1,301 matches
-
contesta că termenul a acționat și în teritoriul politicului: G. Călinescu i-a acordat un spațiu lui Tudor Vladimirescu în Istoria literaturii de la origini până în prezent, argumentând - foarte convingător - că opera literară a acestuia (care „se alcătuiește din scrisori și proclamații”) are „un stil viguros și biblic”, ce îl îndreptățește pe autorul ei să figureze în capitolul Romanticii al Istoriei... din 1941. La rândul ei, revoluția de la 1848 a fost privită de foarte mulți comentatori ca un eveniment care legitima elanurile
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
figureze în capitolul Romanticii al Istoriei... din 1941. La rândul ei, revoluția de la 1848 a fost privită de foarte mulți comentatori ca un eveniment care legitima elanurile romantice: imaginea lui Ion Heliade-Rădulescu înfășurat în celebra-i mantie, tonul grandilocvent al Proclamației de la Islaz au, fără îndoială, același „aer romantic” despre care vorbea Lamartine când, în Istoria Girondinilor, evoca zilele revoluției de la 1789. În monografia Romantismul românesc, D. Popovici distingea trei perioade ale evoluției curentului în cultura noastră: cea dintâi, între 1829
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
prim-ministru indica decizia de acțiune. Părea de la sine înțeles că vor fi trecute în civilitate toate acele cadre neocomuniste din armată, justiție, finanțe, administrație, cultură, sub a căror lungă guvernare post-decembristă nu fusese vorba de aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, de promulgarea unei legi a lustrației, a accesului la dosarele Securității, de înapoierea imobilelor naționalizate, de descentralizare administrativă - etc. etc. Ceea ce s-a petrecut însă în cei trei ani și jumătate trecuți de atunci ne este prea proaspăt
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
p. 55. 60. Ibidem, pp. 97-98. 61. Ibidem, pp. 101-102. 62. Ibidem, p. 87. 63. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 534-535. 64. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 277. 65. Ibidem, p. 280. 66. Vezi Andrei Pippidi, Politică și istorie în proclamația lui Dimitrie Cantemir din 1711, în „Studii”, XXVI, 1973, pp. 937-938. 67. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 22. 68. Vezi Andrei Pippidi, Tradiția politică bizantină în țările Române în secolele XVI-XVIII, București, Editura Academiei R.S.R., 1983, pp. 19-20. 69
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
filocarlistă, iar după proclamarea statului național-legionar redevine apărător al mișcării legionare și al lui Ion Antonescu. Sunt difuzate documente cu relevanță istorică, în acord cu ideologia publicației: comunicate semnate de Corneliu Zelea Codreanu, acte de recensământ și expropriere a evreilor, proclamații ale lui Hitler, discursuri ale lui Ion Antonescu. În același timp, se tipăresc Elogiul satului românesc, discurs de recepție la Academia Română rostit de Lucian Blaga, articolul Evreii noștri al lui N. Iorga și Despre evreii români și streini de Mihai
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
Alecsandri, vol. IV (supliment), București, f.a., p. 75. </ref>20. Apelativul persiflativ de „Hospodar” pe care l-au atribuit mai ales rușii „domnilor moldo-valahi”, ca și căutările revoluționarilor de la 1848, Într-o mixtură de conotații princiare și republicane, precum În Proclamația de la Islaz, trădau realele „suferințe” ale titlurilor domnitorilor de la Iași și București. Iar În consecința „insuficiențelor suverane” din titlurile voievozilor ori domnilor s-a putut menține mereu Îngroșat „șirul pretendenților” la tronurile Moldovei și Valahiei, de unde și cronica „instabilitate politică
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății românești ca proces de modernizare este cuprins în programul revoluției de la 1848 („Proclamația de la Islaz” și „Dorința partidei naționale din Moldova”), izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Acesta cuprindea revendicări care solicitau schimbări structurale moderne: autonomia puterilor și precizarea rolului statului, responsabilitatea miniștrilor, autonomia locală, desființarea robiei, abolirea boierescului (iobăgiei), împroprietărirea țăranilor, votul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Întrunit de urgență <ref id="42">42 Ibidem, doc. nr. 74, p. 159-160. </ref> - decide să aducă la cunoștința Puterilor garante situația creată, concomitent cu retragerea trupelor române de la Dunăre. Domnitorul - surprins neplăcut de „intrarea precipitată” a armatei ruse - considera proclamația Marelui Duce Nicolae către locuitorii României <ref id="43"> 43 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 29/1877, f. 1-3.</ref> drept o ofensă. Este și motivul pentru care Principele solicită explicații consulului rus la București, exprimându-și speranța unor
