188,041 matches
-
unei evoluțiuni latente, întocmai cum în viața popoarelor evoluțiile gradate iau adesea formele violente ale unei revoluțiuni. Pe scurt, ideea lui Galsworthy, în cartea sa, e că în general oamenii de azi n-au ideal. Luptă și muncesc numai pentru producție, avere și confort: dar tendința, idealul suprem, idealul ce a îndemnat pe oamenii Evului Mediu să-și sacrifice timpul, averea sau chiar viața, pentru a construi locașuri sfinte, spitale, instituțiuni de binefacere, în sfârșit, ceva prin care să-și manifeste
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
sale profesionale: "Treptat, conștiința artistică a scriitorului s-a eliberat din ce în ce mai mult de cerințele politice și sociale impuse și autoimpuse. Niciodată însă eliberarea nu se produce definitiv". Din păcate! Situația ce se poate proba prin faptul lesne controlabil că toate producțiile lui Preda (cu excepția întîlnirii din pămînturi și a capodoperei sale, Moromeții, volumul prim) poartă amprenta "indicațiilor prețioase" ale partidului, exprimînd atitudinea funciară a prozatorului ce și le-a asumat și anume "cea a atașamentului la opera de edificare a societății
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
prețul plătit pentru a fi lăsat în pace, după metoda lui Moromete care, din cînd în cînd, îi mai dădea cîte ceva lui Jupuitu". Dar, ca să zicem așa, Preda nu se lasă în pace pe sine însuși, revenind cu Desfășurarea, producție ceva mai pretențioasă sub raport literar, în care, într-o anume măsură, "își pune la treabă talentul" . Avem a face cu o glorificare a colectivizării, într-o scriere "clasică" a perioadei de maxime abuzuri comuniste, mediatizată pînă la saturație, ecranizată
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Gina Sebastian Alcalay Am vorbit altădată de cîteva aspecte ale kitsch-ului politic. Dar prelungirile lui se găsesc pretutindeni: în artă, în literatura ieftină, în producțiile mass-mediei, în spectacolul și dialogurile străzii, în casele vecinilor, cu alte cuvinte, în viața de toate zilele. Florile artificiale și anumite produse sintetice care încearcă să-ți ia ochii sînt considerate kitsch tocmai pentru că și ele vor să pară ceea ce
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
extrasele din "presa vremii", frazele-șablon din panoplia limbajului de lemn au funcția unor savuroase caricaturi verbale. Față de complexitatea și adâncimea eroilor adevărați ai romanului, platitudinea celor prefabricați (muncitori depășind stahanovist planul cincinal) apare ca totală. Într-o parte avem, așadar, producția de serie și pe stoc, schematismul, tipologia săracă a realismului socialist înfățișată cu o seriozitate de mare efect comic: "Ascultându-i pe oamenii științei și tehnicii din institutul și din Centrul de cercetări pentru mașini hidraulice din Timișoara, cum vorbesc
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
poate nu e o capodoperă, dar e artă curată. Până aici, sunt de aceeași parte a baricadei ca și juriul. Dar aici intervine premiul special acordat lui Fix Alert al lui Florin Piersic jr. Care, având în vedere scenariul acestei producții, ar trebui, împreună cu co-scriitoarea Dorina Chiriac, ținut departe de unelte de scris pentru restul vieții. Spunând acestea, țin cont exclusiv de acest script, cel compus pentru Eminem vs. Eminescu fiind mult mai inspirat. În schimb, Fix Alert e o capodoperă
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
că sunteți vânător. Nu vă e milă să împușcați animale? - Gusturile mele pentru vinuri sunt destul de tradiționale, prefer vinurile franțuzești și cred că Ungaria este una dintre noile noastre democrații care va reuși prima să atingă un nivel competitiv al producției sale de vin. Cât despre mila față de animale, îmi este mai degrabă milă de animalele pe care le ținem în captivitate și pe care le mâncăm de obicei. Toate animalele sălbatice, fără excepție, urmează să fie până la urmă mâncate. Din
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
într-un interviu că o ecranizare care se comportă ca un sclav față de roman, care încearcă să-i dea viață, e condamnată să plictisească spectatorul, cel puțin din punctul de vedere al scenariului. Woolf, care a fost contemporană cu începuturile producției cinematografice, era de părere că filmul nu poate trăi de pe urma literaturii, pentru că, fiind un mediu sincretic, are la dispoziție nenumărate simboluri pentru emoții pentru care proza nu a găsit încă expresie. Opiniile celor două par să conveargă în acest domeniu
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
