852 matches
-
Andreescu Europarlamentarul independent, Mircea Diaconu, a vorbit, duminică, la emisiunea "Punctul de întâlnire" de la Antena 3, despre dezinteresul românilor pentru alegerile prezidențiale. "S-a ajuns la un blocaj dureros. Partidele, grupările, grupurile controlează o plajă de procente. E o zonă prizonieră politic. Procentele alea se știu. Ei bine, sunt 70% care sunt în afara acestui calcul. Sunt oameni care nu mai votează, care nu sunt interesați, care nici nu se uită la ce se întâmplă. Singurul rezervor care poate rezolva problema este
Mircea Diaconu, despre cum trebuie să fie noul preşedinte by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21813_a_23138]
-
și soră, nu-i așa? Oichi nu se clinti; nu voia nici măcar să se uite la fratele ei. Gândurile îi rămâneau îndreptate spre Nagamasa. Pentru ea, Nobunaga nu era decât generalul inamic care-i ucisese soțul și o adusese acolo, prizonieră umilită în tabăra dușmană. Nobunaga își dădea seama întocmai ce se întâmpla în sufletul surorii sale. Prin urmare, pe lângă mulțumirea datorată siguranței ei, simțea o repulsie necontrolată față de femeia aiurită care nu putea înțelege marea iubire a fratelui său. — Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de familie, despre meseria umilă pe care o avusese înainte... Aici o întrerupsei: "în politică n-are importanță situația umilă de la care a pornit cineva, dimpotrivă, în revoluția proletară asta e un atu." Dar Matilda parcă nu auzi. Ea era prizoniera mediului ei concret, de-acolo, de la arhitectură, ideile generale când o ispiteau, starea ei de spirit devenea, ca la unii credincioși, habotnică, în discuțiile obișnuite, intratabilă; acum însă pentru ea și pentru colegii ei era pur și simplu caraghios ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu știam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiți... Găsisem nu numai firești și proprii ființei mele bucuriile apropierii de moarte, dar începusem chiar să cred că această apropiere e singura care avea valoare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din viața ei, certitudinea unei depline detașări? Iată capcana. Desigur, încă o oră, apoi ne vom despărți și, cum se spune, după aceea fiecare va merge pe drumul său. Ora trecu însă și nu plecai. Iar ora următoare era deja prizoniera încărcăturii celor două, în timp ce sentimentul detașării, în loc să se diminueze, sporea, se lărgea, diminuîndu-se însă pe nesimțite impulsul inițial, de a o părăsi, căruia omul din pădure îi dădea curs fără șovăire, fiindcă el nu gândea; ce e rău dacă rămîn
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe pat. Se uita la mine lung, dar cu privirea într-o parte. Mi-era greu să-mi dau seama dacă era sub puterea unei obsesii, dacă gândea cu intensitate, sau pur și simplu nu gândea nimic, ci era doar prizoniera unei apăsate inerții psihice. Mă îngrijorai: nici o stare de spirit nu seamănă cu alta în felul de a se manifesta, cum nici o frunză dintr-un arbore nu se mișcă la fel sub influența vântului, care nici ea nu e la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar muntele împins din adâncuri spre cer de o enormă erupție. "O! făcu Suzy cu ochii holbați de încîntare, așa ceva n-am mai văzut..." Palele albicioase acoperiră soarele și cerul deveni mat. Apoi undeva sus se întunecă, lăsând jos parcă prizonieră lumina care acoperise toată ziua muntele. "E sus de tot, zise Suzy contemplând bivolul geologic care ne uluise și care într-adevăr continua să urce, putem să mai schiem... vezi, zise, așa se strică vremea aici sus, nici nu bagi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Împărtășită de majoritatea cetățenilor. Se pare că doar cei mai avuți dintre ei au desfășurat cu adevărat o activitate politică. În plus, cetățenia era dobândită prin naștere: străinii, sclavii și femeile erau excluși de la acest drept. Cetatea grecească rămânea Închisă, prizonieră a unei concepții pe care, În vocabularul actual, am numi-o etnică. Cetățeniei care aparține doar membrilor Cetății i s-a substituit, la Roma, o concepție juridică. Cetățeanul roman este cel care dispunede drepturi politice (jura publica), printre care dreptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
