1,290,302 matches
-
alții. În orice caz, Teatrul Act va fi, din nou, în centrul lucrurilor majore din spațiul românesc, își va defini alte dimensiuni. Fără stridențe festivisto-bombastice. Creatorii-nucleu ai Teatrului Act învîrtesc cu har, vocație și inspirațiune ocheanul minunat al artei spectacolului. Privind în interiorul lui, vedem chipul acestei structuri atipice, compus și recompus în zeci de imagini colorate și vii, ca țesătura hainei lor de artiști.
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
de glume: ca în toate aberațiile guvernării sale, premierul-ginerică e cât se poate de serios. Mortal de serios. Presa a comentat incredibila nerușinare a lui Năstase punân-d-o pe seama dorinței de a-l îmbuna pe omul de la Cotroceni. Probabil că știrile privind inevitabila sa debarcare - să nu ne mirăm dacă ea se va produce chiar înaintea summit-ului de la Praga - l-au făcut să-și reconsidere poziția de trufie ciocoiască și de aroganță fără perdea. Brusc speriat, atotștiutorul și atotputernicul vătaf și-
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
engleză la Oxford. Curând după aceea, invitat să regizeze două piese de Mrozek, îl consultă personal pe Peter Brook a cărui îndrumare sună după cum urmează: Există doar două taine ale regiei pe care nu ai voie să le uiți. Când privești spre scenă din rândul cinci sau șase, să le atragi atenția actorilor ca nici unul să nu-l acopere pe celălalt. Iar atunci când doi actori intră prin aceeași ușă, să le spui care să intre primul și care al doilea, altfel
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
împrăștiată în ocean, așa cum ea își dorise. Kott mai scrie foarte puțin și cu mari pauze, lucrează jurnalul Piniei, debutând cu 3 octombrie 2000, când a luat-o de la adăpostul pentru câini și pisici de pripas și continuând cu meditațiile privind comportamentul Piniei (de fapt un motan negru cu botul alb și șosete albe) în diverse împrejurări. Un fel de jurnal al sfârșitului propriei sale vieți.
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
asta s-a văzut limpede din primele zile de libertate, de la 28 ianuarie 1990, zile și zile de-a rândul, chiar până azi în anumite aspecte. Scriitorii trăiesc poate încă în iluzia luptei lor cu formele 'răului', dar numai dacă privim rezultatele și imaginea este foarte tristă. Care este percepția românilor despre proprietate? Cum este posibil ca generații de români să fie educați apelând la clasicele referințe literare ale legăturii cu pâmântul propriu și să asistăm la penibile tergiversări și manifestări
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr/ era tot mai palid de-acum/ toată noaptea m-am visat culcată alături de el într-un pat/ chiar pe fundul mării(...)" Una peste alta, volumul de poezii al lui Ion Mircea pare să propună o terapie prin memorie
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
generației '80" formate în cenaclurile mai ales bucureștene (scriitori care au primit și ei un titlu din limbajul militar pentru volumul lor colectiv de debut - Desant). Beneficiari, toți, ai perioadei de destindere cu care a început regimul Ceaușescu, tinerii autori privesc cu dezinhibare către cultura occidentală, resping "calificarea la locul de muncă" a scriitorului fără cunoștințe filologice, se fac cunoscuți în cenacluri de care ajung să fie indisolubil legați (pentru Grupul de Acțiune, cenaclul Universitas). însă persecuțiile la care au fost
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
locul de muncă" a scriitorului fără cunoștințe filologice, se fac cunoscuți în cenacluri de care ajung să fie indisolubil legați (pentru Grupul de Acțiune, cenaclul Universitas). însă persecuțiile la care au fost supuși William Totok, Richard Wagner sau Gerhard Ortinau priveau în aceeași măsură identitatea lor literară și pe cea etnică. Cum s-a putut îmtîmpla totuși ca cineva precum Totok, cu declarate afinități de stînga, avîndu-i ca scriitori preferați pe beatnici și filozofii Școlii de la Frankfurt, să fie suspectat de
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
totdeauna asupra copiilor și nepoților (altfel spus, un german era oricînd susceptibil de pasiuni fasciste, devenite un fel de tară etnică). Soarta germanilor din România este probabil cea mai dramatică în raport cu a celorlalte minorități, iar cartea lui Totok poate fi privită și din acest punct de vedere, dincolo de privirea dinăuntru oferită celor interesați de modul în care funcționa lumea literară în România anilor '70- '80 (și, în subsidiar, de încă un exemplu al felului în care merge mintea foștilor anchetatori convinși