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Carol I, vol. III, p. 111. </ref>. Marele Duce Nicolae avea să-i explice Domnitorului României că intrarea precipitată a trupelor rusești a avut loc din considerente strategice, fiind necesară o acțiune simultană cu cea a trupelor din Caucaz. Scopul proclamației a fost acela de a avertiza populația României că armata rusă a intrat ca armată prietenă, În virtutea unui acord Încheiat Între cele două guverne <ref id="45"> 45 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 4.</ref>. Pe
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ele opinii și atitudini diverse, făcându-le să fuzioneze, să devină convergente sau măcar interdependente. Se organizează polar, în numele unor ideologii, convingeri, sentimente, mobilizând indivizii, ștergând diferențele, în scopul obținerii afilierii. Ele se sprijină pe o retorică adecvată, acționează prin proclamații, sloganuri, semne distinctive, limbaj emfatic. S-a propus o apropiere între cele două noțiuni pe care le-am examinat. Pentru Marysa Zavalloni (1972), identitatea este nodul central al percepțiilor individuale, o modalitate de a organiza reprezentările individului și ale grupului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Învățătoriul poporului”, unde publică Viața năciunei române, dulceața limbei și a simțemântelor ei (1848). La evenimentele din timpul revoluției de la 1848 a participat intens, influențând și acțiunile tinerilor intelectuali români din Blaj, al căror îndrumător spiritual era. El a redactat proclamația în vederea adunării populare de la Blaj și a fost ales membru al Comitetului Permanent de la Sibiu. Pus sub urmărire de către autoritățile maghiare, fuge la București. Aici Guvernul Provizoriu îl numește comisar de propagandă. Din București, după înăbușirea revoluției, se refugiază la
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
guvernului lui Lajos Kossuth pentru înființarea unei armate românești. După înfrângerea revoluției ungare este din nou închis (1849-1853) și abia în 1861 revine în viața politică, lipsit însă de popularitatea de care se bucurase înaintea și în timpul revoluției. În scrisori, proclamații sau broșuri politice se relevă constant ca un revoluționar intransigent, cu spirit practic și tact politic, militant neobosit pentru unirea și emanciparea socială a românilor. După mai bine de șaizeci de ani de la moartea sa osemintele i-au fost aduse
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment. Poezia devine discurs, articol, reportaj, pamflet, afiș, proclamație, manifest etc. E, în cele din urmă, atâta suflet în tribunul preocupat de „sănătatea pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent ce factor extern declanșează inspirația, inefabilul tâșnește, în versuri, parcă de la sine. Prin structurări de aparență spontană, înfăptuite sub impactul
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
descopere că este practic imposibil să găsească date despre statele care nu au reușit o astfel de formare (de exemplu Burgundia, Piemont), prin comparație cu statele care au reușit (de exemplu, Italia, Germania). Cineva ar putea dori să studieze efectul proclamațiilor prezidențiale asupra atitudinilor populare, dar este dificil să se identifice și să se examineze ne-proclamările, cele care ar fi putut fi, dar nu au fost făcute. Singura soluție este aceea de a fi conștienți de distorsiunile specifice selecției noastre
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Kaiser Wilhelm” și, în același timp, este și profesor la Universitatea din Berlin. În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre puținii savanți germani care a condamnat public implicarea Germaniei în război. Astfel, chiar în anul declanșării războiului, 1914, Einstein semnează o proclamație împotriva acestuia, intitulată “Manifest către europeni”. În anul următor, 1915, adera la mișcarea pacifista "New Fatherland League". Tot în anul 1915 a elaborat și “Teoria relativității generale”. Albert Einstein, a cărui principala preocupare era să înțeleagă natură radiației electromagnetice, a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
ca efect al tot mai intenselor frământări interne, de ordin social și național, dar și sub influența ideilor reactualizate ale revoluției franceze, p. și-a găsit expresia programatică - cu parțiale diferențieri, în funcție de specificul realităților din cele trei ținuturi românești - în Proclamația de la Izlaz, Proclamația Partidului Național din Moldova către români, Manifestul din 1851 al Comitetului revoluționar român din exil, ca și în broșura Dorințele partidei naționale în Moldova a lui Mihail Kogălniceanu, un program revoluționar fiind în esență și discursul din
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
tot mai intenselor frământări interne, de ordin social și național, dar și sub influența ideilor reactualizate ale revoluției franceze, p. și-a găsit expresia programatică - cu parțiale diferențieri, în funcție de specificul realităților din cele trei ținuturi românești - în Proclamația de la Izlaz, Proclamația Partidului Național din Moldova către români, Manifestul din 1851 al Comitetului revoluționar român din exil, ca și în broșura Dorințele partidei naționale în Moldova a lui Mihail Kogălniceanu, un program revoluționar fiind în esență și discursul din 16 mai 1848
