442 matches
-
pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir îi fu imposibil să-și reașeze în vreun fel înlănțuirea secvențelor ce urmaseră ieșirii sale și a lui Nae Calaican din restaurantul Bucovina. În articularea lor stranie cu momentul pornirii în marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
locale, un an mai târziu. Nu s-a făcut cine știe ce tapaj, era doar un fapt divers. Și-a injectat o doză prea mare, direct în gât, să ajungă mai repede la creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcut o colivă uite-așa, cu ciocolată și cruce de bomboane și banane... se laudă un țângălete. Lansează bărcuțe din poliestiren, cu catarge din scobitori și chibrituri, în bazinul de sub zburătoare. - Mie mi-a murit moșu’, începe celălalt. Și la priveghi am avut vin fiert și plăcinte cu stafide și cu rahat și poale-n brâu și-au venit și colegii de la serviciu și-au cântat la trompetă și la acordeon. Și-a legat Laurențiu cu fir de undiță mâna mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Spre gura uscată a ta ?! PĂRUL MAMEI Câte case ai uns tu, mamă, Cu var și cu lut! Albește în părul tău, mamă, Varul acel de demult. Cât am plâns eu Strâns în al foamei clește ! Stăteai noaptea ca la priveghi. În părul tău, mamă, albește Sarea lacrimilor mele vechi. Seara eu îți probozesc nepotul Că ți se urcă în cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
chimioterapie. Pierduse foarte de mult păr. Și mergea cam gârbovit. Josh? Mai ești acolo? — Sunt aici. — L-am văzut săptămâna trecută. Arăta ca un bătrân. Josh nu spuse nimic. — Familia a organizat slujba. Trebuie să te duci și tu la priveghi. — O să-ncerc. — Josh. Și fratele tău arată bătrân. — Știu. Am încercat să-i spun că seamănă cu tatăl lui. Ca să-l liniștesc. Dar Adam arată foarte bătrân. — Știu. Ce se întâmplă? zise ea. Ce i-ai făcut? — Ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
are sens să mai vină nimeni. Absența lui Wayne mă enerva cel mai tare. — Pune și tu niște muzică. — Dacă pun muzică, n-o să mai auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mai vină nimeni. Absența lui Wayne mă enerva cel mai tare. — Pune și tu niște muzică. — Dacă pun muzică, n-o să mai auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cap, afirmativ. - Zaharia, tu să ai grijă ca, imediat ce-mi dau sufletul, după așezarea mea În sicriu, să fiu dusă la capela bisericii de care aparținem fiindcă aici no să fie loc pentru toată lumea care o să vină la priveghi. Apoi să mergi la cimitir să discuți cu groparii (deja aveau un loc de veci cumpărat mai de mult care-l aranjaseră cu cruce cu tot, În cimitirul Pantelimon II) să facă În așa fel Încât să sape groapa mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
m-a anunțat verișoara mea despre deces, a doua zi am plecat spre localitatea natală să fiu aproape de ea și să o ajut să ducă la bun sfârșit cele trebuincioase În asemenea Împrejurări. În noaptea dinaintea Înmormântării am stat la priveghi; așa este obiceiul acolo, la țară, toată noaptea se veghează mortul. Au venit multe femei; pe unele le cunoșteam vag, pe altele, chiar deloc. Majoritatea mă cunoșteau. - Nu ești fata cea mijlocie a lui Nică și a Mariei? mă Întrebă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și se strânseseră toate În jurul meu. Acum, parcă totul se transformase Într-o clacă: povestiri, glume, râsete. Eu m-am jenat și le-am atras atenția pe un ton moderat că suntem la mort, nu la clacă. - Așa este la priveghi maică, se povestește, se râde! Îmi spuse una dintre ele. Mortului Îi place să fie veselie, nu tristețe; acum, Lionora, se simte foarte bine când ne vede vesele. Nu ai mai fost la priveghi? Este adevărat că atunci când a murit
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu la clacă. - Așa este la priveghi maică, se povestește, se râde! Îmi spuse una dintre ele. Mortului Îi place să fie veselie, nu tristețe; acum, Lionora, se simte foarte bine când ne vede vesele. Nu ai mai fost la priveghi? Este adevărat că atunci când a murit tata nu am stat toată noaptea la priveghi fiindcă a trebuit să o ajut pe mama cu treburi și când mergeam din când În când să mai duc cafele, gogoși, suc, la lumea care
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
una dintre ele. Mortului Îi place să fie veselie, nu tristețe; acum, Lionora, se simte foarte bine când ne vede vesele. Nu ai mai fost la priveghi? Este adevărat că atunci când a murit tata nu am stat toată noaptea la priveghi fiindcă a trebuit să o ajut pe mama cu treburi și când mergeam din când În când să mai duc cafele, gogoși, suc, la lumea care tot venea, auzeam doar bocete. Se Întâmpla atunci când venea mereu altcineva, pentru că vreau să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o ajut pe mama cu treburi și când mergeam din când În când să mai duc cafele, gogoși, suc, la lumea care tot venea, auzeam doar bocete. Se Întâmpla atunci când venea mereu altcineva, pentru că vreau să vă spun că la priveghi este un adevărat pelerinaj; vine tot satul, la fel ca la pomană, după Înmormântare. Una, mai tânără decât ele mă Întreabă: - Pe mine mă mai cunoașteți? Mă uit mai bine la ea și n-o mai recunosc. Faptul că mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Biruinței, undeva la marginea ora șului, o stradă care Îi amintea de copilărie: case modeste, bărbați măturând trotuarul, strigăte de copii care se jucau. S-a oprit În dreptul numărului 17, unde locuia Matei. Se aștepta să descopere Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
