377 matches
-
a înțeles... s-a întors cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese dintr-un puzzle uriaș... cele din mijloc se îmbinau perfect, iar cele de pe margini prisoseau. În timpul acesta Giulia șoptea enervată să audă vecinii, deși Edy nu avea curaj să miște un deget. O fi încercat și el, ca băieții să o atingă, dar Giulia era intransigentă. - Edy nu te mai mișca! Patul nu era atât
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
te dezbraci. Am să pun un ceaun mare cu apă la fiert, ca să te speli și să te primenești, că cine știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bine văzut de Iuga. Se liniști, însă, auzind că e vorba de bătrânul care și cu dânsul se poartă destul de prost. Pe urmă învățătorul, încălzindu-se, îi spuse că oamenii vor pământ și că nu mai pot trăi din ceea ce prisosește boierilor, învoiala, chiar cinstită, impune țăranului să dea jumătate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind cât muncește azi, dar pe pământul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. În realitate, însă, trei sferturi din truda săracilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a trebuit să trecem pe rând prin fața lui și să-l scuipăm, să-l hulim și, acolo unde rușinea ne împie dica să ne slobozim nevoile la poalele crucii, ni s-a adus hârdăul pentru ca ura și rușinea să nu prisosească. Ar fi trebuit să ne simțim mângâiați de faptul că Iisus suferea împreună cu noi. Dar noi nu mai priveam cu durere către suferințele celuilalt, ci numai cu teama că ne va veni și nouă rândul. Tortura nu era niciodată pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunile pielii, și nu ale trupului, atârnând și fluturând, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul coroiat, cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile ce se scurgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să facem lucruri de mântuială. Să fie rezistente în timp, ca motoarele rusești. Maca îl întrebă cu mâinile cam despre ce e vorba. Omul își ridică arătătorul, deși urechilor clăpăuge, ca niște pâlnii de fonograf, liniștea nu părea să le prisosească. — ăsta e un ceas, spuse. Cel mai bun din lume. Dacă ești deștept, găsești în natură tot ce-ai nevoie, nu trebuie să cumperi. Lumea nu mai pune acuma murături la borcan și nici nu mai face marmeladă la cazan
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu era nici lung și nici anevoios, dar Caterina era îngrijorată, îi pusese două cepe dulci în traistă, o pâine coaptă la cuptor de cu noaptea, o bucată de brânză care putea să-i ajungă cam patru zile. Dacă-ți prisosește, mai dă și tu la alții din mânăstire. Catârul îl ducea în spinare pe părintele Costantino; băiatul în urma lui, pe jos, nu se uită înapoi nici măcar să-i facă un semn mamei sale. Mergând, se uită la țarina pârjolită, cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
presupune, Într-adevăr, coexistența contrariilor: „Nu-i suiș fără coborâș”; „Nu-i deal fără vale” etc.) „Un om de spirit ar fi, adeseori, foarte Încurcat fără tovărășia proștilor.” (La Rochefoucauld) Săracul cumpără scump. (Pentru că, În timp ce bogătașul cumpără din ceea ce Îi prisosește, săracul cumpără printr-o continuă sacrificare de dorințe.) Capul plecat sabia nu-l ia, dar nici soarele nu vede. (Îți poți salva viața prin lașitatea unui compromis, dar trădarea unor valori recunoscute În comunitate te va face să nu te
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de cuvinte, adoptând și prin aceasta o poetică a demolării. Le folosește doar ca pe un cod al deconstrucției, fiindu-i necesare în a exprima sau în a se autoexprima în felul propriu, pentru că ea nu deține imaginile, care îi prisosesc Anei Blandiana. Depășirea granițelor estetice impuse de Generația sa, prin lepădarea de cuvânt (și de literatură, în favoarea morții) și prin înlăturarea nevoii de expresie frumoasă, realizând, astfel, deconstrucția canonului paradigmatic, nu îi știrbește cu nimic din creația artistei. Rafinamentul limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în tot venitul moșii Ipotești, precum și în toată averea me mișcătoare; adecă în producturi, vite cornorate, mascuri, stupi și alte deasemenea, precum și în venitul moșiii Dornești și în altă averi a me, ce ar fi pi ia, și care va prisosi de la data cîștiurilor. Deci dar, spre a avea acest înscris legiuita și neprihănita legii putere, prin această jalbă, am rugat pe cinst. giudec. a ținut. Botoș. de l-au încredințat, potrivit formelor. ss. G. Eminovici 1849, dechembrie 10 Gios iscălitul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el devine mai puternic în detrimentul condiției sale de om. Este el om? Nu, este croitor, este pictor, este muzician, este scrib, cum sînt și eu [...]. Specializarea v-a înșfăcat cu mîna ei de fier, a distrus atîtea meserii care îi prisoseau, v-a înțepenit în fața mesei de lucru, pentru a nu va mai putea ridica de la ea81. "Să fie sărbători, dați-i zile de sărbătoare, se roagă Michelet. Dați-i acestui popor pîinea cea adevărată, hrana morală ce-1 va sprijini
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
că ceea ce numim "chemarea" preoției sale nu e o pură invenție, așa cum au socotit-o majoritatea criticilor. Pentru a fi preot trebuie ca sufletul să ți fie binecuvântat din belșug cu bunătate, blândețe și iertare, iar la Ion Creangă acestea prisoseau. Faptul că a urmat o carieră clericală nu se motivează doar prin dorința aprigă a mamei, Smaranda Creangă, ce voia cu orice preț să-și vadă băiatul preot. Este vorba de mai mult decât atât, căci, ajuns la o vârstă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
