564 matches
-
această dată de revărsarea haosului. Mistricean s-a născut și a crescut pentru fiecare locuitor al profanului. Sintagmă frecventă în folclor, „nici departe, nici aproape” numește linia de frontieră între nivelurile ontologice, e un hiatus spațial, „dincoace de sacru, dincolo de profan” (Ion Șeuleanu). E omphalos-ul în care s-a născut Mistricean, același cu cel în care îl așteaptă Șarpele? Știm că omul a fost creat în centrul lumii, acolo unde se află legătura dintre cer și pământ, și că acest centru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timpul măsurabil și irevocabil al Istoriei, pe când călătoria defunctului se desfășoară într-o zonă temporală fără durată, a Timpului însuși. „Călător prin ceea lume” este, așadar, atât inițiatul, care moare temporar și numai din ipostaza depășită a copilului înscris în profan, cât și mortul care merge către cealaltă jumătate a neamului. „Rupere de nivel prin excelență”, inițierea se aplică în cele două stadii ale ființei prin aceleași reprezentări, riturile funerare utilizând drumul, poteca, scările, arborele pentru a marca desprinderea de lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frați)398. Mezinul pleacă pe cărarea care scoate din lume și ajunge într-o câmpie mare în care se află trei case, cele ale zmeilor care au comis raptul. Sentimentele umane, dacă sunt urmate, îi duc pe călători înapoi la profan. Cel de al treilea drum transformă însă cu totul, este drumul pe care, pășind, neofitul moare („cine se duce nu mai vine”), dar numai pentru a fi născut într-un nivel superior, al eroilor. Câmpia, ca tărâm al lumii de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se manifestă o atenție mare, ca nu cumva ceva să rămână neînțeles în poveste. Lacul este dominat de spirite negative, canalul de comunicare între lumi fiind aici larg deschis. Funcția de cortină pentru începutul timpului sacru și revenirea în profan este vizibilă într-un basm din Chirculești, Vâlcea, unde pădurea atemporală constituie decorul pentru hierofaniile inițiatice: „...o pădure mare cu copaci grooși-groși!...de nu era în puterea omului să-i fi cuprins în brațe, și înalți de nu le puteai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Când povestitorul consideră descrierea prea abstractă, el compară planul sacru cu cel familiar, dar are grijă să le delimiteze precis „la noi aici în Rumânia”. Același informator, solicitat peste o lună să spună povestea din nou, renunță la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum, pîn niște k'iei dă bolovani, stană dă piatră în dreapta, stană dă piatră-n stînga; și drumu pîntre bolovanii ăștia; d'aseninari dă piatră, pînî-n slava cerului. Zărea seninu cerului, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârful munțiloru,/ Sub poalele braziloru./ Găsii leul adormitu,/ Adormit, nepomenitu” Urcușul neofitului este implicit și presupune aici o „citire a semnelor” sacrului în profan. Urma leului, răzleață, obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea a neantului, caracterizat de amorțire precosmogonică. Repetiția adverbului de loc are sonorități de incantație care rupe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacru pe munți, arbori ori prin gropi și prăpăstii, opunându-se cărărilor deschise prin câmpii, păduri și staticului instaurat de casa solară. Împreună, cele două forme de pătrundere în mit descriu totalitatea sondării și fac dimensiunea sacră să irumpă în profan. Confruntarea mitică Separat de contingent și eliberat de fragilitatea existenței profane, eroul este acum pregătit pentru punctul culminant al inițierii: înfruntarea apariției terifiante care amenință creația. Cel mai adesea drumul îl duce spre est, în întâmpinarea soarelui călăuză pentru cei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numai ușile că jip-zup! Ușile col pă bătrînu-bătrînu o-ncuia ușile pă iel - vine șî le dăscuie. Ad’ică vin’e zmău, dracu, vin’eacolo” (Vălcău-de Jos - Sălaj). Alteori teama de alteritate face din străin nu numai personajul negativ din profan, ci dușmanul mitic: „[de] sub pat a scos un zmeu, adică un arap” (PurcăreniArgeș). Zmeii au și puterea de a dispune de aspect uman atrăgător, dar acesta este decodat de înțelepciunea tradițională într-o manieră „xenofobă”. Feciorul străin, imposibil de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiind hrana lui pe tărâmul infernal; în cazul în care flăcăul ar mânca merinde găsite în sacru el ar rămâne captiv acolo și lumea s-ar stinge în așteptarea energiilor revigorante. Turta mamei este făgăduința că feciorul va reveni în profan. Proba supremă însă pentru depășirea etapei de dependență infantilă o constituie confruntarea maximă cu maternitatea terifiantă: mama zmeilor. Am văzut că progeniturile ei refac pe dos modelul fraților viteji, mezinul întrupând cele mai importante puteri. Imaginea inversă a maternității rezidă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în mitic, glisând ușor, mai întâi prin reluarea acțiunii desfășurate, corectată prin folosirea timpului imperfect al nedeterminării exacte, și apoi prin redarea eliptică a asiduității cu care neofitul își urmează drumul: „azi vânătoare, mâni vânătoare...”