559 matches
-
spațiu ori punct delimitat în geografia reală) sau ca rotire (de exemplu, în cazul dansurilor ritualice, de celebrare ori de meditație), fie circumscriind ori „încercuind“ totul. Oricât de curios și ciudat ar părea, acest ultim aspect se regăsește, „camuflat“ în profan (cum ar spune, probabil, Mircea Eliade), în dorința și năzuința „științifică“, de cunoaștere și abordare „sistematică“ - este vorba despre un cerc „făcut“ (nu primit prin îmbrățișarea a toate), dacă nu chiar (și adeseori) „contrafăcut“, care oferă doar aparența încercuirii totale
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
seul fait accompli Tienne jusqu'à la fin le théâtre rempli 9 Dar el nu teoretizează decât mai târziu. Când apare Arta poetică, în 1674, teatrul clasic și-a produs deja operele principale. Molière murise, Racine va renunța la teatrul profan trei ani mai târziu. Faptul că i s-a atribuit mult timp lui Boileau un rol pe care nu l-a avut se datorează înfăptuirii unei legende de către el însuși, în operele sale. În realitate, el a avut norocul de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nașterea, mutarea în alt loc ori în altă casă), creștinismul însuși păstrând o dimensiune mitică (și nu în sensul răfuielilor cu filonul păgân, căci nu e vorba de specificitatea credinței ori a istoricității) prin timpul liturgic care se sustrage timpului profan, prin imitarea lui Cristos ca model exemplar, prin repetarea liturgică a vieții de la nașterea la crucificarea Lui, prin contemporaneitatea cu El, creștinul necomemorând răstignirea ca eveniment istoric, ci reactualizând un mister (finalul timpului în escatologia creștină se referă doar la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
plină? Probabil că formarea mea meșteșugărească pe piatra recalcitrantă m-a ferit de ispita de a-mi lua zborul spre geniu. Dar și Mages, care se trăgea dintr-o familie de cioplitori în piatră, mă ținea din scurt. Iar ceva profan, dar care ce-i drept figura sus de tot în catalogul german al virtuților, hărnicia, mă mâna înainte. E adevărat că încă mai locuiam departe de lumina zilei, în camera de zece paturi a căminului Caritas de pe Rather Broich, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și semnele transcendenței au în fundal Veneția ce se insinuează ca prezență perpetuă, iar surprizele acumulate odată cu trecerea timpului o preschimbă în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor îndată ce își încheie lectura, așa cum Taverna Dogelui Loredan trezește plăcerea speculației. La fel de intensă este dorința de a
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de literatură un însemnat efect analitic. Apar clase, categorii, specii, impuse și proiectate pe un fundal teologic. Dar pe lângă literatura oficială, sacră există și o literatură contestată. Disocierea sacru/profan din antichitate devine în Evul Mediu mult mai profundă și mai rigidă. Termenul de literatură profană alături de secularis litteris desemnează cultura laică care este în permanentă condiție de inferioritate având „mouvaise conscience handicap istoric greu de depășit.”, motiv pentru care
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cât și o nouă modalitate literară. Tot acum se pun și bazele concepției poeziei mistice, de mare tradiție occidentală. Notele poeziei sacre vor deveni ale poeziei în genere. Putem vorbi de o încercare de autonomizare relativă prin însăși demarcația sacru/profan, pe de altă parte prin disocierea de expresia orală și de cea pictografică, autonomizarea implicită față de cântec. În ceea ce privește disputa pe marginea problemei finalității și specificității artelor, literatura rămâne prin definiție o artă liberală, definită în termenii săi clasici de ordinul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ideologizată și politizată. Ideea de literatură este investită cu o forță activă, devine o putere considerabilă în stat și societate. Cea mai importantă idee-forță a epocii este laicitatea militantă, cultura ia în secolul Luminilor un caracter profund profan. Disocierea sacru/profan devine curentă. Literele și literatura sacră intră într-un moment de eclipsă. „Republica literelor” capătă aspecte noi. A devenit o stare de spirit și o ideologie militantă. Este o mare ambiguitate de idei și semnificații ideologico -politico-sociale-literare. Mitul „cetății ideale
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cadrului său familial și social. Lupta pentru viață este legitimă și din punctul de vedere al medicinii și din punctul de vedere al teologiei creștine, dar până acolo unde atinge sacralitatea. Chiar dacă Mircea Eliade, de exemplu, admitea integrarea sacrului În profan, inversul nu este admis, pentru că viața este creație, destin și cale către mântuire, iar limitele ei scapă de cele mai multe ori rațiunii umane. Iar când vorbim despre fatalitate și destin fac precizarea că medicina cunoaște situații particulare când apare o totală