regula de granit, devine îngăduitor Haralampy după o pălincă. -Da, îl aprob, o întăresc... Semirevolta prietenului meu are o motivație destul de temeinică: și în acest an, ca și în ultimii cincisprezece, timp de aproximativ o săptămână, televiziunile ne-au transmis producții cinematografice ale căror scenarii le-am cam învățat pe de rost de când le tot vedem, de când s-a trecut la o etapa post-comunistă a încrederii în Dumnezeu. A trecut și noaptea Învierii Mântuitorului, eveniment care a descătușat din nou forțele
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
retoric, în ciuda cinismului și a "nervozității" discursului grav (titlul e relevant) care ar fi putut scăpa de sub control limbajul, altfel deopotrivă natural și cult(ivat) permițându-și, uneori, chiar luxul delirului, toate acestea saltă poezia Suzanei Filip cu mult peste producțiile douămiiștilor, milenariștilor, cluboptiștilor whatever. Plătești cu sânge este un poem delirant pentru care ar putea fi invidiată de toți tinerii furioși și revoltați ai ultimei generații poetice. Eugen Negrici, care semnează atât de rar prefețe și scrie cu atât mai
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
română în 1933) sau M. Karagatsis (cu capodopera sa Marea Himeră), cât și autori de succes afirmați în ultimele decenii (Tasos Thanasiadis, Takis Hatzianagnostou) sau în ultimii ani (Tasos Roussos, Dimosthenis Kourtovik, Eleni Ladia ș.a.). Un loc aparte în ansamblul producției de carte a Editurii Omonia îl ocupă cele trei antologii: Suflet elen, Suflet cipriot - ce oferă ample panorame ale nuvelei grecești și cipriote - și Eseul elen (în sumarul căreia figurează iluștri reprezentanți ai genului). O mențiune specială merită și cele
Editura Omonia și literatura neoelenă by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11802_a_13127]
-
recâștigă ceva din magia acestor istorisiri și are o revelație: majoritatea lor sunt adevărate. Așa că le transmite din generație în generație etc... Filmul lui Burton e magnific, aproape suprarealist, din punct de vedere vizual, dar e mult mai "zaharisit" decât producțiile sale anterioare. E clar că filmul are drept public țintă întreg familionul și vrea să fie agreabil mai mult decât original. Spre deosebire de Edward Scissorhands, nu simți niciodată că personajul e în pericol sau că nu va reuși să facă ce
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
critici, în pofida unei prestații actoricești de excepție, este Să omori un rege, realizat de Mike Barker. Încă înainte de terminarea montajului, filmul a deținut un record trist: e una dintre puținele pelicule care au "dat faliment" de două ori în cursul producției. Nu au existat bani pentru scenele de luptă, așa că bătălia se dă verbal, între politicieni, nu între soldați, ceea ce a condus la reproșuri, cum că filmul e claustrofobic. Cu toate astea, lungmetrajul a fost nominalizat BAFTA (2004) la o categorie
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
Fairfax era generalul adorat de soldați. Oricum, filmul beneficiază de o exactitate istorică cum nu prea vezi la Hollywood. Iar acea zicală care spune că, dacă tot e să minți, măcar minte cât mai aproape de realitate, se aplică și în producția de filme. Exactitatea istorică nu e atât de importantă în sine - doar nu e vorba de un documentar - cât pentru că ajută scenaristul; anumite conflicte există deja și îl scutesc de efortul de a scrie unele, care ar putea fi neplauzibile
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
făcut selecția lucrărilor, realizând pentru întâia oară o asemenea concentrare de sculpturi brâncușiene, expoziția este un "Brâncuși fără sfârșit", "o antologie de opere alese"întemeiată pe "selecția empatică a celor mai bune elemente și a celor mai dinamice axe ale producției artistice a lui Brâncuși" sugerând "o linie creatoare fără sfârșit". înțelese în acest fel, cele 35 de lucrări "lasă să se audă subtila, delicata, rafinata și infinita muzicalitate a operei lui Brâncuși". El a fost artistul vizionar nu doar în
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Floarea Țuțuiau, Nicolae Țone, Lucian Vasilescu. "Nouăzeciști" am zis? E un ecuson ce pare a le conveni, însă pe care preferăm a-l trata la un mod lejer, din măcar două pricini. Mai întîi, pentru că producția lor ironică, debutonată, jemanfișistă, id est inconformistă cît încape, n-ar putea fi concepută decît ca o urmare a celei anterioare, "optzeciste", pînă la amestecul cu aceasta (las' că nici vîrsta autorilor, cei mai mulți copii ai deceniului 6, nu diferă semnificativ
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
întotdeauna puțin în afara culturii oficiale, ca un fel de deviaționist. Volumul său de comentarii pe teme de artă Iarba fiarelor (1959) a fost considerat prima culegere reprezentativă de eseuri în literatura basarabeană. A avut tăria de a-și nega întreaga producție literară datorată epocii proletcultiste, printr-un gest întrucâtva asemănător cu acela al lui A. E. Baconsky. Disc (1968), un roman construit pe structura unei povestiri retrospective, marchează împlinirea vârstei de 50 de ani ai scriitorului. Am impresia că destinul său
