1,444 matches
-
prea se descurcă; Ei joacă-n rol actoricesc Și sentimentele le spurcă. În râvna lor de-a face rău Plivesc mormanul de gunoi Și dorm în cuiburi de căcău, Visând la lumea de apoi. Căzuți sunt ei ispitelor - De demoni prinși, de eidoloni, Văd în alb-negru, nu-n color - Trăind vieți de fii coconi ... Referință Bibliografică: ALUNGĂ-MĂ DE LÂNGĂ TINE ! / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac
ALUNGĂ-MĂ DE LÂNGĂ TINE ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353956_a_355285]
-
într-o straiță pe umărul aducătorului... le adunase de la locul în care urgia de tren îl răpusese pe moș Anghel ce se grăbea spre casă, neatent la pericolul de pe șine... Aici, femeia își trase oleacă sufletul, își privi omul de prinse curaj, începând iar: -Și, cum sta fiu-meu însulițat de păreri de rău, tresare zguduit de-o părere. Intră în odaia-i și găsește alături de pat cele două vase mici cu apă vie și apă moartă aflate în vis. Le
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
Articolele Autorului Mă înfășoară timpul În mantia-i de plumb Și îmi pictează visul Cu aripi de mormânt. O noapte grea mă-ngheață, Tăceri negre mă-ngroapă Și parcă-s o paiața De-un păpușar purtată. În jocul lui sunt prinsă, Cu șfori de ghimpi mă ține, Iar mâna lui m-apasă, Rupe culori din mine. O, crude păpușare, Dă-mi drumul din strânsoare Și dă-mi în loc de frânghii Aripi cu strop din soare! Referință Bibliografica: Păpușarul / Ionică Baicu : Confluente Literare
PĂPUŞARUL de IONICA BAICU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354026_a_355355]
-
Strofe > Delicatete > DIN CER... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Din cer... Din cer doruri ne nasc - semințe de lumină, cresc flori de câmp și iarbă pe-a inimii -grădină... secunda prinsă-i în palma eternității, și-o trec prin vers discret, poeții. Din cer doruri se nasc - și pământul le primește smerit în taina sfântă, pe o punte arcuită dintr-un gând de curcubeu, minune-mpodobită e veșnicului eu... Din cer doruri
DIN CER... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354087_a_355416]
-
senini, În noi se ascund întomnatele văi Și doruri mai curg pe sub pâlcuri de-arini. În plete-acum seara ne coase văpăi, Pictându-ne-n suflet o floare aprinsă Iar eu mă topesc în incendii-călăi, În hora de foc a amurgului prinsă. Și ardem, și ardem, nebuni de amor Iar seara, uimită, se-aprinde și ea... Cu tine-n incendiu, iubite, să mor Ori poate,-mpreună, s-aprindem o stea. 17 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Incendiu / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
INCENDIU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354606_a_355935]
-
îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam rost de niște bețe din trestie și de restul necesar pentru a merge la pescuit. De fiecare dată, după partida de pescuit, nu uitam să înapoiez uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și să-mi ia prada pescuită pe canal, mai ales că la internat nu aveam ce face cu peștele. Într-o duminică de dimineață, cum stăteam conectat la partida de pescuit, așteptând carasul să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
om pentru om”). Iluzia trecătoare a forței a fost astfel înlocuită cu înțelepciunea. Într-o societate normală, lupul, chiar om fiind, poate fi stăpânit să nu-și distrugă semenii, doar și numai doar printr-un proces continuu de educație. Animalul prins, fuge imediat, dacă scapă. Omul, însă, persistă în acțiuni cinice ale propriei distrugeri. Există o cultură mondială a apei ca element vital al vieții lui materiale și spirituale? Omul inconștient și needucat, când ajunge să-și conducă semenii, se crede
EMIL VAMANU. VIAŢĂ, ADAPTABILITATE, SUPRAVIEŢUIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/347105_a_348434]
-
să-și recupereze din cheltuielile cu taxele la primărie și investiția făcută, dar mai ales să-și suplimenteze pensia de mizerie pentru costurile actuale ale vieții. Cum spuneam, ne bucuram, că iar a apărut un pește care merita căutat și prins, dar mai ales mâncat. Nu se prinde în năvod cum ar putea crede orice cititor al acestei povestiri autumnale, ci fiecare pește este prins individual sau în tandem cu un altul, la mână, cu niște improvizații numite de noi pescarii