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
la teza platoniciană a existenței celor două lumi: una vizibilă, alta invizibilă. Postmodernitatea, reprezentată de omul recent, creatură a noii paradigme antropologice, a eliminat dimensiunea invizibilă a lumii, care ține de sacru, instalându-se comod numai în lumea vizibilă, în profan. Într-adevăr, cum am remarcat în paginile de până acum, nu altul este sensul morții lui Dumnezeu, în receptarea postmodernistă a lui Nietzsche. "Omul recent", care nu diferă esențial de descrierea din 1987 a tipului jeune / zombie al lui Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ziua dedicată lui Dumnezeu, care se deosebește prin aceasta de zilele ce sunt dedicate omului. Ulterior, istoricii mentalităților au preluat și ei clasificarea respectivă: Timpul se derulează În „secvențe” diverse În mentalul colectiv: timpul sacru, al liturghiei, al sărbătorilor, timpul profan - timpul muncii, timpul plăcerii etc.. Această manieră de contextualizare a sărbătorii implică cel puțin două consecințe majore pentru cercetare. În primul rând, analiza sărbătorii devine automat o componentă a studierii fenomenului religios. În al doilea rând, desacralizarea progresivă a societății
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o seninătate gravă, la limită cu o lipsă de responsabilitate, dar și cu o Înțelegere superioară a faptului că plăcerea trebuie plătită: Fire-ai raiule sănătos, Noi om mer’ mai pă din gios. Pe fondul acestei sfidări a sacrului de către profan (similară, pe undeva, revoltei luciferice din mentalitatea romantică), imaginarul țărănesc va balansa cu mare ușurință odată cu intrarea În modernitate, părăsind spațiul miraculosului pentru o morală profană, lipsită de mari tensiuni și drame de conștiință. Fără Îndoială, Încercarea de a explora
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se Îmbogățește continuu și se perfecționează pronunția, astfel Încât cuvintele Învățate Înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Raportat la activitatea cu persoane deficiente de auz, atât specialiștii În domeniu cu viziuni diferite cât și persoane „profan” semnalează Întrebarea dacă interacțiunea educativă necesită Învățarea și utilizarea limbajulului mimico gestual. Din perspectiva personală, considerăm că specialistul ar trebui să cunoască limbajul semnelor doar pentru a-i Înțelege. Răspunsul afirmativ nu este considerat o condiție sine qua non de către
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
și dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogățește continuu și se perfecționează pronunția, astfel încât cuvintele învățate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Raportat la activitatea cu persoane deficiente de auz, atât specialiștii în domeniu cu viziuni diferite cât și persoane „profan” semnalează întrebarea dacă interacțiunea educativă necesită învățarea și utilizarea limbajulului mimico-gestual. Din perspectiva personală, considerăm că specialistul ar trebui să cunoască limbajul semnelor doar pentru a-i înțelege. Răspunsul afirmativ nu este considerat o condiție sine qua non de către defectologii
Caracteristici ale activit??ii de ?nv??are ?i evaluare la elevul deficient de auz by Constantin Romaniuc , Elena Cre?u , Stela F?nt?n? [Corola-publishinghouse/Science/83967_a_85292]
-
fundamentul său45. După cum precizează Mircea Eliade, sacrul se manifestă întotdeauna ca o realitate de un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoștință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propune termenul de hierofanie în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate - act prin care se manifestă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Acum, la început de mileniu, crucea de lumină devine un simbol clar, elevat, sacru. 3. Poarta C.I. Giurescu T. Burckhardt Această formă de trecere ne invită în lumea misterului, a tainicului, a necunoscutului, iar sensul său simbolic este trecerea de la profan la sacru. De la porțile cele mai simple, realizate din doi stâlpi verticali și o bârnă orizontală din lemn, complexitatea compoziției sporește odată cu numărul de elemente din care este construită, ajungând până la porțile complexe, bogat ornamentate, din arta populară și culminează
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