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
alte articole ale revoluționarilor, în studiile unora dintre ei, precum și în corespondența lor. Este prezent cu deosebire în publicistica lui Timotei Cipariu, George Barițiu, Cezar Bolliac, C.A. Rosetti și mai ales în opera lui Nicolae Bălcescu. Principalele revendicări din proclamațiile pașoptiștilor moldoveni și munteni sunt aceleași: independența administrativă și legislativă față de Imperiul Otoman și Rusia, abolirea Regulamentului Organic, emanciparea și împroprietărirea clăcașilor, dezrobirea țiganilor, emanciparea evreilor și acordarea de drepturi politice tuturor cetățenilor, indiferent de limbă și religie, emanciparea mănăstirilor
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
științei naturale în secolul al XVII-lea. Putem vedea în voluntarismul nominalist premisele spirituale ale „morții lui Dumnezeu”? Firește, Gott ist todt! Gott bleibt todt! rămâne, de la Nietzsche încoace, un model greu de ignorat în interpretarea modernității 2, dar această proclamație trebuie corect înțeleasă în termeni istorici. Cititorul rămâne cu impresia că între poziția teologică asumată, respectiv, de Platon, stoici, Părinții Bisericii și ultimii scolastici, diferența este neglijabilă. Patapievici evită o discuție a raportului între virtutea păgână și virtutea creștină (socotite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei subtile, dar foarte răspândite forme de idolatrie. Trecerea de la idolul conceptual al metafizicii la icoana doxologică a liturghiei nu este deloc facilă. „Moartea lui Dumnezeu” nu implică neapărat un militantism ateu, ci ascunde o secretă relație de conivență cu proclamația creștină. H.-R. Patapievici pare să adere la interpretarea teologică de mai sus atunci când afirmă că „moartea lui Dumnezeu” reprezintă un principiu epistemologic implicat de Buna-Vestire creștină 4. Absența sau retragerea lui Dumnezeu capătă aici o interpretare riscantă. Trăiește oare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau citi istoria umanității decât în lumina proclamației apostolice despre moartea și învierea lui Iisus Hristos. Conceptul stoic de providență nu era suficient în acest sens. Pentru orice creștin, întâlnirea cu Hristos se transformase într-o judecată de apoi a istoriei umanității și în apocalipsa unei biografii personale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologice cu privire la obiectivitatea revelației în sfera patologicului (Immanuel Kant vs Emanuel Swedenborg; nu întâmplător, ereticul Swedenborg este autorul unui comentariu în patru volume Apocalypsis Explicata, 1785-1789). Recursul la argumentul cunoașterii de tip a posteriori - indispensabil în tradiția Bisericii și în proclamația apostolică care își întemeiază crezul pe faptul istoric al Învierii - scoate din discuție orice serioasă dezbatere despre adevărul profeției venit prin descoperire de sus. Sprijinit de Kant, Fichte (Versuch einer Kritik aller Offenbarung, 1792) face un pas mai departe în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta” (Luca 10, 21)1. Chiar atunci când nu este de influență gnostică, lectura subiectivistă a Scripturii dă naștere unor reprezentări arbitrare sau aberante ale proclamației apostolice. Cei care „nu mai suferă învățătură sănătoasă își îngrămădesc învățători ca să le răsfețe auzul” (II Timotei 4, 3). Prin urmare, tipărirea și traducerea Sfintei Scripturi în afara cadrului liturgic al Bisericii se rezumă la simpla transmitere a unui text lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologice. Primind amețitoarea sarcină a reprezentării Patimii Domnului, orice creator se va întreba: care Iisus? Pentru cei ce aparțin bimilenarei tradiții creștine, replica nu vine mecanic, prin schițarea unui portret-robot al prototipului; mai degrabă, răspunsul se consumă într-o entuziastă proclamație: Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul Tatălui, întrupat „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Iisus, Cel răstignit și înviat a treia zi, „după Scripturi”. Pentru artiștii care aderă la această tradiție, scrierile profeților, Psalmii, Evangheliile canonice și ortodoxia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deci că aceste criterii ale reprezentării artistice sunt de natură teologică, hotărând imediat asupra valențelor estetice ale operei. Un credincios ortodox va putea aprecia valoarea oricărei poetici religioase creștine numai plecând de la aceste exigențe teologice, extrase din harta genetică a proclamației evanghelice a Bisericii. Datorită acestui raport de anterioritate a teologicului față de estetic - un criteriu pregnant în primul mileniu creștin, indiferent dacă este vorba de tradiția latină, bizantină sau orientală -, unitatea tematică ce orchestrează detaliile reprezentării Patimii nu poate rămâne aleatorie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]