799 matches
-
care se deschide într-un scârțâit lung», să-ți intre în casă un om cu «picioarele suflecate, ud tot» și căruia, totuși, «mâlul i se uscase pe sprâncene!» Toate acestea arată că nuvela suferă de serioase lipsuri, că publicarea ei pripită nu face cinste nici autorului, nici editurii”. ***** Al. OPREA 39: „Ultima creație a Mariei Rovan este volumul de nuvele Din cremene nouă. Autoarea își propune să zugrăvească eroismul de care dau dovadă femeile din diferite sectoare ale producției (...). Prima nuvelă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dezvoltare în conștiința lui a ideii poetice, a fost nevoit să umple această schemă formală cu formulele arhicunoscute, cu prozaisme și locuri comune. Acesta este de fapt, un aspect al formalismului, o nouă manifestare, e adevărat, care scapă adesea analizelor pripite (...). Se pot cita destule exemple care toate arată unde duce sărăcia de idei politice, cultivarea formei în afara conținutului. Cum este normal, forma cultivată cu primordialitate devine ea însăși plată, mediocră, plictisitoare (...). Proza îmbrăcată în versuri mutilează specificul ambelor genuri dând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acest fel nu au fost convertite în valori lirice autentice - o dovadă că nu reprezintă bunuri reale ale poetei - ci concepute abstract, introduse din afară în țesătura poemului. Din păcate, aceste idei au fost concepute nu numai abstract, ci și pripit, cum s-a văzut cu prilejul respingerii în principiu a petrecerilor tinerești (...) Este evident așadar că valorile certe ale poemului înclină hotărât cumpăna aprecierii. Și tocmai de aceea nu trebuie supuse amnistiei, în afară de neajunsurile deja semnalate, cele privitoare la stil
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
această scenă avem toate ingredientele unui text jurnalistic de cea mai înaltă ținută: concretețe, portret, eficiență adjectivală, vizualizare, atenuare a macabrului, participare afectivă („bietele trupuri”), dar și o poveste dramatică prezentă în filigran, fără pic de ostentație. Nu trageți concluzii pripite, construind pe un detaliu izolat o întreagă dezvoltare narativă. Este cunoscut cazul unui reporter care, după un cutremur în America Centrală, a vrut să sporească dramatismul situației, afirmând (ca pe un lucru perfect adevărat) că localnicii înfometați mâncau șobolani. În realitate
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aiuritoare momentele de acalmie cu cele de alarmă pompieristică, cine nu are plăcerea și ușurința scrisului, nu are curiozitate și nerv, ar fi mai bine să-și caute o altă meserie. Nu vreau să cad în păcatul generalizărilor încruntate și pripite. Sper doar ca tinerii plini de entuziasm, care bat la ușa fără clanță a unei redacții (o ușă care se deschide tot timpul din interior, niciodată dinafară), să nu aibă vreodată scuza necunoașterii. Presa nu este un castron uriaș în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acest tânăr. L-am lăudat de față cu voi și l-am încurajat ca pe nimeni altul, dar el și-a luat-o în cap, s-a lăsat pe tânjală, m-a făcut să mă simt ridicol în aprecierile mele pripite și pline de entuziasm”. Venite dintr-o fumegoasă antipatie sau ascunzând interese precise (de pildă, să te dea afară pentru a face loc altcuiva), aceste jocuri nu pot fi contracarate prea ușor. În astfel de situații, tânărului îi rămân câteva
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae Dei? În Omilia 71 totuși, Augustin insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până În ultima clipă a vieții. De aceea nimeni nu trebuie judecat pripit, „Înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atâta timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acest pachet complex și păstrat neatins, să-i vadă sufletul În toată goliciunea lui. Iar ea va ști că acesta era farmecul și recompensa. Da, se simțea pregătit să i se arate așa cum e, cu nesiguranța, singurătatea și ocazionalele decizii pripite care aveau consecințe rușinoase - totul mai puțin partea cu gânditul la sex tot timpul. Una peste alta, el nu era