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
zburat... a zburat și tânărul deasupra trambulinei într-o poziție de statuetă albastră, peste inundația albă a zăpezii, își făcea ochi pentru taică său, vroia să zărească perimetrul apei care l-a înghițit, cu mașină cu tot, fără niciun pește prins. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat peste bordură, botul mașinii îngropându-se în mâlul de pe fundul râului tulburat. Când să meargă și el, Cristian, în America, să-l cunoască personal că până acum autoritățile române nu vroiau să
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
pierdută ești iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gură mea începe atacul, te sărut ușor pe frunte și te mângâi fin pe umeri, moleșit mă las o vreme vreau să iți stârnesc sărutul, trupul tău vreau să mă cheme, prinsă ești de-acum în cursă, te învălui și mă-nvălui te cuprind și mă cuprinzi, tu arzând simt cum m-aprinzi. Te ascunzi, te știu șireato, iti ferești ochii și gură dar în lupta asta dreapta trupul tău e-al
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
că viața lui se sfârșise, că nimic nu-l va mai putea salva din robia aceea. Și, ceea ce arată câtă cruzime puteau avea oștenii asirieni, era faptul că, ajunși aproape sfârșiți, în convoi, la Ninive, nici măcar nu li se dădu prinșilor de război un răgaz de odihnă de o zi, două, ca după drumul istovitor de călătorie pe jos din Israel până la Ninive, bătuți, flămânzi și năuciți de arșița nemiloasă a pustiurilor. Măcar un răgaz de câteva zile de odihnă, pentru
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
naturii, și-a algelor întinse spre somnul întârziat. de ziua ta, aș vrea să-ți dărui cuvinte doar atinse de amurgul înserării, pe muzică crepusculară: dorul ochiului să-ți poarte taina păsării în zbor peste sânii mărilor. dimineți ce balansează prinsa-n spații agale frunza ierbii ce visează lumini de cristale. dor din ochii soarelui prins în anii care-i porți, roadele pământului frumusețea zărilor. Referință Bibliografică: De ziua ta / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 543, Anul
DE ZIUA TA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358357_a_359686]
-
noi? De ce sunt întotdeauna supărați? Au uitat că și ei sunt copii? Au uitat că și ei se jucau cu jucării? Că și ei aveau surâsul acela nevinovat de copil? Au uitat cum priveau cărăbușii jucând ,, Leapșa” Sau cand jucau ,,Prinsă” cu licuricii? Atunci cand pasarelele le zâmbeau de acolo de sus? Bucățică aceea de Răi e a mea! Acolo pot asculta sfatul copacilor ... Să primesc o cunună de stele ... Acolo unde pot sta cu Ileana Cosânzeana ... Să mă dau pe Toboganul
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
cer nimic, dar dau tot cât le stă în putință mediului nostru biologic ambient, având parcă dintodeauna menirea de a-l păzi și ocroti, astfel încât, dacă ajung uneori să se și răzvrătească, o fac numai constrânși de situațiile din care, prinși fiind, presimt că nu mai au nicio scăpare. Și cu toată loialitatea lor față de om, adeseori, sunt tratați cu o cruzime nejustificată de unii semeni ai noștri, lipsiți de caracter, cuvânt care, foarte sugestiv, în vocabularele noastre zace și sub
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
stres și emoții extraordinare. Extrădarea noastră nu ar fi fost asemănătoare cu cea a unui transfug „de rând”. S-ar fi lăsat cu mulți ani de închisoare și poate am fi avut aceeași soartă nefericită precum alți transfugi, care odată prinși, au dispărut de pe fața pământului la scurt timp după arestare. Securitatea română a făcut tot cea ce a putut (în timpul când eram în detenție) pentru a fi returnați în România și a pus presiuni extraordinare asupra statului austriac. Cererea de
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrățișare, nici peștele nu i se dezvăluia cu totul, femeia îl presa cu sânii, îi mângâia
