1,062 matches
-
însăși nașterea Fiului de către Tatăl. În acest punct, Henry atinge un punct specific al teologiei mistice a lui Meister Eckhart - care urmează aici tradiția patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al persoanei doar prin pătimirea lucrărilor dumnezeiești. Eliberarea de prizonieratul exteriorității alienante a lumii nu s-ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei mișcări mai vaste de flux și reflux, asemănătoare efluviilor Iubirii divine descrise de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească. Revelația Vieții înfățișează universul ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
delimitează astfel, Într-o oarecare măsură, de radicalismul negației avangardiste (În speță suprarealiste), asumîndu-și cu luciditate condiția dificilă de scriitor și de artist ce aspiră la o evadare din toate formulele, dar se știe sortit - fie și În ultima instanță - prizonieratului lor. Cu o sinceritate care i-a șocat pe mulți dintre confrații de la unu, el scrie aceste propoziții nu lipsite, nici ele, de un anume patetism: „CÎt de departe mi se par de aici acele pretenții Îngîmfate de «eliberare din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
figurativă a apelurilor (În dublu sens: dinspre lumea stagnantă exterioară și dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei „Întîmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia În poartă sau În fereastră, țipătul sau „trilurile rîsului”, sau - concentrîndu-le pe toate - cuvîntul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
energie asupra femeii și copiilor săi.” (Adela Xenopolxe "„Xenopol,Adela", Dochia, nr. 3, 1896, ibidem) Xenopolxe "„Xenopol,Adela" argumentează tranșant în privința faptului că sexismul 14 subminează complet ideea de merit personal în accesul la poziții și funcții, insistând și asupra prizonieratului femeilor în munci domestice, asociat cu prizonieratul în frica față de violența domesticăxe "„violență domestică" și atitudinea arbitrar-despotică a bărbaților. Nu este de neglijat nici apelul pe care ea îl face la solidaritatea între femei. Acest apel este o caracteristică generală
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Xenopolxe "„Xenopol,Adela", Dochia, nr. 3, 1896, ibidem) Xenopolxe "„Xenopol,Adela" argumentează tranșant în privința faptului că sexismul 14 subminează complet ideea de merit personal în accesul la poziții și funcții, insistând și asupra prizonieratului femeilor în munci domestice, asociat cu prizonieratul în frica față de violența domesticăxe "„violență domestică" și atitudinea arbitrar-despotică a bărbaților. Nu este de neglijat nici apelul pe care ea îl face la solidaritatea între femei. Acest apel este o caracteristică generală a gândirii feministexe "„feminist" și este derivatul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Adrian Iftode Omul conștientizează finitudinea vieții sale, el este dintotdeauna prizonier a ceea ce Malraux numea condiția umană, și dintotdeauna caută ieșiri din acest prizonierat. El e ființa care desmărginește orizontul, iar ceea ce-l ajută la desțelenirea limitelor e, fără îndoială, filosofia. Filosofia este un demers reflexiv, de interogare a lucrurilor cu scopul de a descoperi esența lor, tot filosofia este cea care permite omului
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii din prizonieratul conjugal, care nu face decât să accentueze dorințele interzise, să exacerbeze sentimentul unei condamnări a firii la un ascetism care nu îi este firesc: „Ia pasărea și pune-o-n colivie/ și apoi cu drag grijește-te să-i fie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Moare rapid, simplu obiect al mâniei necontrolate a soțului gelos, și sfârșitul ei nu are nimic dramatic.89 Phoebus, asemenea lui John tâmplarul, primul soț gelos întâlnit în Povestirile din Canterbury, încearcă să-și țină nevasta într-o stare de prizonierat. Această eroină constituie oarecum o excepție, deoarece „personajele feminine chauceriene știu să-și apere punctul de vedere destul de bine. Situațiile în care sunt puse apar de cele mai multe ori ca fiind dificile, dar, în