o persoană complicată. Dacă i se putea reproșa ceva, atunci era faptul că se entuziasma prea ușor. Dezamăgirile Îl afectaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care el o va specula. Dacă dumneata ai vrea... Doamnă... eu sunt Filip comisionar de flori. îmi place slujba mea. Mă bucur când duc vești bune oamenilor. Și apoi... Te rog, Filip! Mai gândește-te. Nu-mi da un răspuns pripit... Poate că acceptând propunerea mea vei face mai mult bine oamenilor, spuse femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se înnoda, în fața lui, tot mai puternic la fiecare stâlp de telegraf. Am continuat la București conversațiile lungi și neînsemnate fără să ne fi făcut vreo mărturisire anume, dar simțindu-ne complici. Găseam între noi asemănări care ne apropiau: eram pripiți și dezordonați. Observația o făcu Dudu: "Ce nostimi și identici sunteți când vă vede cineva de departe!" Părerile asupra ei mi se schimbaseră mult. O priveam cu un aer de ușoară superioritate. Nu mai eram impresionat de vreun aspect de-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reprezentanților tuturor județelor din țară, despre " Principii fundamentale ale revoluției politice". Procesul de reintegrare amintit mai sus nu putea fi împlinit de la o zi la alta. Nimeni altul mai bine ca Salazar nu-și dădea seama de caducitatea unei revoluții pripite și formale. E1 vedea însă întotdeauna mai departe; știa ce vrea și încotro se îndreaptă; intuia nevoile momentului istoric, și dacă nu anticipa întotdeauna, lăsând ca realitățile să devină evidente pentru toți, apoi nu obosea ca să le ajute în procesul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că o restaurare nu e oportună, atât din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă n-a fost acceptată de totalitatea elementelor responsabile portugheze. Este, după cum vedem, triumful tacticei integraliste, care, înainte de toate, refuza o restaurare pripită și o monarhie improvizată. Cum însă monarhiștii regăsesc în ideile șt realizările lui Salazar cam aceleași concepții sociale și morale pentru care luptă și ei, acceptă să colaboreze și chiar să se încadreze noului regim. "Salazar are un singur defect
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aparatelor pe cale de a ateriza. Vâjâitul elicelor se auzi din ce în ce mai încet, amuți cu totul; apoi un pârâit de motoare mai mici: jeepuri, le recunoscu Craig cu o tresărire. Jeepuri! Transportate de avioane. Un comando aeropurtat! Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși din desiș într-o zonă deschisă de pajiște, văzu jeepul huruind către el; și se opri instantaneu, se întoarse și o luă la goană spre gard. Prostule! gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
care el o va specula. Dacă dumneata ai vrea... Doamnă... eu sunt Filip comisionar de flori. îmi place slujba mea. Mă bucur când duc vești bune oamenilor. Și apoi... Te rog, Filip! Mai gândește-te. Nu-mi da un răspuns pripit... Poate că acceptând propunerea mea vei face mai mult bine oamenilor, spuse femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Incredibil...! Armata a 4-a germană comandată de feldmareșalul Paulus Friedrich (1890-1957) În timp ce erau Înfrântă - pur și simplu zdrobită - ridicolii comandanți sperau să câștige batălia Împărțind decorații...!! Păstră pentru sine constatarea, continuând discuția. „Dece oare Fuhrerul a acționat În mod pripit...? După aprecierea mea, era mai strategic să continue războiul În mod rațional adică, după fiecare țară anexată să acorde trupelor o perioadă de relaxare, de strângere a rândurilor...!! Fermierul se Înflăcără: „Nu, nu era necesar...! Mașina de război germană funcționa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se petrecuseră sub ochii lui. Personal, mă îndoiesc de această teorie. Dacă Pabblem era nervos, era mult mai probabil că era așa pentru că ratase ocazia s-o intimideze și s-o umilească pe Sheba. Dacă n-ar fi fost acțiunea pripită a doamnei Connolly - graba ei de a se duce peste Sheba cu o seară înainte - Sheba ar fi venit la școală în acea dimineață, iar Pabblem