11,584 matches
-
Cum să trec dincolo de cerc? Nu pot să trec dincolo de cerc fără ele. Omul e obligat să trăiască într-un cerc. Pământul și cercul. Se ridică.) Eu am găsit calea spre absolut. (Tace.) Calea? (Plânge.) Sunt pierdut fără ele. Sunt prizonier la fel ca toți oamenii. (Începe să caute din nou.) Unde sunteți? (Se apropie de freastră.) Copacii aceștia au rămas atât de goi, că poți să privești prin brațele lor lemnoase până dincolo de rădăcină. (Se depărtează de fereastră și ia
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
-Starpress 2016: Segment de coautor Maria Filipoiu DEZRĂDĂCINARE DE LIMBA ROMÂNĂ De la ruși vine un ecou sinistru, Pe piscuri să-l ridice Munții Carpați. Că români captivi între Prut și Nistru, Pentru uniune au fost judecați. De limbă română dezrădăcinați, Prizonieri în imperiu nedorit, Din neam românesc au fost rusificați, Să ducă dorul de graiul moștenit. Iubirea de neam pentru părinți și frați Le-a fost închisă în temnițe rusești, Pentru eroism a fi sacrificați, De vor învățământ în școli românești
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1472637558.html [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți și goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul clipelor letale Prizonieri ai propriilor noastre teorii. Captivi ai iluziilor moi ,reale. Inexorabile buldozere care împing Totul din calea lor. Inclusiv Adevărul cel mare Care ne scăpa mereu. Referință Bibliografica: INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Instabilitatea_prezentului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
făcut ochi mi-a descântat de deochi. acum mă duce la vale spre o răscruce, cică așa e mersul, să mă împartă în două o parte trupul frumos de pământ în legământ, alta o vrea în cer cu statut de prizonier partea lutoasă am s-o ascund în palme să sculptez în picături de ploaie amintirile din rame să-ți decorez casa că tare mi-ai fost credincios... n-ar fi frumos? Referință Bibliografică: Să-ți decorez casa / Elena Spiridon : Confluențe
SĂ-ŢI DECOREZ CASA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Elena_spiridon_1401736689.html [Corola-blog/BlogPost/360963_a_362292]
-
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii* Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2017 Victor Munteanu se consideră Prizonierul tăcerii (Editura Junimea, Iași, 2016). De aceea, volumul său cel mai recent are două secțiuni: Oare până unde am ajuns?, respectiv, Ieșirea din cuvinte
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/victor-munteanu-prizonierul-tacerii-cronica-literara-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii* Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2017 Victor Munteanu se consideră Prizonierul tăcerii (Editura Junimea, Iași, 2016). De aceea, volumul său cel mai recent are două secțiuni: Oare până unde am ajuns?, respectiv, Ieșirea din cuvinte. În prima, autorul, sub presiunea interogației firești, care ar fi rezultatul unei asemenea atitudini (specifică și
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/victor-munteanu-prizonierul-tacerii-cronica-literara-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
ridicase în tron, în urma celuilalt fiu, Constantin. Acel fecior, înecat de tătari, în urma pierderii războiului de la Cornul lui Sas, pe Prut. Abia împlinise șaisprezece ani când, aventurierul Ștefan Tomșa, pretendent la tronul Moldoveni, îl trase în lupta în care căzuse prizonier. După pierderea lui Constantin, Elisabeta a știut, cu multă înțelepciune, să aștepte fiecare prilej, de pe pământuri străine și, atunci când timpul i-a fost prielnic, și-a înfrânt dușmanii așezându-l pe tron pe Alexandru. Acum însă, fiica marelui nobil maghiar
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de mers, nu vor mai ajunge la Dunăre nici într-o lună de zile. Așa că, pe ploaia aceasta torențială, făcu semn convoiului să oprească. Scoase de la jug robii sleiți de puteri și plini de nămolul drumului, înhămă șase cai, urcă prizonierii legați cu frânghii groase unul de celălalt în carele capturate, așeză ienicerii pentru paza și condusul căruțelor, și porni în galop spre Tulcea. Bogdan, mezinul în vârstă de cincisprezece ani, își apropie capul de pieptul mamei sale. Ea, fără să
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Doamna Țării Moldovei. Vă cer să mă ascultați pentru binele vostru. Tu, Bogdane, deocamdată vei face așa cum îți cer eu și fratele tău mai mare... Se așternu liniște. De car se apropie călare bulucbașa de ieniceri, descifrând crâmpeie din vorbele prizonierilor. Privind-o insistent, pe sub turbanul ce îi acoperea sprâncenele stufoase ale ochilor mici, de mongoloid, îi observa respirația precum și privirea dură, plină de răzbunare. Cine cuteza să o privească în ochi când era stăpâna țării? Iar acum, păgânul, cu șalvarii