p. 123, r. 5 6: „știu că am tras o durdură bună căutându-te” frica de a nu îndeplini o sarcină poate fi uneori foarte puternică, motivantă; r. 13 15: „tot omul are un dar și un amar; și unde prisosește darul nu se mai bagă în samă amarul " binele și răul sunt coprezente în viața omului, însă concentrarea asupra binelui duce la neglijarea, chiar anihilarea răului; p. 126, r. 18 19: „Harap-Alb, mergi sănătos! De-am fost răi, tu ni
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
să nu i-a nimic în afară de toiag: nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu pentru că: „Vrednic este lucrătorul de hrana sa’’. „În dar ați luat, în dar să dați’. „Vedeți și vă feriți de lăcomie, că nu întru a prisosi cuiva din avuțiile sale este viața sa’’. „Nu adunați comori pe pământ ci adunați comori în cer’. „Că unde este comoara voastră este și inima voastră". În aceeași manieră abordează și trufia, adică patima de dominație, opunându-i smerenia, elocventă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mine. Apără-i de toate nenorocirile și întristările. Dă-le viață lungă, fericită, liniștită și cu bună înțelegere. Fă-i părtași binecuvântării Sfinților Tăi. înmulțește roadele ostenelilor lor. Povățuiește pașii lor în căile mântuirii și ale fericirii veșnice. Fă să prisosească în toate cele bune, ca să te binecuvântăm în toate zilele noastre și în viața cea fără de sfârșit. Amin. Doamne, cât este de bine Când e mama lângă mine, Doamne, cât este de rău Când nu-l văd pe tatăl
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
exemplul lui D.D. Roșca, au folosit același procedeu: D.D. Drașoveanu, G. Gruiță, G.G. Neamțu, C. Milaș, F. Edelstein ș.a. În acest caz, e vorba despre vocația esenței de care sunt stăpâniți acești autori, de dorința Înlăturării a ceea ce ar putea prisosi inclusiv prenumele lor! Alți autori au două nume de botez: Miron Radu Paraschivescu, Ion Maxim Danciu, Ioan-Aurel Pop (legate sau nu prin cratimă). În asemenea situații, primul prenume poate reprezenta numele persoanei respective, iar al doilea numele tatălui acesteia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
am găsit-o pe nici una suficient de frumoasă. Destul de frumoasă interior sau exterior. Am sacrificat totul unei idei nebunești despre frumusețe”. Un personaj demonic, așadar, un posedat, un damnat din familia marilor romantici. Nu lipsește din repertoriul său - ba chiar prisosește - terifianta problemă a morții. Anul 1940 Începe sub dublul semn al frustrării artistului și al spaimei individului prins În plasa fără ieșire a presiunii Însumate a creației și a existenței: Am patruzeci și șapte de ani. E vârsta la care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu o spuză de vițelușe, toate flămânde, toate pornite din fire să se facă vițele, juninci și vaci în cele din urmă." (Ioan Slavici, Păcală în satul lui) (b) "Adesea ieșea Aleodor la vânătoare ca să-și petreacă ceasurile ce-i prisosea de la trebile împărăției. El ținea minte ce-i spusese tătâne-său și se silea să-i păzească cuvintele cu sfințenie." (Petre Ispirescu, Aleodor Împărat) (c) " Se vede că ce-a orânduit D-zeu minte de om nu poate să desfacă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și și-a mortificat trupul prin vegheri și posturi. Preferând sărăcia voluntară, se hotărî să nu posede absolut nimic, nici măcar hrana pentru trup, dacă nu ar fi primi-o ca pomană de la credincioși din caritate. Iar în cazul în care prisosea ceva la masa sa atât de săracă, împărțea totul săracilor, fără să păstreze nimic pentru ziua următoare. În timpul nopții, dormea îmbrăcat și avea drept saltea niște stuf, iar ca pernă, un sac; era bucuros să se învelească pe timpul nopții doar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
absența unei mame vigilente care să-i păzească de pericol. Cât despre violența manifestărilor între specii, aceasta este în majoritatea cazurilor generată de cel mai puternic instinct, instinctul de supraviețuire. Sunt rare speciile care atacă pentru a ucide, atunci când hrana prisosește, dar majoritatea atacă pentru a se hrăni. Omul reprezintă specia care domina toate celelalte forme ale vieții, precum și întreaga natură, adeseori cu violență. Omul poate ucide, poate provoca suferința doar din plăcere. La speciile de animale domesticite de om, condițiile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mei la zarafi, și eu venind aș fi luat ce este al meu cu dobândă. Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Căci tot celui de are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce ae i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați o întru întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” (Matei 25,26-30). Profesorul de religie va utiliza aprobarea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de roade, turme de oi și cirezi de vite, haine, veșminte și altele asemenea. Unii vând și alții cumpără. Există asemenea lucruri în ceruri? Nu, există însă unele mai importante. Nu găsim acolo grâu, orz sau alte roade ale pământului; prisosesc însă roadele Duhului: iubirea, bucuria, pacea, fericirea, bunătatea, blândețea. Nu se găsesc acolo turme de oi și cirezi de vite, ci duhurile drepților, care au ajuns la desăvârșire și sufletele împodobite cu virtuți. Nu se află acolo haine frumoase și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-ai Franței urmași. Vezi doar, gâtlejul de colb ni-i uscat Dă-ne, copilă, din vinul tău, Pe-al berii meleag ne-om întoarce îndat' Și soare-om purta în ulcică, la brâu. Nu-i vorbă, de vin pivnița-mi prisosește Dar dintre voi nimeni nu-l va zări Colo șesul mare de sânge roșește Doar să te-apleci și din plin poți sorbi. Ținutul cel aspru venirea v-așteaptă Unde vitejii-s cinstiți cu hamei înflorit Poama de-aici pentru
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]