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
decît acesta: El repară perturbațiile normalului, lăsînd natura să-și urmeze cursul, așa cum a hotărît Creatorul. în esența ei, lucrarea medicului stă în evlavia și grija față de opera dumnezeiască". în consecință, opera artistului e o victorie a vieții pe calea producției de artificial (cuvîntul artificial provine din cel de artă!), în timp ce "opera" tămăduitorului e o victorie a naturalului și, după caz, o corijare a artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în chip
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
unor cuvinte: preluînd sensul contextului, acestea par a-și pierde pentru unii vorbitori sensul specific. Un stil oratoric excesiv de colorat preia termenul, folosindu-l cu o curioasă indeterminare semantică; în context, acesta pare a fi devenit sinonimul lui spirit: Aceste producții, stimați frânari politici, au fost posibile doar de către unul cu mult iz de aventură, încăpățânat și cu multă dragoste față de țară și pământurile ei� (CD 30.09.2003). Se pare că oratoria românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
Eugenia Vodă E greu, pentru un cinefil, să reziste unui afiș ca acela al noii producții hollywoodiene Ceva, ceva tot o ieși (sau Ceva, ceva tot o să iasă, cum a mai apărut în unele programe; probabil că difuzorii nu s-au putut hotărî: așa încît, în aceeași săptămînă, la un cinematograf filmul rula cu “o ieși
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
însă granițele literaturii. A fost grafician, corespondent de presă - în decembrie 1989 și ianuarie 1990 s-a aflat la București, de unde a trimis reportaje la Diari de Barcelona. Acestea au fost reunite în 1991 în culegerea Hotel Intercontinental, apoi, alături de producția sa jurnalistică ulterioară, în volumul de curând lansat simultan în catalană și spaniolă, Catorze ciutats comptant-hi Brookyn/Catorce ciudades contando Brooklyn (Paisprezece orașe, cu Brooklyn). A făcut emisiuni la radio și televiziune, nici cinematograful nu-i este străin ( participând, de
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
buni și Țuș-Țuș, romanul unui măgăruș, Mihail Negru cu Țuguilă, amicul copiilor, Vlad Mușatescu cu Bobby Felix Făt-Frumos și Motocicleta B.M.W. și Magdalena și Tîrțoi. Cum să-mi explic această primă fază, deconcertantă, în entuziasmul ei, a contactului cu producția literară? Poate că inocența noastră de atunci se întîlnea cu inocența textelor ce ne cucereau, ca un fel de pregătire disimulată pentru ceea ce avea să urmeze. Și dacă un celebru filosof și scriitor francez nu ezita a caracteriza copilul ca
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
ne prefacem cu atîta emfază că așteptăm cu sufletul la gură? Pentru că, pînă la urmă, așa ne-am comportat tot timpul. Dar dacă înainte de 1990 sărbătorile oficiale erau întîmpinate stereotip cu expoziții fotodocumentare și cu scheme grafice ale succeselor în producție din ultima perioadă, după 1990 exact același comportament a fost dirijat către marile sărbători creștine la care s-a primit, pe neașteptate, slobozenie. Dintre acestea, așa cum era și de așteptat, Crăciunul și Paștele ocupă un loc privilegiat și dezvoltă un
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
nu numai, deschise pavlovian cu asemenea prilejuri. Că aceste expoziții sînt circumstanțiale și conformiste, fără o pregătire prea insistentă și fără o cercetare prea elaborată, se poate observa din prima clipă. Plasată în contextul interesului contemporan pentru formele simbolico-artistice religioase, producția de icoane are, în sine, dar și în ambientul expozițional propriu-zis, un statut destul de bizar. Ea este pe jumătate un act gratuit și laicizat, un stereotip iconografic și atît, asimilat mai degrabă creației plastice în general, pe jumătate o încercare
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
iconografic și atît, asimilat mai degrabă creației plastice în general, pe jumătate o încercare ingenuă (dar și nițel interesată) de comunicare cu lumea neîntinată a reprezentărilor religioase. În afara unei specializări stricte și a unui program spiritual sever, așa cum era altădată producția de icoane, ceea ce se expune acum intră mai curînd într-o categorie de subproducție artizanală și în condiția estetică a surogatului de tipul artă naivă de expresie populară. Cu precădere icoanele pe sticlă, în cea mai mare parte absolut irelevante
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]