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Doar vântul gemea prin frunza codrilor. Doamna Elisabeta, Vodă Alexandru și coconul Bogdan, priveau liniștiți, acoperiți cu pături groase, codrii care rămâneau în urmă. Luna care, pesemne, nici ea nu voia să vadă carul sărăcăcios al odraslelor domnești, purtate ca prizonieri ai osmanlâilor, se ascundea după nori și apărea doar la intervale mari de timp. Făcliile pămătufurilor îmbibate în păcură, aprinse de curând, luminau fețele obosite ale oamenilor. Mlaștinile și bălțile, parte din ele secate, se lungeau de o parte și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
lași. Când Vodă bătuse în retragere, vornicul cu alți doi boieri ce nu îi mai vrură domnia vasală leșilor, în fruntea celor două mii de tătari, în apropierea lacului Dracșani, pe drumul dintre Hârlău și Botoșani, tăie drumul fugarilor, făcându-i prizonieri. Cum îl văzu în mâna supușilor lui se apropie ca turbat de Alexandru Movilă și-i smulse cuca din cap, semnul puterii voievodale: - De azi, familia ta nu va mai domni peste Moldova! se auzi vocea gâfâindă a vornicului. Noi
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ienicerii pașei, închise ochii, oftând: "Pentru cât timp te voi părăsi, țărișoara mea?" Împins de la spate, urmat de mama sa și de fratele său mai mic, urcară în carul eliberat pentru transportul lor. De acolo a putut vedea decapitarea câtorva prizonieri moldoveni și polonezi. Răsăritul de soare în loc să-l lumineze îl umbri pe tânărul ce până mai ieri fusese domn al țării și care acum privea neputincios cum trei dintre căpitanii săi, ce luptaseră pentru dreptul lui de a le conduce
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Pe șase stâlpi flutura baldachinul din mătase roșie, ce îi ferea de razele soarelui, având deasupra stindarul verde al imperiului, cu semilună. Se produse un freamăt pe care tobele îl acoperiră. Un grup de ieniceri duceau încadrați treizeci de oameni, prizonieri în uniformă valahă și polonă. Ochii familiei domnești întâlniră privirile celor aleși a li se tăia capul, fiindcă au îndrăznit să ridice sabia împotriva armatei marelui padișah, împăratul împăraților lumii. Liniștea, așternută grea peste aceste locuri, împrăștie în sufletele celor
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ieniceri îl luară de brațe, târându-l spre locul unde, cu trabucul în gură, marele demnitar turc privea. În fața pașei ienicerii îl aplecară cu fața la pământ. Acesta se smulse ridicându-se mândru. Își întoarse pe jumătate corpul spre cei din carul prizonierilor domnești, aplecându-și capul către ei. - Mărite Doamne, eu mă închin doar ție. Tu ești și vei rămâne domnul meu, pentru că viața mi-o vor lua păgânii aceștia. Se întoarse către pașă, înfigându-i în ochi săgețile pline de ură
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
răposatului voievod al Moldovei, Eremia Movilă. Când se întâmpla să treacă pe lângă carul celui ce fusese Domn al Moldovei, privirile nu și le ridica din pământ, iar inima simțea cum îi zvâcnește puternic în piept. Din ordinul lui se aduseseră prizonierilor din car hrană și pleduri pentru drum. "De ce viața este atât de crudă?"se întreba Mihnea; De ce unii sunt obligați să moară iar alții să se înalțe pe oasele lor? Mi-aș dori să fiu undeva, departe de toți oamenii
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
frumoase, dar austere ale Athosului. Toate acestea îi trecură prin minte, derulând trecutul unei părticele din viața sa, în drumul spre cortul Pașei Schender, unde avea să se țină ospățul. De departe văzu din nou carul în care cei trei prizonieri stăteau în picioare. Pentru scurt timp, privirea lui se întâlni cu cea a lui Alexandru: "Eu te-am înștiințat să pleci cu toți ai tăi și cu bogățiile voastre, că turcul mă va numi domn al țării tale. Nu m-
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
mâinile pereților se desfac, se lungesc, se-agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă magică, o rază strălucitoare de lumină coborâtă din ceruri, un flux de argint țesut la marginea de întuneric, ruga te schimbă pentru a căuta în inimă
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1412169203.html [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CIOBURI DE DESTIN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atâtea împotrivă Mi-au stat adeseori Că nu știu ce derivă Mă-mpinge spre ninsori Spre valul ce mă ține Ades prizonier Ademeniri feline Și-o regulă de fier Te miri dacă mai poate La câte furtuni pomul Ispitele cu toate Înghenunchează omul Zadarnică o scuză De neputință plină Cu jarul tras pe spuză Și vina fără vină Că nieni nu mai
