382 matches
-
Bacău (Bacău, Editura Vicovia, 2007), Municipiul Bacău - schiță monografică (coordonator Ioan Ichim, Bacău, f. ed., 1971) și Ițic Kara, Obștea evreiască din Bacău (București, Editura Hasefer, 1995). Cu excepția lucrării lui Ițic Kara, al cărui demers științific este bine articulat, autorul problematizând și urmărind „fenomenul” din interiorul surselor arhivistice, lucrările mai sus amintite au numeroase carențe în ceea ce privește concepția și rigoarea științifică - majoritatea sunt lipsite de aparatul critic, de metodologie, de ipoteze de lucru ș.a. Evident, am căutat să fructificăm din aceste lucrări
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
conflictului sino-sovietic, o oportunitate de pe urma căreia Gheorghiu-Dej și camarila sa au obținut, prin acrobații diplomatice, importante beneficii economice și politice, distanțându-se în acest fel și mai mult de Moscova. "Epoca Ceaușescu" este structurată la fel, pe trei capitole. Primul problematizează conceptul de leninism romantic, un construct ideologic aflat în subsidiarul politicii românești din acea perioadă, internă și externă deopotrivă, concentrându-se apoi pe ascensiunea lui Ceaușescu și pe celebrele gesturi de politică externă ale noi-numitei Republici Socialiste România (RSR) în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este o relație cauzală între ele, ci mai degrabă unainteractivă. D. Schon (apud Usher și Bryant, 1989) elaborează conceptul reflecție în (asupra) acțiune, prin care încearcă să explice această interacțiune și modul în care pot fiderivate, în bazaacesteia, teoriile informale. Problematizând practica, reflectând asupra ei, pot fi aduse lasuprafață cunoștințe tacite, care pot fi confruntate, sistematizate, înțelese și testate dintr-o altă perspectivă, validate și chiar generalizate în teorii informale, în primă fază (vezi mai sus). Deci, prin reflecție asupra acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este o relație cauzală între ele, ci mai degrabă unainteractivă. D. Schon (apud Usher și Bryant, 1989) elaborează conceptul reflecție în (asupra) acțiune, prin care încearcă să explice această interacțiune și modul în care pot fiderivate, în bazaacesteia, teoriile informale. Problematizând practica, reflectând asupra ei, pot fi aduse lasuprafață cunoștințe tacite, care pot fi confruntate, sistematizate, înțelese și testate dintr-o altă perspectivă, validate și chiar generalizate în teorii informale, în primă fază (vezi mai sus). Deci, prin reflecție asupra acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este sublinierea primatului individualității/ subiectivității: lumea, "realitatea" e numai pentru mine așa, aici și acum, iar pentru fiecare din ceilalți, tot aici și tot acum poate fi altfel. Pe baza acestei idei, Kellner (1992:143), afirmă că "discursurile recente postmoderne problematizează însăși noțiunea de identitate, pretinzând că este doar un mit sau o iluzie". În vreme ce, pe de o parte sprijină și îmbogățesc agenda constructivistă, pe de altă parte, postmoderniștii o supun interogațiilor. Astfel se atrage atenția că abordările constructiviste implică faptul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a examina opiniile probabile, pentru a lămuri, în ultimă instanță, principiile, propozițiile prime în rațiomanentele științifice. Dacă acceptăm această ultimă idee, formulată de Aristotel la începutul tratatului, atunci spațiul dialecticii se limitează foarte mult: sarcina sa este aceea de a problematiza opiniile probabile cu privire la anumite teme, în așa fel încât, pe baza demersurilor sale, să fie întărite, în evidența lor (se vede, condiționată!), principiile.97 Dar nu este cazul să luăm în sensul cel mai tare această "pretenție"; este vorba, mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aplicații prin care sunt scoase în evidență sensuri judicative și non-judicative ale unor reconstucții filosofice: este vorba despre filosofia și logica lui Aristotel, proiectul critic al lui Kant și analitica existențială a lui Heidegger. Istoria filosofiei și istoria logicii au problematizat continuu judecata și au stabilit limite formale ale acesteia, deși tocmai judecata a structurat metodologiile filosofice, în felul acesta constituindu-se fenomenul numit în lucrare "judicativ constitutiv" sau "dictatură a judicativului". Analitica și dialectica, disciplinele "formale" ale filosofiei, sunt veritabile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în jurul cărora se aduna un cerc de oameni doritori să participe cu viața lor integrală de la intelect la comportamentul de fiecare zi la substanța revelației. Pentru acești maeștri și aceste cercuri, studiul, curajul de a propune interpretări multiple, de a problematiza, de a adînci paradoxurile Textului făceau parte dintr-o teologie trăită, erau mijloace de progres spiritual. Dar chiar în cursul vieții lui Origen, la sfîrșitul secolului al III-lea, funcția învățăturii va începe să fie revendicată de episcopi, va deveni