afară de unele excepții, femeile din aceste povestiri reușesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118. Denunțarea existenței feminine într-o stare de prizonierat este implicit și o condamnare a acelei vita contemplativa medievale, autorul oferind ca alternativă trăirea exuberantă, plenară a vieții. Boccaccio este un fin psiholog care a înțeles că „îngrădirea femeilor le determină să-și ascundă pasiunile și, odată ascunse, flăcările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu prezintă în fața instanței competente probele necesare pentru a arăta imposibilitatea ca soțul mamei să fie tatăl copilului. Această imposibilitate poate rezultă printre alte împrejurări și din următoarele: în perioada concepției, soțul mamei se afla în străinătate, în închisoare, în prizonierat sau în alte împrejurări similare). 188 În problema "tăgada paternității", a se vedea: Trib. Sup., S. Civ., Dec. civ. nr 2518 din 7.11.1973. 189 Trib.jud Bihor, dec.civ., nr.240 din 3 martie 1981, în Legislația familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii din prizonieratul conjugal, care nu face decât să accentueze dorințele interzise, să exacerbeze sentimentul unei condamnări a firii la un ascetism care nu îi este firesc: „Ia pasărea și pune-o-n colivie/ și apoi cu drag grijește-te să-i fie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Moare rapid, simplu obiect al mâniei necontrolate a soțului gelos, și sfârșitul ei nu are nimic dramatic.89 Phoebus, asemenea lui John tâmplarul, primul soț gelos întâlnit în Povestirile din Canterbury, încearcă să-și țină nevasta într-o stare de prizonierat. Această eroină constituie oarecum o excepție, deoarece „personajele feminine chauceriene știu să-și apere punctul de vedere destul de bine. Situațiile în care sunt puse apar de cele mai multe ori ca fiind dificile, dar, în afară de unele excepții, femeile din aceste povestiri reușesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118. Denunțarea existenței feminine într-o stare de prizonierat este implicit și o condamnare a acelei vita contemplativa medievale, autorul oferind ca alternativă trăirea exuberantă, plenară a vieții. Boccaccio este un fin psiholog care a înțeles că „îngrădirea femeilor le determină să-și ascundă pasiunile și, odată ascunse, flăcările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un material despre V. Alecsandri: l-a corectat cuvânt cu cuvânt, adăugând o mulțime de virgule: "pentru exprimare corectă să nu fugi de virgule"... M-a primit, apoi, întotdeauna cu încredere, chiar la o discuție a mărturisit groaznice suferințe în prizonierat după 1942 191 (până în 1946), cât de bolnav a fost și cum le spălau rușii creierele: Am avut mare noroc să scap cu mintea întreagă". Știa că este spionat și nu se exprima politic niciodată. Mi-a dat cu autograf
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a funcționat ceva în Basarabia în ultimii zece ani, acestea au fost programele americane implementate aici, care au început să dezvolte și la noi deprinderile societății civile, spiritul de inițiativă, capacitatea de a gândi liber, șansa de a ieși din prizonieratul mentalităților colectiviste. De ce uităm aceste lucruri? Ceea ce se întâmplă astăzi la scară largă în Basarabia este tocmai suprimarea libertății, zăvorârea ei. Dacă imediat după victoria comuniștilor am vorbit despre fenomenul transnistrizării Basarabiei, după atacul terorist din 11 septembrie regresul pe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
că sincronizarea rămâne încă o frumoasă doleanță. O bună parte dintre intelectualii basarabeni se mențin într-o contemplație deloc roditoare a gloriei apuse a neamului, trăind, înaintând prin viață cu fața întoarsă spre trecut. Ei nu reușesc să scape din prizonieratul propriilor fantasme și, din această cauză, ratează mereu prezentul, vorba lui Patapievici. Este o atitudine care vorbește despre un simptom mai general de inadecvare la necesitățile zilei. Să ne întrebăm, de exemplu, în aceeași ordine de idei, câți dintre copiii