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
asemenea cadru, al relației colegiale și al parteneriatului profesional, discuțiile se desfășoară egal, fără crispare, dar și fără acele divagații, absolut inevitabile atunci cînd comunicarea dintre parteneri nu se realizează în parametrii exacți ai acelorași coduri. Din aceeași pricină, care privește apartenența profesională a moderatorului însuși, selecția interlocutorilor este făcută cu o foarte mare exactitate și într-o perfectă cunoștință de cauză, scopul nefiind acela de a realiza o panoramare a picturii noastre de astăzi, de a oferi o imagine multidirecțională
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar putea crea o stare conflictuală. Cum provocarea lansată de Sârbulescu privește constant problema uceniciei, a devenirii, a formației - școlare, dar, mai ales, lăuntrice -, este foarte interesant de urmărit cum sunt percepute cadrele formării și cum se articulează opiniile asupra acestui parcurs. Dacă Florin Mitroi, de pildă, vorbește cu o enormă căldură
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
precis despre o întîlnire de cîteva ore cu o foarte tînără profesoară de franceză, pe un drum de țară către localitatea unde aceasta avea post, tînără de care Ghe se îndrăgostește pe loc (!) și apoi, tot drumul, mergînd lîngă ea, privind-o și ascultînd-o vorbind, fantasmează să o violeze sau să facă amor la inițiativa ei, trecînd de la o variantă la cealaltă fără mari probleme de logică sau de morală. Pentru că poartă o rochiță fără sutien și o pălărie de soare
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
interesându-se cu deosebire de Evul Mediu timpuriu (așa-zisa "epocă întunecată"), calificat tacit ca "ingrat" - și precedând, întrucâtva anonim (la data apariției cărții), mult frecventata epocă mai înainte amintită. Autorul își alege, în plus, o temă ades neglijată cât privește intervalul istoric ales - și anume educația. Volumul își stabilește o serie de standarde teoretice - prin primul trebuind să se obțină un răspuns (pe cât posibil, amplu detaliat) la întrebarea: cum se realizează trecerea de la educația antică la educația medievală - ori între
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
Mircea Mihăieș Am un motiv personal să privesc oripilat pomana făcută elevilor români de guvernul Năstase: am detestat, de când mă știu, laptele. Mi se făcea rău la simplul lui miros, iar gândul că trebuia să înghit lichidul alburiu, vâscos - pentru că în copilăria mea laptele nu se degresa! - îmi
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
Unde șoselele și autostrăzile? Unde miile de apartamente pentru tineri - evident, alții decât fiii mărimilor de-ale căror nume gem listele cu locuințele finanțate de stat? Abia atunci, ca un �supliment" social-democrat, laptele și cornul pentru elevi vor putea fi privite ca un gest normal, și nu unul de jegoasă propagandă a unei puteri impotente. Ca și cum paharul (cu pelin, nu cu lapte) n-ar fi plin, Iliescu se dedă la un alt gen de �umanitarisme". Dacă Năstase e o mamă universală
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
nu fi declarat la proces mai multe decât era cazul? Oricum, între paharul cu lapte năstăsiot și mila iliesciană, România a intrat în epoca marilor gesturi umanitare. Sunt generoși, băieții, că doar nu dau din buzunarul propriu. în ce-i privește pe ofițerii-asasini (chiar dl. Iliescu a spus că actul grațierii nu exonerează vina!), câștigul nu va fi cine știe ce: din moment ce sunt atât de bolnavi, e de presupus că din închisoare vor intra direct în spital. Asta dacă nu cumva vor deschide
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
stau în centrul atenției, alții sînt marginali, adică în zone în care nici taximetriștii nu se aventurează, unii stau în lux, alții mai la mahala, unii stau lîngă rude și prieteni, alții sînt vecini cu te miri cine. I.L. Caragiale, privit în timpul vieții cu o anume suspiciune, abia dacă are, după moarte, o străduță, în același timp centrală și dosnică, adică puțin umblată, și o intrare. Este vecin cu Maria Rosetti, care, exact ca pe vremea cînd trăia, stă alături de C.