ar fi avut-o în gheare pentru cel puțin câteva ore de interogatoriu furtunos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o minciună. Am intenționat la Început să-i spun numele agenției noastre, dar cum tot trecusem pe la Dainen... Dacă aș fi fost luat mai apoi la Întrebări, ieșeam eu basma curată acuzîndu-l pe individ cum că ar fi tras concluzii pripite... TÎnărul puse jos butelia, Își Îndreptă pieptul și-i aruncă o privire celui mai În vîrstă, care tocmai venea dinspre magazie. Am citit o oarecare reacție În privirile lor, dar ceea ce m-a frapat a fost faptul că le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ea tăcea, c-o mână la bărbie, cu ochii întorși spre foc. Cum te cheamă? —Chiva! Eu mă gândeam: Ce să mai spun? — Am să vorbesc cu neica Marin, să nu te mai ție așa ascunsă... Nu, nu! răspunse ea pripit; să nu-i spui nimic! Și în glas deodată i se deșteptase un fior de spaimă. —De ce? Mă ucide taica, când o afla că ți-am dat drumu-n casă... — Atunci de ce mi-ai dat drumul?... Ea parcă sta la îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum dracu de a venit așa? vorbi el pripit. Nici nu m-așteptam... Eu ascultam cânii... Am tras prea repede... m-am grăbit... —A fost fără știre... zise încet Vasile. Da’ nu-i nimica... Trebuie să mâie cânii într-acoace alta... Aici e hățașul lor... Deodată tăcură, cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu glas înăbușit. — Domnule Ștefan... Domnule Bucșan... eu sunt... nu mă cunoști?... Haia Sanis!... Aha!... vorbi tânărul. Te cunosc... și începu a râde încet, cu prietinie. La râsul lui, fata simți cum îi tremură o căldură dulce în piept. Șopti pripit: Nu ne vede nimeni? Aș vrea să-ți spun ceva... Dar nu trebuie să ne vadă, nici să ne-audă nimeni... Ce vrei să-mi spui? — Îndată... Hai puțin mai încoace... pe hudiță... pe-aici nu trece nimeni... Domnu Bucșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e departe... n-am fost niciodată pe-acolo... Și eu, un biet băiet fără părinți... —Așa-i... hm! suspină moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măi băiete, nu mă omorî! gemu deodată cu groază Faliboga. Lepădatu se sculă ușor în picioare; își trecu la spate, în chimir, buzduganul; privirile i se muiară și ridică pe vătaf de jos. Nu te omor, bade Sandule... zise el pripit. Ce am eu cu dumneata?... Mai bine m-oi duce în lumea mea- ca să-mi câștig o bucățică amară de pâne -, decât să mă războiesc cu dumneata ori să intru într-un pacat! Iaca harapnicul. Iaca, pune-ți gluga-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se nedumerit la curteancă. Se ridică și domnu Anton. Mergem și eu, pornim mora... mormăi el. Venit la voi, vorbim puțin și fumat pipa... Acuma mergem. Da’ tu nu mergi? întrebă călugărița pe fată. Marghiolița se trase îndărăt și zise pripit: Nu, eu mă duc acasă... M-a fi așteptând tătuca... —Bine, da’ vezi de mai dă pe la curte... Madama își întoarse spre lumină obrazul palid și ochii negri și ieși cu mișcări mlădioase. Moș Isailă încărcă în spate blănile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și glasul subțire al călugăriței. Apoi glasul mai slăbit: — Moș Isailă, nu sta, du-te înainte, că te ajung... Fata se desfăcu de lângă Lepădatu, își trase iar broboada pe ochi și peste gură; obrazul i se întunecă de ură. Șopti pripit: „Să vii, bădică...“ Și se strecură afară. Lepădatu rămase singur, amețit. Se cinchi jos iar, între blănile de oaie, lângă clitul de opinci. Încercă să lucreze cu custura și cu țăpușa, dar n-avea nici un spor. Bordeiul întunecos, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se purta cu el foarte supusă și la locul ei, ca una ce-și amintea cuptorul pe care crescuse și înțelegea să prețuiască binele în care avusese norocul să intre. Altfel viața ei părea a curge liniștită. Cu întoarcerile pripite, căutăturile crunte și fornăiturile lui Alexa, se obișnuise. Ba râdea pe ascuns, întorcând capu-ntr-o parte și ducând mâna în gură, când vedea bine că vătaful o teme chiar cu boierul. Își aducea aminte ea de ceva nedeslușit și de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]