CIOBURI DE DESTIN de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cioburi_de_destin.html [Corola-blog/BlogPost/355386_a_356715]
-
-n neliniști un vers nepătruns.// Răpus de poveri într-un dor ne’nțeles/ Mai tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,// Noianul de frunze plânge divin./ Un gând înnoptează în rugă mereu,/ Te-așteaptă parfumul de rozmarin!” (Între cer și pământ). Ușoare adieri eminesciene se simt în poezia
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
considerată deosebit de dificilă, de aceea a fost ales asul aviației de vânătoare, principele Constantin Cantacuzino, care tocmai revenise dintr-o misiune de acoperire aeriană a Bucureștiului, supus bombardamentului aerian german; urma să fie însoțit de locotenent-colonelul american James Gunn, căzut prizonier în România, în timpul unei misiuni de bombardament. Avionul cu care urma să se facă zborul era un Messerschmitt 109, avion de vânătoare aflat în înzestrarea Grupului 9 Vânătoare. Era un avion care oferea foarte puțin spațiu unui pilot, mai ales
BÂZU, ASUL AVIAŢIEI DE VÂNĂTOARE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/givuanvzed_1412346550.html [Corola-blog/BlogPost/341153_a_342482]
-
tendința de a reda impresii fugitive, prin cele mai intime nuanțe, prin chiar natura ei. Judecata e „sinceră”, autentică, biografică, pe scurt, subiectivă. Între scriitori și critici există o distincție, “subiectivitatea criticului e mai largă decat a poetului care este prizonierul unei singure formule” afirma N. Manolescu (Manolescu, ). “În definitiv, scopul criticii, dacă există unul, dincolo de a ne edifica în privința conținuturilor și formelor literaturii, precum și a valorilor de care acestea depind, este să trezească în cititor apetitul pentru lectură” (Nicolae Manolescu
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-zidirea-prin-care-se-ajunge-la-perfectiunea-existentei/ [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
o lumină portocalie care cobora direct din cer pătrunzându-mi în suflet. Și cu toate acestea nu eram ud deloc și nu aveam nici cea mai mică intenție de a mă adăposti undeva. O stare de neașteptată beatitudine mă făcuse prizonierul ei. La un moment dat am zărit dantelăria cunoscută a frumosului pod metalic construit acum vreo sută și ceva de ani și am spus sau numai am gândit: "Auster și impunător!" pentru că imediat am primit răspunsul pe cât de tulburător, pe
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Raport_de_eveniment.html [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
la gala MTV European Music Awards, în 2007 la München. Cea mai mare parte dintre videoclipurile trupei, atât cele mai vechi - "La Orbire", "Baby is Crying"- , cât și cele care ilustrează povestea celui mai recent album - ”DouăSuflete”, ”Grădină Morții” sau ”Prizonieri de război”, sunt regizate chiar de solistul trupeiDaniel ”Rocca” Stoicea. Cel mai nou material discografic al trupei FiRMA este un dublu álbum ”DESCÂNTECE”, primul volum fiind lansat în 2014, inca disponibil online pentru DOWNLOAD GRATUIT: https://soundcloud.com/trupafirma/sets
FiRMA va concerta alături de MUSE, pe 29 iulie, în Piața Constituției by http://www.zilesinopti.ro/articole/13217/firma-va-concerta-alaturi-de-muse-pe-29-iulie-in-piata-constitutiei [Corola-blog/BlogPost/100435_a_101727]
-
după capitulare, să iasă înălțimea sa și să spună că el habar nu are cine a declarat război și să-i dea în gât tot pe ei, cei care rămăseseră pe dinafară. Ce-i drept, luat cu grijile conducerii continue, prizonierul nici nu a avut habar că fusese întemnițat de exact supușii săi. Apoi, era o sarcină prioritară, guvernul pregăti economia pentru război. Într-un mod cât se poate de tradițional. Tactica pământului pârjolit, adaptată noilor realități economice. Deci, vândură tot
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1396715210.html [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
a mă retrage, vă atenționez că revista are mai multe pagini, nu numai acestea la care am făcut trimitere. Ca atare, acordați atenție doamnei Luminița Cristina Petcu - „Grădinile suspendate ale exilului românesc”, fără teama că ar reuși să vă facă prizonieri ai timpului metafizic suspendat în chimia slovelor. Este vorba de „Exilul românesc la mijlocul secolului XX”, autor Octavian Curpaș. O proză modernă și desuetă, pe alocuri proaspătă și învechită, în același timp, în care autorul se manifestă natural, manierat și delicat
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_vazduhul_semnelor_marian_malciu_1378846334.html [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]