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
într-un caz și sfîrșește în mizerie. S-ar putea scrie un nou dicționar al ideilor primite de-a gata cu ceea ce se vehiculează între amici despre scriitorii noștri vii sau morți, mari sau mici. Dacă aperi pe cineva ești privit ca un trouble-fête și, dimpotrivă, cîștigi bunăvoința auditoriului strecurînd, la momentul cuvenit, o replică veninoasă între replicile ironice ale comesenilor. încetul cu încetul obiceiul se răspîndește, ca orice molimă a spiritului. Desigur, Caragiale este tot atît de vinovat pentru ivirea
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
deschis vizitatorilor, poți vedea clădirea trompel'oeil, unică nu numai în Europa. Notez febril în carnet: rue Andry Le Bouche colț cu rue Quincampoux. Copii care se joacă la ferestre, porumbei agățați de pervazele ferestrelor, câte un chip de femeie privind afară pe geam. Dacă ai răbdare, neștiind despre ce e vorba, ți-ai da seama, după minute în șir de încordare că porumbeii nu se mișcă pe pervaze, copiii sunt încremeniți și nici femeia melancolică nu pare să schițeze vre
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
și simptomul unei amnezii, pentru că vedeți ce se întîmplă: această întoarcere a stîngii la putere, sau măcar a unei aripi a ei - una dintre cele mai duplicitare și ambigue - atestă o memorie colectivă foarte scurtă! H. B.: În ceea ce mă privește, am avut ghinionul să fiu de trei ori arestat, de trei ori condamnat în România comunistă. Am făcut în total aproape opt ani de detenție, cunosc scena despre care vorbesc. Primul lucru pe care l-am făcut în 1968, cînd
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
am fost în stare să înving repede lăuntric acești ani de groază. Nici prin gînd nu mi-a trecut să mă răzbun vreodată sau să port în mine un fel de ură. M-aș încărca psihic cu ceea ce nu doresc. Privesc de la mare distanță și cu un fel de ironie cele ce mi s-au întîmplat. Totuși voi scrie, nu întotdeauna și nici exclusiv, despre acei ani trăiți în comunism. R. B.: În Memorialul de la Sighet și în expoziția organizată aici
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
aduc comemorări spectaculoase; în cazul lui George Enescu cu prilejul festivalurilor intenaționale, a competițiilor ce-i poartă numele, aducerile aminte capata o anume strălucire; ...în viața culturală, în cea mondenă, a Bucureștilor. Si cam atât. Căci în afara granițelor țării efortul privind promovarea consecventă a creației marelui nostru muzician, cel mai important în secolul XX, acest act este quasi enexistent. Dar și în țară comemorarea zilei de naștere a maestrului, ziua de 19 august, a trecut aproape neobservată, anume aspecte ale acestui
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
mai bună, în opinia mea, este însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai mult de
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea își ține capul plecat. Pe urmă îl privește drept în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea își ține capul plecat. Pe urmă îl privește drept în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare puțin cocoșată. Are gîtul prelung. Poartă mereu haine sobre și
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]