primul meu debut în metropola Germaniei. În fiecare sâmbătă cântam la perechea princiară Sophie de Wied, unde am cunoscut pe marea cântăreață LilyLehmann, pianistul compozitor Xaver Scharwenka, Iassny Barmas, Ossip Gabrilovitsch (celebru pianist rus) și alte persoane marcante ale Berlinului. Regulat în fiecare lună plecam la Lipsca pentru a cânta programele mele maestrului
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
Veczey, violonist cunoscut, și Iulia Culp, celebra cântăreață, fac cunoștințe principelui de coroană al Germaniei, Wilhelm, care e foarte încântat de moartea mea. Supeul care urma, fu servit pe talgerede argint greu. Honorariul pentru debutul meu a fost cu adevărat princiar și de astă dată. Câteva zile frumoase de vară le petrec în faimoasa „Spreewald”, unde toată ziua sunt în excursie pe apă împreună cu prietena mea și cu cunoscuți din Cottbus. Acolo aflându-se despre prezența mea, sunt solicitată a da
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
înființarea bisericii Saint-Vincent de către episcopul de Tongeren. Din secolul al IX-lea orașul se află sub influența contelui de Namur și al episcopului de Liège iar din secolul al XI-lea devine unul dintre cele 23 de orașe ale episcopatului princiar Liège, în a cărui sferă de influență a rămas până în secolul al XVIII-lea. A fost implicat în Războiul vacii din secolul al XIII-lea. Situarea strategică de-a lungul văii fluviului Meuse a expus orașul Dinant la numeroase asedii
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
după ce a aflat despre complot, prințul Yi Bang-won s-a revoltat imediat, atacând palatul și ucigându-i pe Jeong Do-jeon, pe susținătorii acestuia dar și pe cei doi fi ai regretatei regine Sindeok. Acest incident a fost numit ,Primul conflict princiar”. Îngrozit de faptul că fii săi au fost dispuși să se ucidă între ei pentru putere și epuizat psihic de moartea reginei Sindeok, regele Taejo l-a încoronat imediat pe al doilea fiu al său, Yi Bang-gwa (mai tarziu regele
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
care tânjea deasemenea pentru putere se opunea planului prințului Yi Bang-won. În 1400, tensiunile între facțiunea lui Yi Bang-won și cea a lui Yi bang-gan au escaladat într-un conflict care a ajuns să fie cunoscut că ,Al doilea conflict princiar”. În urmă luptei, Yi Bang-gan a fost învins și exilat la Tosan iar cei care l-au îndemnat la lupta cu Yi Bang-won au fost executați. Intimidat puternic, regele Jeongjong l-a investit imediat pe Yi Bang-won că moștenitor prezumtiv
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
400 de încăperi. Fațada principală situată înspre Marienplatz, lungă de 100 de metri, este bogat decorată. Ea îl prezintă pe Ducele guelf Duke Henric Leul și aproape întreaga linie a dinastiei Wittelsbach din Bavaria și este cel mai mare ciclu princiar dintr-o primărie germană. Monumentul central din centrul fațadei principale situat deasupra casei de pază este o statuie ecvestră a prințului regent Luitpold. Traveea turnului conține statui ale primilor patru regi bavarezi. Fațada principală este plasată înspre piață, în timp ce partea
Primăria Nouă din München () [Corola-website/Science/328351_a_329680]
-
î.Ch. Văduva să, Artemisa, care îi era și sora, a continuat lucrările începute, nu fără intenția de a ridica un monument și pentru ea însăși. De aceea, pe cvadriga ce urma să încoroneze monumentul s-au construit statuile cuplului princiar, Mausol și Artemisa. Artemisa nu a trait destul de mult pentru a vedea opera terminată. A murit la doi ani după soțul și fratele ei. Arhitecții au continuat construcția până la sfârșit (335 î.Ch.), realizând un monument și pentru propria lor
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
circulație patru biografii ale lui. Aceste hagiografii au avut o influență puternică în conceptualizarea medievală a termenului "rex justus" sau „rege drept” — care este un monarh a cărui putere provine în principal din marea lui evlavie, precum și din calitățile sale princiare. Referindu-se aprobator la aceste hagiografii, cronicarul Cosma din Praga a scris în jurul anului 1119 următoarele: Câteva secole mai târziu, legenda a fost susținută ca fapt de către Papa Pius al II-lea. Deși Venceslau a fost, în timpul vieții sale, doar
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
deși portretele ei păstrate sunt considerate a fi stilistice pentru a oferi o imagine fidelă a aspectului ei. Motivul acestei căsătorii a fost atracția regelui față de frumusețea ei. Întrebat de ce nu s-a căsătorit cu un membru al unei case princiare, el a declarat în mod deschis că și-a dorit să aibă o soție frumoasă și că portretele prințeselor străine nu au fost de încredere. Prin urmare era mai înțelept "să te căsătorești cu o persoană din această țară, pe
Gunilla Bielke () [Corola-website/Science/332946_a_334275]
-
60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți. Castelele
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
fiind modificat și extins în secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Inițial, clădirea a avut drept destinație de reședință pentru capitulul episcopal, adică locul unde se redactau și se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reședință princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 și 1600, edificiul a servit ca reședință a voievodului Mihai Viteazul. Clădirea a fost grav avariată de turci și tătari, în timpul marilor invazii din 1658 și 1662. În urma cuceririi Transilvaniei