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
rezultatelor unor experimente în legătură cu diversele tipuri de comunicare nonverbală. Majoritatea lucrărilor de popularizare a științei își asumă cu o prea mare siguranță explicații ortodoxe privind interpretarea și gestionarea comportamentelor nonverbale. Scepticismului caracteristic oamenilor de știință îi face pe autori să problematizeze permanent, insistând, acolo unde este cazul, pe aspectele controversate legate de interpretarea comportamentelor nonverbale. Cartea are un stil didactic și în același timp cultural. Sunt definite și prezentate conceptele principale în analiza comportamentelor nonverbale. Astfel, în capitolul de început Septimiu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de solemnitate academică s-au gândit să-l pună la... filosofie -, a cunoscut mult, poate prea mult într-o viață de om. A trăit numai 58 de ani, spre deosebire de alți gânditori importanți din secolul XX. Foucault a gândit mult, a problematizat extrem de mult, destinul său fiind similar cu cel al ilustrului său predecesor, un alt francez, A. Comte (1798-1857). Nu știu în ce măsura există un Foucault "românesc", așa cum există unul "american", "japonez", "central-european" etc. Pe acest Foucault românesc, teoreticianul și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mult să ascundă și să intrumentalizeze constatările ce se pot desprinde de pe urma studiului trecutului istoric. Scrisul lui Foucault, perceput drept dificil, nu este deloc unul fluviu, unul unde coerența și vizibilitatea paragrafelor sunt la ele acasă. Ceea ce a văzut/gândit/problematizat profesorul francez a rămas mai mult pentru el, în ciuda efectelor discursive contemporane; în ciuda efervescenței academice din jurul scrierilor sale. În paragrafele din cărțile sale, Foucault propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
integreze" în Banda celor Patru (Lacan, Barthes, Derrida, Foucault). O altă etichetă... Gândirea foucauldiană rămâne o problematică deschisă, reflectată în oglinda cuvintelor și a constatărilor sale. Conceptele și ideile foucauldiene ne conferă o deschidere aparte spre noi posibilități de a problematiza, spre tot atâtea posibilități de discurs, dincolo de fascinația lingvistică modernă. Politicile de mâine nu se vor mai institui pe un soi de autoritarism al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei civilități și în materie de cultură umanistă, chiar dacă se consideră "elită" doar pentru că au învățat limbi străine și au deprins diverse tehnici de a ține "discursuri". O societate, precum un caz psihanalizabil! O posibilitate pentru un mod de a problematiza eșecul total al principiului reprezentării în materie de leadership social și politic românesc. Eterna poveste a formelor fără fond... Foucault nu a avut o metodă prestabilită de a scrie istorii... Gândirea sa se desfășoară în secvențe imediate, iar intențiile sale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
esențial ca un gânditor contemporan să aibă o serie de idei/referințe, o serie de alți gânditori despre care nu vorbește și nu scrie, dar care l-au făcut să vadă lucrurile într-un anumit fel. Aceste idei și concepte problematizate de Foucault au deschis noi modalități de a investiga enunțul și practicile enunțiative/discursive. Exprimarea foucauldiană comportă două influențe esențiale. Pe de-o parte, profesorul de la Collège de France avea o influență literară, de aici și propensitatea sa de mare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înțelesul unui public mare. Evident că nu-l fac! De asemenea, este mai greu de citit un studiu scris de un Hayden White despre Foucault, decât ceea ce Foucault a scris! Răbdarea, analiza meticuloasă, reflecția și problematizarea a ceea ce Foucault a problematizat sunt necesare pentru lectura scrierilor foucauldiene. Pentru că acest mare spirit a gândit și a scris mult, pe teme variate, se poate vorbi de cercetări foucauldiene și despre o bibliotecă Foucault. S-a spus despre Foucault că este filosoful care a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
erau internați în azile, fiind considerați nebuni. Azi acest lucru nu mai poate fi posibil, pentru că etica societăților noastre s-a schimbat. Un alt exemplu ar fi tratamentul celor suspectați de magie și vrăjitorie în Evul Mediu occidental. Foucault a problematizat tocmai aceste norme subiective și interesate ale conducerii societății. Pe baza lor, psihiatrii primesc o putere de decizie importantă, "supraputerea", printr-un raport de subordonare față de puterea politică. Astfel, parteneriatul psihiatrie- putere politică, în guvernarea sufletelor-probleme sau a sufletelor care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de acum încolo, sufletul său se află în mâinile psihiatrilor, psihologilor și infirmierilor, care decid ce fel medicamentație și ce fel tratament trebuie să urmeze pentru a fi recuperat. Toată această "grijă părintească" a personalului din azilele psihiatrice a fost problematizată de Foucault. Doar într-o societate precum cea europeană din secolul al XVIII-lea, o societate în curs de eliberare de absolutismul monarhic, a putut fi observată nebunia ca stare cotidiană, arătată acolo unde își face simțită prezența printr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