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vieții. Nu toate paginile de jurnal transcriu aceeași intensitate a dorinței de a se sinucide. Uneori - foarte rar, e drept - Drieu are și Îndoieli. Dar dacă, În ultima clipă, prin cine știe ce mecanisme obscure, va prefera morții supliciul și dispariției rușinea prizonieratului? Dar dacă uluitoarele răsturnări de după război Îl vor obliga să trăiască Într-un sistem politic și Într-o atitudine politică total străină convingerilor sale? În orice caz, Într-o ultimă străfulgerare a intuiției, știe că va fi omorât de către comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tranșante nu sunt niciodată tendențioase, ci invită la reflecție după Marina Vazaca; avem de a face așadar cu un clasicism care umanizează cultura prin personalizare 13. Același eseu despre Piranesi ilustrează, după Costică Brădățan, semnificația metafizică a sfârșitului, odată ce înfățișează prizonieratul drept o nesfârșită libertate, opresivă prin chiar lipsa oricărei determinări; de asemenea, anxietatea legată de starea agonică a lumii se explică la Yourcenar printr-o grijă proprie feminității, singura în stare să înțeleagă de altfel și legătura dintre sterilitate și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
finele fragmentului cu pricina. Părtași la o nouă întâmplare de comic buf anume încuierea lui Encolpius în camera de la han de către bătrânul Eumolpus, și el sensibil la farmecele tânărului Giton, care îi provoacă păcălitului o cumplită senzație de sufocare și prizonierat, apoi dorința de a o sfârși cu existența mizeră -, "eroii" noștri se află în situația de a-și declama iubirea prin gesturi mărețe, chiar disperate. Limbajul celor doi parodiază discursul măreț al tragediei ("Greșești, Encolpius, dacă crezi că o să mori
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ceea ce se tot făcea, în perioada interbelică, încă din romanele lui Liviu Rebreanu, pentru a nu mai vorbi de Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu ori Anton Holban. Deghizat în justițiar, naratorul face o "patetică" dreptate unui personaj marginalizat, căzut pradă prizonieratului obișnuinței, ca în piesele de teatru ale lui Ibsen: "Uitându-și cu totul sacrele îndatoriri de tată și de soț, Stamate începu să-și taie în fiecare noapte, cu foarfeca, legăturile ce-l țineau atașat de țăruș și, spre a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
timpul întâmplării se corelează în permanență cu timpul istoric. Realitatea social-istorică este prezentată în povestire în calitate de fundal, însă unul activ, deoarece evenimentele istorice influențează soarta personajelor. Este vorba despre Primul Război Mondial, de care sunt legați cei trei ani de prizonierat ai lui Faddei, care i-au schimbat soarta, dar și pe cea a altor personaje: soarta Matrionei (cu care urma să se căsătorească), a fratelui său Efim (care se va căsători cu Matriona) și a celei de-a doua Matrione
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
României în război. Angrenarea dincolo de Nistru, în stepa rusă, până la Stalingrad, a Armatei române în colaborare cu Wehrmacht-ul, este unul din subiectele sensibile în acest sens care, în perioada comunistă, era tabu. Mulți români au suferit în gulagurile și prizonieratul sovietic sau în cele din țară. În Răsărit, România s-a confrutat pe două fronturi: cel propriu-zis al campaniilor militare și cel al „frontului invizibil” sau al informațiilor. Din păcate, la sfârșitul războiului, România a ieșit pe ambele înfrântă, lucru
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
arată că scena se desfășoară într-o atmosferă festivă, în afara câmpului de luptă. Când apar, foarte rar, în scene de bătălie, femeile sunt plasate în spatele zidurilor de apărare, jelind, răvășite de spaimă și durere în urma înfrângerii devastatoare sau sunt în prizonierat, își protejează copiii și oferă hrană și apă altor prizonieri. Toate aceste ipostaze ale vizualității selectate de Bahrani arată că arta, deși tributară în destulă măsură marilor narațiuni ale lumii mesopotamiene, nu atribuie feminității numai roluri tradițional recunoscute și nu
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]