3,372 matches
-
și Îndoirea caroseriilor, până la istovirea curelelor de distribuție, până când, În zorii următoarei zile, roata de rezervă a Alfinei s-a desprins din suportul ei și-a luat-o la vale. Câteva sute de metri, roata a mers cumpătat, mai admirând priveliștea, mai storcoșind o zmeură, dar apoi, pe măsură ce panta drumului se adâncea, a căpătat viteză. Și-a luat rămas-bun veselă de la șosea pentru a străbate un gard viu, aproape răsturnând-o pe bunicuța care culegea lucernă În spatele lui, a trecut ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat startul din orbite, iar inima a Început să lucreze la capacitate maximă, dând semne că ar putea pompa necesarul de combustibil nu doar unui om, ci Întregii populații a Rusiei, ba chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca un guițat de purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta?! mumură una din femeile anarhisto-comuniste, făcîndu-și cruce. — Doamne, Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! repetară mai multe voci. Bărbații de pe balcoanele blocurilor din preajmă Începură să fluiere amuzați, iar femeile Începură să țipe. Priveliștea era Într-adevăr caraghioasă și În același timp stranie. Cine a putut privi, a văzut În clipele acelea - sau a crezut că vede - cum Pablo o ridicase cu o singură mînă pe Christina, care atîrna În aer, la aproape jumătate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lungul aleii - În primă instanță nu mi-am dat seama la ce anume. PÎnă la banca unde o lăsaserăm pe Christina erau ceva mai mult de cincizeci de metri, prin urmare nu aveam motive să presupun că vederea mă Înșeală. Priveliștea era mai curînd comică. Poate că, dacă nu s-ar fi rotit, nici nu mi-aș fi dat seama că plutește. Atîrna suspendată În aerul vînăt, așa ghemuită cum stătuse pînă atunci pe bancă, se rotea Încet, tatona aerul cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cimitir. -Oare crezi că meritam o reședință de lux, pe malul mării, Înecată În verdeață, asaltată de paparazzi, din care să aud cum se sparg valurile de țărm? -Nu e vorba despre asta, dar aș fi vrut să ai o priveliște ceva mai pământeană, măcar până termini cartea. Să nu fii influențat de atâtea Întâmplări morbide, să nu asiști la Înmormântări și parastase În fiecare zi, să nu plângi, să lași pentru un timp mila, În seama altora și, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi, Într-un final, se Îndreptă și Își puse mâinile În șolduri, cercetând priveliștea cu capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate, am realizat că o bună parte din mine fusese legată de tăblia patului. Cu ceva dificultate am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aproximativ nouăzeci de grade. Modificând poziția camerei, a fost nevoit s-o refocalizeze. În loc să-l vadă din lateral, acum spectatorul Îl vedea pe pacient din față. Nu Încăpea Îndoială: era bărbat, gol de la brâu În jos, cu picioarele larg desfăcute. Priveliștea nu era deloc măgulitoare. Penisul lui era palid și flasc, părul pubian, rar și blond. Brusc, tipul mai zdravăn așeză o bucată de material pe burta bărbatului, pe care colegul său puse o tăviță În formă de rinichi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parte dintr-un ritual religios complicat, și turnă amestecul prețios - care se scufundă cu o grație tardivă În muntele de gheață mărunțită. În curând, mixtura avea să devină foarte galbenă și foarte acră. Mi-era greu să mă smulg de lângă priveliștea aceea. Poate că ceea ce se Întâmpla mi se părea dramatic, având În vedere că-mi savuram ultimele ore de libertate? Am avut parte de același joc sofisticat al tensiunii și frumuseții ca atunci când am Îmbrăcat bluza Dorei, vinerea trecută. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se proteja - pe sine și pe mine (adică pe aceeași persoană, În acest caz) - Își vârâse cleștișorii În buzunar și părăsi locuința. Câteva minute mai târziu am ieșit din șifonier, așteptându-mă să fiu Întâmpinat de o cu totul altă priveliște. Abia mai târziu, tot În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama că eu eram cel care se ascunde În șifonierul Dorei. De asta s-o fi oferit să cerceteze apartamentul. Într-o sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia să stea Dora, un bărbat cu vârsta neclară avea picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce se-ntâmpla în jurul meu și, mai presus de orice, de faptul că, după atâtea luni de discuții, îi dăduserăm bătaie și, în cele din urmă, trecuserăm la fapte. Maimuța a ieșit din baie în furoul ei scurt (iată o priveliște care, de regulă, făcea să-mi fiarbă sângele, furoul ăla de mătase crem, cu o Maimuță frumoasă vârâtă în el), iar eu, între timp, m-am dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului. Faptul că Lina nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cât ai număra până la șase, îl ținea acolo pe mititelul ăla luat prin surprindere, doctore, ca pe un termometru! Am dat păturile la o parte - trebuia s-o văd și pe asta! Nu aveam ce simți mare lucru, dar, vai, priveliștea făcea toți banii! Numai că Sally își terminase deja treaba. O mutase deja pe-un obraz, de ziceai că-i schimbătorul de viteze de la Hillman-Minx-ul ei. Și avea fața scăldată-n lacrimi. — Am făcut-o și pe asta, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avocat evreu, înalt, arătos (și burlac! o partidă bună pentru orice fiică!) ce izbucnește în plâns la contactul cu o pistă de aterizare evreiască. Și totuși, lacrimile nu mi-au fost stârnite, cum cred probabil Solomonii și Perlii, de prima priveliște oferită de patria-mumă, de revenirea în patrie a unui exilat, ci de faptul că aud răsunându-mi în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