concrete ale rațiunii"44, ceea ce o face posibilă ca obiect de investigație. Ea îl constituie pe om drept "om adevărat"45. Istoria nebuniei... este o modalitate prin care Foucault a făcut o istorie a comportamentelor față de nebuni și, totodată, a problematizat anumite practici în tratarea nebuniei de către psihologi și psihiatri. Nebunia se fundamentează pe o diferență de limbaj și de comportament în spațiul social și în cercul antropologic. Despre Istoria nebuniei..., Foucault avea să spună după mulți ani de la apariția ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și modern a urmărit, prin sex, raporturile suflet-adevăr; raporturile dintre adevărul sexului personal și adevărul discursurilor generale despre sex, acest al doilea adevăr fiind produsul normelor sociale, al eticii sexuale din diversele epoci istorice! Astfel că omul occidental "și-a problematizat" sexul, încă din Evul Mediu. Pe Foucault l-a preocupat modul cum europenii și-au problematizat sexul. De ce această plăcere devine putere? De ce această practică "e sacră", creează, dezvoltă, incită, excită, provoacă, aduce la suprafață ceea ce e "mai ascuns" în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
generale despre sex, acest al doilea adevăr fiind produsul normelor sociale, al eticii sexuale din diversele epoci istorice! Astfel că omul occidental "și-a problematizat" sexul, încă din Evul Mediu. Pe Foucault l-a preocupat modul cum europenii și-au problematizat sexul. De ce această plăcere devine putere? De ce această practică "e sacră", creează, dezvoltă, incită, excită, provoacă, aduce la suprafață ceea ce e "mai ascuns" în firea omului? Pe această direcție, Foucault a considerat că nebunia, sexualitatea vorbesc "limba adevărului", dar nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
atunci când avem de a face cu... sexualitatea. Sexualitatea "topește" dialectica. Nevoile noastre organice sunt expresia unui suflet imaterial și a unui trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o rațiune domeniu de problematizat! -, ce urmărește cu meticulozitate... dorințele, interesele și ceea ce fiziologii secolului al XIX-lea numeau instincte. Avem o serie de pulsiuni iraționale și inexplicabile ce deschid posibilitatea (re)structurării conștiinței. Există o relație non-reprezentabilă între felul lui Cum? se forjează instinctul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Sexualitatea nu atinge doar comportamentul sau doar puterea și adevărul, ci existența omului în profunzimea ei, ea atinge ordinea socială și politică! Sexul fără limite e sfârșitul tuturor formelor de coexistență social-politică! De pe această poziție a aprecierii morale, Foucault a problematizat modul cum etica creștină a inventat o etică sexuală opusă ca fond celei a vechilor greci, care permitea altfel de relații între soț și soție. Pe baza comparației comportamentelor sexuale din cele două lumi (greacă și creștină), Foucault și-a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu constă în aceste "influențe", ci în dezbaterea unor probleme menținute în societate pe un fond de cunoaștere istorică. Dacă Febvre s-a pronunțat pentru istorii problematizante, Foucault nu a ezitat să pună în practică un nou mod de a problematiza. Întreaga sa scriitură este una problematizantă. Acest nou mod de a pune probleme se întemeiază pe învățături din psihanaliză, din semiotică, desprinse din dezbaterile contemporane de idei; pe teorie semiologică, atunci când se ocupă de tratarea enunțurilor; pe unele idei din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrierilor și spuselor sale. Dar îl putem înțelege prin cărțile sale, devenite, cumva, clasice pentru lumea intelectuală de azi. Cărțile sale, dincolo de cursuri și interviuri mai puțin cunoscute, de conferințe uitate prin arhive, sunt emblematice pentru modul cum gândea și problematiza istoricul francez. Înainte de a-l citi pe Foucault, înainte de 1999, aveam o concepție similară despre statutul straniu al istoriei ca disciplină în cadrul societăților noastre. Mă refer la concepția, prezentă în Cuvintele și lucrurile, și anume că istoria "nu își are
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
propensitate de a face filosofie, dar revine de fiecare dată la o manieră istorică de a pune probleme, de a încerca să le rezolve, încercând să-i implice pe ceilalți (auditoriul său, oamenii de dialog) în modalitățile sale de a problematiza. Într-un alt timp istoric, celebrul Lucien Febvre spunea că faptele istorice sunt mai mult inventate decât descoperite, iar istoria istoricului ar fi o suită de interpretări, pe baza acelei moderne munci de limbaje. Nietzsche era și mai "radical": Nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]