au verighete, că erau pregătiți cu toate, că voiau să se logodească. Ea nu a mai spus nimic, era tardiv să se revolte sau să schițeze vreun gest. Fiul ei era mort, durerea era prea mare. Frusina a rămas la priveghi prima noapte iar la a doua, Geta o sfătui să se odihnească, să poată să-l conducă pe ultimul drum. A mers acasă, și-a pregătit toaleta și cutia cu verighete iar somnul a fost sporadic, întrerupt de lacrimile care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce dulce-i clipa miros de scorțișoară și-un zâmbet prietenesc prin cununa de ceapă roșie fazanul abia mai clipește prezentu-i deja amintire priveghi în ceasul al șaselea poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare coordonată de ac. Eugen Simion și Prof. Grigore Brâncuș; Monografia comunei Râca; Lucrări literare în curs de apariție: Martirii lui Erosroman(Eminescu și Veronica Micle);Izvorul fericirii-roman;Îngerii și demonii revoluției; Fiascoroman; Priveghiul roman; Poezii: Cutia cu amintiri;Aripi către infinit. Colaborări: Basarabia literară;Revista Noi Nu;Cenaclul literar Lira21;Revista Aspirații de pe net, ro.grup.net; Revista literară Bruxelles Mision; Revista Cărticica românească de copii; Revista Rostiri, vol.2 de pe net;Antologia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vorbe amabile, soția lui Iorgu îi rugă să ia loc și ieși din încăpere, ca să le aducă dulceață și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui ai lui Philippe se Înăspri. - Slujbașul Îți amintește că priveghiul la sicriele lui Loïc și Nicolas va avea loc peste două ceasuri. Gwen avu o mișcare de dezgust. - Doar n-ai de gînd să te duci? - Nu numai că am să mă duc, dar o să mergem Împreună și o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Doar n-o să pleci? Marie se Întoarse și o văzu pe maică-sa, care stătea În pragul casei. Încercă să-i explice că trebuie neapărat să dea de urma lui Gwen, dar, pentru Jeanne, nimic nu putea fi mai decît priveghiul la căpătîiul fratelui și nepotului. - Îmi pare rău, mamă, dar morții pot aștepta, nu și cei vii. Chipul Jeannei se posomorî și ea făcu cale-ntoarsă. Înțelegerea provizorie a celor două femei nu ținuse mult. VÎntul druizilor. Îl văzusem ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se Întorceau la casele lor, tehui, doborâți de oboseală. Urmau câteva ore de somn, apoi totul de la capăt. Și tot așa până la Sfântul Ioan Botezătorul. Pe lângă bucurii, sărbătorile aduceau, odată cu excese de tot felul, și câteva Înmormântări. Nopțile de priveghi treceau Însă de la o vreme mai ușor, Întrucât pe casetele video, ce nu lipseau din nici o casă, se putea vedea revelionul ce tocmai se Încheiase, cu mortul care Încă mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi trebuit cu adevărat să se odihnească În văzduh. Printre paharele care urcau și coborau ca tastele unei uriașe mașini de scris din sticlă roșie, se vedea când revelionul, când priveghiul. Consolarea supremă adresată celor chemați la Domnul era cuprinsă În aceeași cugetare Încurajatoare: „La toți ne vine rândul” cu variațiuni: „De asta nu scapă nimeni” și sceptic-optimista „De aiasta nu tare mulți scapă”, formulată se pare spre știința tuturor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cinstea zeiței, dar n-au cântat și nici n-au dansat, așa cum făceau de obicei. A doua zi, femeile servitorilor li s-au alăturat, pentru că începeau și pentru ele zilele din cortul roșu, dar a fost mai mult ca un priveghi, decât ca o sărbătoare. Nimeni nu le-a mai cerut celor gravide să vorbească despre cum se simt. Nu și-au mai dat părul cu ulei și nici nu și-au mai masat picioarele una alteia. Turtele dulci au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
celor de la recepția hotelului, unde se opri Însă pentru a comanda o cină târzie pentru sine, familia Compton și Balestier, care venea de la Londra cu trenul. Masa avea să fie să sărbătorească un succes, fie să se transforme Într-un priveghi. După vizita la poștă, făcu o plimbare pe faleză. În această după-amiază rece de iarnă, erau puțini oameni. Marea era departe, foarte departe, la reflux, iar soarele, În cea mai mare parte ascuns de nori, apunea peste nisipul ud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
James s-a Înrăutățit și telefonului doctorului Des Voeux pare să fie defect, spune el. Vrei tu să dai o fugă până la el acasă și să-l rogi să vină? — Sigur, domnule, spune Burgess. Și astfel, pe 25 februarie, Începe priveghiul. Ultimele cuvinte ale lui Henry către Alice, Înainte de a Își pierde cunoștința, sunt: Stai cu mine. — Bineînțeles, Henry, spune ea și rămâne alături ceasuri Întregi, până când oboseala o obligă să se retragă. Ceilalți fac cu rândul la căpătâiul lui, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]