între ele nelipsind nici crima de război, asta după ce tot rușii îi lăudaseră și-i decoraseră. Să nu uităm că șapte divizii române, grupate în zona Bacău-Iași, și circa 130.000 de oameni, cu întreg materialul de război, sînt luate prizoniere și trimise în Siberia. Prin politizări forțate, prin epurări și disponibilizări, circa 21.000 de ofițeri sînt trecuți în rezervă, personalități cu o vastă pregătire în domeniu și cu o bogată experiență de război. Pe baza unei informări a politrucului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
polilor, suprafețelor au dus la descoperirea infinității matematice. Natura și lumea intuitivă pe care omul și-o formează prin reprezentări se completează cu o lume matematică din care sunt scoase alte obiecte posibile. Știința spiritului însă a rămas mai departe prizoniera obiectivității și a corporalității fizice. Cel mai elocvent exemplu în acest sens ni l-a lăsat Democrit, care considera că sufletul este format din atomi mai fini. Socrate i-a atenuat fantezia mecanicistă, făcând din om măsura tuturor lucrurilor, cu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
numită de Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula "Wiencke" și "Țara lui Danco", după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie. În perioada când „"Belgica"” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
Regatul Ierusalimului, slăbit de lupte interne, a fost învins în bătălia de la Hattin care a avut loc la 4 iulie 1187. Cea mai mare parte a aristocrației cetății, din care făcea parte și regele Guy de Lusignan, a fost făcută prizonieră iar Saladin a luat sub stăpânire cetatea. Prin septembrie, sultanul cucerește și Acra, Nablus, Jaffa, Toron, Sidon, Beirut și Ascalon, având ca prim scop împiedicarea debarcării trupelor europene care puteau veni ca ajutor pentru localnici. Localnicii care au reușit să
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
dintre principiile fundamentale ale construcției europene!", a afirmat ministrul Corlățean. În plus, consider că ar fi păcat ca relația noastră bilaterală, fondată pe o îndelungată și consistentă istorie comună, dar și pe o reală afinitate politică și culturală, să devină prizoniera unui calendar electoral. Am încheiat cu Franța un ambițios parteneriat strategic pe care dorim să îl dezvoltăm și mai mult și care implică o puternică reciprocitate. Dacă actualul Guvern francez nu mai este interesat de această reciprocitate, trebuie să fim
Corlățean, pentru presa franceză: Integrarea în Schengen nu are legătură cu romii by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34937_a_36262]
-
eu să nu mai fie domnișoară!" Bătaia are în această povestire o funcție importantă: o dată cu trezirea la conștiință a femeii socialiste, ea nu mai e vulnerabilă la bătăi. Ana era și ea salariată, își putea permite întreținerea copilului, însă era prizoniera mentalității înapoiate potrivit căreia femeia nu e întreagă fără bărbat. Faptul că are un copil o dezavantajează. În gândirea capitalistă exploatatoare din care se va trezi maternitatea era un impediment. Doar o dată cu revoluția socialistă capătă Ana o conștiință a valorii
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil, niciodată pînă la capăt lectura acestei cărți dacă nu aș fi fost cumva prizoniera caniculei, departe de casă, într-un lung sfîrșit de săptămînă fără nimic altceva mai bun de făcut și cu Adorabila româncă drept singura carte la îndemînă. Așa că, mai stupefiată de atîta naivitate, mai iritată de atîta amatorism, mai înduioșată de
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
IARNA Iarna cea rece și geroasă Își face acum loc în casă, Caloriferul arde, dar nu îl simt, A fost rece prea mult timp. Frigul bate acum la ușă, Nu îi deschid, dar intră oricum Și vrea să mă aibă prizoniera lui, Să deger. Dar să își pună pofta în cui. Sania o iau din pod, O scutur de praf și o pun pe zăpadă. E atât de moale și de caldă, Mă simt un înger zburând pe ea. Crăciunul se
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