exprimă și întăresc solidaritatea grupului în asemenea manieră încât un cult îi este dedicat grupului însuși a fost acceptată în mod unanim. Dar astăzi nimeni nu mai crede că este posibil să privești societatea ca un ansamblu omogen. Diviziunea sacru/profan, crucială în argumentarea Formelor elementare, continuă să suscite dezbateri, deoarece nu a apărut niciodată nici un consens privind definiția sacrului. Analiza marxistă se înscrie și ea într-un cadru funcționalist, dar cu o dimensiune suplimentară, ignorată de Durkheim: religia este înțeleasă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a transmiterii lui (controlate) "în planul astral unde sfidează legile spațiului fizic"24. Din acest punct de vedere, celebrele sabaturi din istoria magiei n-ar fi altceva decât întâlnirile dintre corpurile astrale ale magicienilor într-un alt univers decât cel profan, obișnuit. Constantin Bălăceanu-Stolnici, în Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, insistă și asupra unor personaje celebre, dar bizare, care ar popula planul astral la care au acces veritabilii magicieni. Este vorba de daimonii teriomorfi, antropomorfi și chiar fitomorfi. Interesant
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
terminologia lui Durand: unități care combină categoria timpului și a spațiului pentru a explica o unitate particulară, o structură funcțională și chiar simbolică: sala de judecată; răscrucea drumurilor etc.). În timp ce codurile și cronotopoii sunt specifici și spațiului religios, și celui profan (îi regăsim reprezentați în imaginarul politic), complexele și bestiarele sunt legate mai ales de manifestarea explicită a sacrului și a fantasticului. Dintre toate aceste clase, doar bestiarele sunt lipsite de narațiune, pentru că se prezintă mai curând ca un inventar de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Medievalitatea rămâne prinsă, privită a posteriori, în jocul antitezelor și al paradoxurilor (așa cum am discutat anterior), indiferent de punctul de vedere din care este abordată. Foarte importantă și determinantă pentru alte structuri ale imaginarului medieval este relația dintre sacru și profan (repartizată pe cele două registre: religios și laic, fiecare sub-împărțit în două alte sub-categorii, aflate dihotomic sub semnul valorii acreditate sau negate); relația este prolifică atât în zona reprezentărilor "artistice", cât și pentru mentalități. Bipolaritatea pozitiv-negativ generează și consacră diverse
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
codului eroic structura de basm a inițierii - proba și depășirea acesteia -, atât în povestirile cronicărești (mai ales în letopisețele moldovenești, mai atente la traseul meritoriu al personajelor), cât și în paginile vieților de sfinți, acolo unde miraculosul irupe continuu în profan (cazul Jitiei Sfântului Gheorghe din Mineele râmnicene, a Jitiei Sfântului Tiron din Cazania lui Varlaam, a Jitiei Sfântului Sisinie din Codex Sturdzanus). Pornindu-se de la situații reale, ca în cazul martirului Gheorghe, tras pe roată și decapitat în Nicomedia sub
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru a-l schimba (Visele lui Mamer și Proorocirea Sibilei) și de a-și înfrânge frica de necunoscut. Moștenită din literatura bizantină și transmisă prin calendarele vremii, dar având o legătură mai veche cu civilizația greco-romană, literatura oraculară este ecoul "profan" al legendelor eschatologice. Ea răspunde unei preocupări obsesive pentru viitor, componentă permanentă a sensibilității umane, pe care o reflectă și o leagă de capacitatea de preîntâmpinare a situațiilor nefaste (Boia, Pentru o istorie a imaginarului 33). Biserica nu întârzie să
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
topoï, ce jalonează însă întregul imaginar medieval: locul nașterii (ieslele), locul propovăduirii (pustiul, casa obișnuită, grădina și casa Domnului), locul morții (Golgota, crucea și mormântul). Multiplicarea centrilor locuirii terestre determină o posibilă reconsiderare a dihotomiei stabilite de Mircea Eliade, sacru−profan. Deși casa reface, prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune a sacralității se pierde. În același
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
povestitorul trebuie să vorbească. Dumneavoastră sunteți cel care ascultă. Cunoștințele și vocea dumneavoastră trebuie să rămână în fundal, furnizând doar sprijin și încurajând povestitorul. Interviul ar trebui să aibă un început precis, asemenea ritualurilor care separă timpul sacru de cel profan. Interviul vă permite și să puneți întrebări mai detaliate decât într-o conversație obișnuită. Un interviu este conceput de o manieră specifică ce-i permite, pe de o parte, o mai mare profunzime și, pe de altă parte, explicarea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
toate caracteristicile majore ale acestei specii literare (sufixul substantivului din titlu poate trimite la literatura și filmografia SF din ultimele decenii), dezvoltat, după incipitul realist, în jurul unui nucleu de un ezoterism molipsitor amintind de eliadesca teorie a camuflării sacrului în profan -, cu impact însă doar asupra unor aleși ai destinului său numai receptivi la senzaționalul ascuns, de cele mai multe ori, dincolo de suprafața lucrurilor, alcătuit din două registre narative, al naratorului principal, ziaristul-scriitor Dragoș Ivănescu, și al profesorului cu propensiuni scriitoricești, Dimitrie Cristea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]