Palatul Principilor din Alba Iulia () [Corola-website/Science/316274_a_317603]
-
rămânând cu acest statut timp de trei secole. Din secolul al XVII-lea, a găzduit garnizoana austriacă cu arsenalul și cazarma de artilerie, iar în decembrie 1918 a fost atribuit Comenduirii Regimentului 21 Infanterie. În cronicile străine ale vremii, Palatul Princiar a fost descris ca un edificiu foarte luxos, împodobit cu fresce și scări de marmură. Clădirile sunt grupate în jurul a două curți de formă pătrată. Edificiul este unul reprezentativ pentru spațiul transilvan și din punct de vedere arhitectonic, regăsindu-se
Palatul Principilor din Alba Iulia () [Corola-website/Science/316274_a_317603]
-
magnat rus Anatole Demidov. Anatole a fost ridicat la statutul de Prinț de Marele Duce Leopold al II-lea de Toscana cu puțină vreme înainte de nuntă împlinind dorința tatălui Mathildei ca fiica lui să-și păstreze statutul de Prințesă. Titlul princiar al lui Anatole nu a fost recunoscut niciodată în Rusia. Cuplul nu a avut copii. Mariajul dintre aceste două personalități puternice a fost furtunos. Prințul Demidov a insistat să-și mențină amanta, Valentine de St Aldegonde, lucru la care, desigur
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
tratat sunt definite granițele principatului Moldova, granițe care se vor păstra sute de ani. Între 1354-1358 Siret este capitala Moldovei, în timpul domniei principelui Sas Vodă. În 1358 este finalizată construcția Bisericii Sfântă Treime care a servit că biserică a curții princiare. Această biserică s-a păstrat în forma ei inițială până în zilele noastre și este și în prezent funcțională, deservind o parohie ortodoxă din Siret. Din 1370 a fost probabil biserică episcopala ortodoxă, atât timp cât capitala Moldovei a fost în orașul Siret
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
sunt umile: Lenora este fiica unui „accizar” (funcționar fiscal) din Mizil, Doru Hallipa provine dintr-o familie de arendași îmbogățiți, Ada Razu este poreclită „făinăreasa” deoarece averea adusă de întreprinderile de morărit ale tatălui ei au propulsat-o către blazonul princiar, industriașul milionar Drăgănescu este fiu de cârciumari. Urmașii parveniților nu mai sunt preocupați de lupta pentru îmbogățire, deoarece ei sunt deja bogați, ci caută să-și consolideze poziția în societate, urmărind poziții politice sau organizând evenimente culturale exclusiviste. În acest
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
și viitorul Oraș de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei și preluând planul rectangular al rețelei de străzi de la fosta localitate. Populația de burghezi și meseriași s-a putut stabili pe malul Neckar-ului. Zona fostelor fortificații rămăsese, deocamdată, virană, conform indicațiilor princiare. Aici, în actuala zonă O 1, au fost amenajate, în 1743, piața "Neue Markt" (numită azi "Paradeplatz") și aleea "Planken", care lega porțile Rhein-Tor și Heidelberger Tor. Planul era orientat pe axele principale sud-sud-vest și est-sud-est, care corespund străzilor actuale
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
Kleist. Principele Carl Theodor a înființat la Mannheim "Academia Palatină de Științe", azi transformată în "Academia Științelor din Heidelberg", și "Societatea Germană de Cultivare a Limbii și Literaturii Germane". După mutarea reședinței la München, orașul și-a pierdut valoroasele colecții princiare de artă. În 1779 s-a înființat la Mannheim Teatrul Național, la care a avut loc la 13 ianuarie 1782 premiera piesei "Hoții" ("Die Räuber") de Friedrich Schiller. Scriitorul se refugiase la Mannheim din cauza constrângerilor ducelui absolutist de la Stuttgart, Karl
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
Național, la care a avut loc la 13 ianuarie 1782 premiera piesei "Hoții" ("Die Räuber") de Friedrich Schiller. Scriitorul se refugiase la Mannheim din cauza constrângerilor ducelui absolutist de la Stuttgart, Karl Eugen. În anul 1839 această instituție a trecut din custodia princiară în cea a orașului. În timpul Revoluției Franceze și al Războaielor Napoleoniene orașul a fost cucerit, succesiv, de către francezi (1795) și austrieci, iar Palatinatul a dispărut ca stat (1803). Mannheim a intrat, prin reorganizarea teritorială impusă de Napoleon, în componența Marelui
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
clădirea Teatrului Național, a celei mai vechi instituții de teatru din spațiul german, care fusese administrată local. După reconstrucția postbelică, bazată pe elementele din beton armat, Mannheim devine un important centru industrial, universitar și cultural. Corpul central și biserica reședinței princiare au fost reconstruite conform vechilor planuri, restul ansamblului a adăpostit, după 1945, o parte din universitate și a suferit de aceea modificări care contravin caracterului originar al monumentului. Planul actual al orașului vechi dintre Rin și Neckar respectă substanța istorică
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]