organismului, nevăzute și incontrolabile, până când, în cele din urmă, evoluția bolii devine ireversibilă și pacientul e condamnat. Dimineața mă trezește hărmălaia de sub fereastră. E abia ora șapte și, totuși, când mă uit afară, observ că plaja fojgăie deja de omenire. Priveliștea mi se pare uluitoare, ținând cont de ora atât de matinală, mai ales că e sâmbătă și mă așteptam ca orașul să fie cuprins de atmosfera evlavioasă și solemnă a Sabatului. Cu toate astea, mulțimea de evrei se arată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ridicam. — O să te-alegi cu o țura de la chestiile alea, mă avertiza mama pe geamul de la dormitor. O să răcești dacă stai îmbrăcat numai în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vedere sexual este recent descoperitul, dar, fără Îndoială, inalienabilul privilegiu al divorțatelor proaspăt intrate În breaslă - fete din New York, mondene și abia „eliberate“. O astfel de vacanță trebuie petrecută Într-un loc În care atmosfera este Înălțătoare pentru spirit, priveliștile sunt impresionante, saloanele de acupunctură și de Întreținere corporală se găsesc din belșug, iar subiectele de conversație sunt mai ușoare decât un sufleu. Temele curente variază de la „Până unde ai Înotat azi?“, „Ai ajuns până la insulă?“ la „Oare pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și mai bună. Vopsea Farrow și Ball Pink - sunt obsedat de ea. Este cea mai rafinată vopsea roz din Anglia, ar arăta atât de Chatsworth aici. Nu o să ne apucăm să punem tapet În camera aceasta. Decorațiunea va fi chiar priveliștea. Ia uită-te la ea! Milton avea, desigur, perfectă dreptate. Am traversat camera și am deschis glasvandurile, care dau În trei Încântătoare balconașe ornamentale. De acolo, tot ce se vede sunt vârfurile decolorate de soare ale copacilor din Washington Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e vorba de o „petrecere a paranoicelor“, cum Îi zice ea. Crede că locul are efect calmant. Într-adevăr, nimic nu calmează mai mult decât cufundarea Într-unul dintre fotoliile Îmbrăcate În catifea roșie de la Carlyle și nici nu există priveliște mai liniștitoare decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai că În seara aceea simțeam că nimic nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin zăpadă și de harnașamente pentru cursă. Când am ajuns, În cele din urmă, la terenul de polo, locul s-a dovedit a fi departe de priveliștea romantică, În genul Anna Karenina, la care mă așteptasem. Blocurile Înalte din Moscova se conturau În depărtare, iar zăpada de pe teren era plină de noroi. Totuși, În cortul instalat pe o latură a terenului, rusoaicele erau un contrast strălucitor. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rezultatul unei fotografii cu Nina ducând În mână o pungă de cumpărături de la noi, era limpede că o fotografie cu Nina Îmbrăcată În rochia Grace putea să schimbe radical afacerea lui Thack. Designerii care se Învârtesc În jurul actrițelor sunt o priveliște demnă de milă. Thack, de obicei atât de blazat, a Început să aibă palpitații de fiecare dată când deschidea o revistă și vedea o fotografie cu Nina. Transpira de câte ori numele ei era menționat la televizor. Temperatura lui a atins cote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime, cu geamuri din tavan până la podea, care ofereau priveliștea acoperișurilor drăguțe din Soho. Oriunde te uitai, erau lucrări de artă: un pudel gigantic de Jeff Koons ici, o pictură În ulei de Cecily Brown colo, o carpetă de Tracey Emin pe jos. Cu podelele sale Închise la culoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane sau flori un tablou cu un ram cu trei boboci de magnolie atrage atenția tînărului în mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-acolo. N-am înțeles exact: cu ce problemă? întreabă economista de la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămase cum o făcuse Mama Natură. Își apucă penisul cu mâna. Era roz-maroniu, mic și neînsemnat. Îl privea și se întreba de ce face lumea atâta caz de el. Dar apoi începuse să se inflameze, să se umfle, să crească. Ce priveliște minunată! Nu se scula pur și simplu, creșterea asta subită nu avea în ea nimic mecanic, nimic artificial. Mai degrabă eclozase, ca o floare care se deschide într-un documentar filmat cu încetinitorul; toate părțile creșteau deodată, în deplină armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
undeva din Elveția. Mai bine se așeza cu fața la el, la celălalt capăt al mesei, și muta scaunul copilului. Orice, doar să nu mai surprindă imaginea lui de sus. Și chiar așa făcu. Văzut de la același nivel, Alan Margoulies era o priveliște acceptabilă, ba era chiar drăguț. Avea un nas lung și subțire, sprâncene rectilinii, închise la culoare, ochi ușor bulbucați, dar foarte, foarte întunecați și o gură de femeie. Pielea avea o lucire de marmură și toate trăsăturile sale se îngustau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]