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > METAFORE APRINSE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului METAFORE APRINSE Dorurile care le-am purtat, Sunt în aceste pagini prinse, Foarte intacte s-au păstrat, Azi fiind metafore aprinse. Zboară vulturii în libertate, Peste piscurile albe, ninse, Privind spre ziduri de cetate, Să găsească metafore aprinse. Florile cu gingășie rară, Au culori din cer desprinse, Revin în noua primăvară, Puternice
METAFORE APRINSE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357612_a_358941]
-
care le-au distrus lanul de trifoi. Totul avea să se termine foarte repede la apariția brigadierului nostru , nea Ion BÂRCĂ. Acesta i-a întrebat pe cei de la stațiune dacă au prins vreun cal? Cum aceștia nu aveau nici un cal prins, au trebuit să plece așa cum veniseră. Totuși i-au povestit brigadierului că prinseseră un cal, dar acesta le-a scăpat. Au intrat în grajd și l-au arătat pe Cezar. Brigadierul l-a întrebat pe nea Costică cine a adus
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!) - este de data aceasta, nu o zână a lacului, nu o știmă sau o naiadă, ci un profesor din Cluj, care “își devora fericirea clipei cât o veșnicie” - în timp ce apa își contura, prinsă și ea în vrajă, valurile. Cântecul rezonează în suflete. Proza este metaforică, o parabolă a vieții. La ceas de abanos, când “Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca o sită de mii de stele de fosfor
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
sau nu v-am spus? Chiar de a rămas ceva neelucidat, Voi încerca un nou concret răspuns. V-am spus doar adevărul, Scos din viața mea, fir cu fir, Încât astăzi nu mai am părul, Ce-l aveam pe frunte prins. La mormânt va plânge cineva? Să aducă la crucea mea o floare? Sau mă va înconjura natura, Cu multe bălării binevoitoare? Am trăit bune și rele, Se spune în cântecele lor, Printre trăirile rebele, M-am reîntors în...viitor. Referință
MAI E CEVA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358605_a_359934]
-
văzut musafira stând printre curioși, într-un slip viu colorat și cu sânii acoperiți de cupele sutienului, în aceleași culori, jucând veseli la orice mișcare, așa cum îi știam. În câteva minute am scăpat de mai bine de jumătate din peștele prins și am ajutat-o pe Miruna să se urce în barca mea. Observasem în acest timp, în privirile bărbaților de pe plajă admirația amestecată cu invidia. Chiar, aveau și de ce: un corp armonios construit, cu sânii mari și jucăuși, cu fesele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
din plastic, de doi litri. Berea o luasem doar pentru drum, căci existau destule surse și pe traseu. Cu fiecare cumpărătură făcută, greutatea bagajelor tot creștea. În afară de acestea, mai aveam cortul, sacii de dormit, sculele, sarea pentru conservarea eventualilor pești prinși, ceaun pentru fiert, mălai, schimburi de corp, juvelnice[ii]în care să ținem peștele viu până seara, când îl vom curăța și săra, etc., destul de multe pentru cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
De sticlă al unei mănăstiri Se vedea trupul ei zidit Din linii și din scânteiri Și cosmosul cum se lumină Și apele se limpezesc Și-apare Domul de lumină Și prundul lumii românesc Și schelele acestei lumi Apăreau veșnice și prinse De bolți înalte și adâncuri Și de câmpiile antice Imnuiau plaiurile-n cer Țara-n lumină ca un templu Vizionar din temelii O sui prin timpuri și-o contemplu! Ștefan DUMITRESCU București mai, 2013 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Și, pentru concizie, am mai citat un fragment din poemul „De ajuns...”. „Și iată-mă / Proptindu-mi coatele pe lună/ Și uitându-mă către voi/Cum ridicați o scară /De priviri severe/ Pe care voi coborî îndărăt/Ca un copil prins/ Într-o livadă străină.” Dl. Mircea Costache a ținut să specifice că i-a fost profesor de română autorului Traian Sâmpetru, care, invitat să spună câteva vorbe, a recitat doar o poezie dedicată lui Constantin Petcu, mulțumind apoi participanților pentru
CARTEA CU PRIETENI XXXVI -TEO CABEL DESPRE CONCURS DE CREATIE PENTRU ELEVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358828_a_360157]