universală. Probabil continuam să mă mișc strâns lipit de trupul tău, dar simțeam și că erai gata să te Înalți În zbor, te transformai În aur, deschideai porți Închise, mișcai obiectele prin aer. Pătrundeam În pântecul tău Întunecos, Megale Apophasis. Prizonieră a Îngerilor. Poate că nu pe tine te căutam? Poate că sunt aici numai ca să te aștept mereu pe tine. Oare de fiecare dată te-am pierdut pentru că te-am recunoscut și nu am Îndrăznit? Oare de fiecare dată te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran de război alcoolic care Își pierduse cunoștința pe o plajă de nudiști. Tragedii, neplăceri fatale, finaluri nefericite, asta erau cei de acolo. Dar ce căutam eu În locul acela? Eram prizoniera acestor gânduri, incapabilă să-mi părăsesc trupul fără suflare, până când mi-am dat seama că suflarea nu mă părăsise, ci mă Înconjura, Împingându-mă În sus. Era de-a dreptul uimitor, zău: fiecare respirație, acest proces care mă ținuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poveștilor de război care să-i devoreze cortexul! De acest colonialism cerebral nu ar fi responsabil un singur om, ci sute de scriitori geniali sau ratați, gata să provoace o criză de schizofrenie universală de pe urma căreia lumea s-ar trezi prizoniera propriei realități paralele... „Ei? Stradă, cortex... Îți sună vreun clopoțel?...“ „Deloc.“, am negat. „Aceeași imitație, doar că acum e și ceva din Barth și Kundera. A luat de unde-a putut, pramatia; credea că nu se prinde nimeni!?“ „Bravo, dom’ profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bucureștiul viselor mele, cel pe care nu-l văzusem niciodată sau pe care bunicu’ Vitalian îl pierduse la o partidă de cărți: robust, consolidat, în cercuri concentrice prin care invadatorii nu puteau trece, iar femeile frumoase se rătăceau și rămâneau prizoniere. Capitala Mittel-Europei rezista neatinsă. Armura ei de straturi și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fu scuturat de un spasm și Încremeni În neființă. Câteva clipe grele se scurseră fără ca altceva să se mai Întâmple. Oan-san rămase și el nemișcat, cu lama sabiei coborâtă spre pământ, atent la toate zgomotele din jur. Midori era parcă prizoniera unei lumi imposibile, În care toate se Întâmplaseră mult prea repede. Hangiul rămăsese lângă ușă, Încercând să-și stăpânească tremurul Întregului corp. Lumina de afară deveni cu o pană de Înger mai intensă. Zorii soseau, În sfârșit, după o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în exergă "capul de zeu tânăr" al poetului, cum numea Iorga capul celui "veșnic tânăr". Prefață la ediția a doua, revăzută și adăugită, Ed. Serafimus, 1999 Constantin CUBLEȘAN Disputele continuă Obsesia depășirii condiției noastre de națiune mică, de țară... balcanică, prizonieră a unei limbi închise în matca fruntariilor patriei, a fost de-a lungul vremurilor, nu pentru puține generații, în speță din epoca modernă, motiv de declanșare a unor acțiuni, gesturi sau angajamente aproape sinucigașe, căci în dorința unora îndeobște intelectuali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
C. Mihăilescu (într-o tabletă din revista "Luceafărul"): "cât de "reacționar" este Eminescu, reluând astfel într-un alt context ideea lui Ov.S. Crohmălniceanu din 1949 când, în urma unei anchete vorbea despre "nenorocul ca figura majoră a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei unei concepții reacționare"; Z. Ornea în 1994, la reeditarea cărții lui D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, invoca pe Eminescu în alăturarea cărții lui Hitler, Mein Kampf; Virgil Nemoianu, în articolul Despărțirea de eminescianism (revista "Astra", 1990
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
René destul de rar. Toți ochii erau pe mine chiar și la poștă. Simțeam că se apropia de mine ceva nedefinit - un nor întunecat, cu margini de lumină. Nu înțelegeam nimic din plasa de sentimente care se aruncaseră peste mine. Eram prizoniera unei stări de spirit care amenința să-mi distrugă echilibrul. Nu-l citisem încă pe Spinoza și nici pe Epictet sau pe ceilalți stoici greci. Poemul indian Gita mă ghida în adânc spre o iubire mai mare și căutarea perpetuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și totuși... mi-a întors și acesta spatele după care a dispărut. Nuuuu, nu pot să vorbesc cu dumneavoastră. Vă rog să plecați! Venirea serii mă umplea de teamă. Eram ca un iepure hăituit și mă simțeam în acea comuna prizonieră și nedorită de nimeni, devenind peste noapte dușmanul tuturor. Întoarsă la comună, l-am rugat pe inginerul zootehnist, care îmi fusese coleg de școală, să mă ducă să-mi iau copilul de la nenea Culai și să plec până la șoseaua națională
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]