. O altă trimitere temporală către profan subliniază, prin perfectul simplu al existenței infantile depășite, că ceea ce se desfășoară sub ochii receptorilor este cu totul ieșit din ordinea obișnuită. Ruptura de nivel și saltul în timpul privilegiat sunt marcate stilistic de locuțiunea adverbială de timp ce întrerupe curgerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și bogăția. Cu toate acestea ei nu bănuiesc scenariul, „nu au minte de om”. Inocența amendată de instanța populară este de fapt condiție a inițierii, căci face posibilă glisarea dimensiunilor într-o irumpere a fantasticului în real, a sacrului în profan. Accentul care cade în baladă pe înghițirea cu totul, fără distrugerea trupului, oferă un alt indiciu al sensului ei ritual: „Ăl mai mare ce-mi făcea?/ De haine se dezbrăca/ Și-n găleată s-așeza,/ Drumu-n puț frate că-ș da
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protector al viitoarei familii. „Asociat cu nașterea și restaurarea ciclică”, „simbol al vieții și fecundității”, peștele marchează, în baladă și în colindele de fată mare sau de pescar, stadiul trecerii propriu-zise dintre nivelurile existențiale, securizând evoluția. După un pescuit în profan („bălțile cu rațile”), Antofiță ajunge în apele primordiale ale Vidrosului. Călătoria pare una regresivă în timp, dată fiind deplasarea nocturnă finalizată în momentul inițial al creației: „Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân’ miajungea/ In vărsatu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de înmiresmarea cu flori de măr, simboluri ale frumuseții fecunde, gestul părinților conține toate sugestiile unei conștientizări a traseului magic ascendent pe care tânăra îl va urma. Faza preliminară a inițierii materializată de această pregătire excepțională s-a desfășurat în timpul profan, în anticiparea intrării în sacru a fetei de măritat. La nivel morfo-sintactic sugestia este dată de perfectul compus al indicativului verbelor prin care se exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așadar, nu în pântecele Gaiei, cum am văzut în basmul din Scheiu de Sus, Dâmbovița, ci în apropierea apelor increatului, pentru a transforma virtualitatea existenței în destine reale, de factură pozitivă. Instanțe inițiate cu ochean dublu, înspre sacru și înspre profan, colindătorii sunt văzuți și ei ca oameni ai mării de către fata de măritat: „Pe mare privește/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară./ Și’n ea cine-mi vine?/ Vin neguțători./ Nu-s neguțători,/ Ci-s colindători,/ Ce-mi vin colindând,/ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru căsătoritul fetelor la vreme”. Timpul invaziei distructive pare a fi autumnal, când este sezonul nunților. Dacă grădinăritul cu simbolistică nupțială este definit de perioada încheiată, concretizată gramatical în perfectul compus al indicativului, agresiunea este vie, în desfășurare. Saltul din profan în sacru este concomitent cu cel al peștelui de dincolo de gardul ce servește ca delimitare magică a lumii ordonate: „Cel pește din mare/ Din mare-a eșit,/ Gardul a sărit,/ Florile-a păscut,/ Rău le-a tăvălit” (Utconosovca - Odesa). Florile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Imposibilitatea de a părăsi lăcașul infernal indică începutul etapei de izolare a fetei smulsă din profan printr-un fenomen în acord cu ființa sa. Conștientizarea schimbării din viața sa provoacă plânsul fetei de măritat, care devine omolog revărsării apelor: „Nu știu, coase ori descoase/ Lăcrămioare pe față varsă” (Purcari - Suvorov). Ca și plânsul materiei aflată la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
textul poetic trece de la timpul verbal al prezentului indicativ, folosit să redea lucrul fetei la mreaja iscusită și atacul peștelui în grădina ei cu flori, la viitorul prin care indicațiile rituale sunt transmise neofitului. Toate actele vor fi săvârșite în timpul profan, reînscrierea în durata percepută tripartit arătând finalul și victoria în procesul inițiatic. Posibilitatea de a privi către următoarea etapă existențială aparține ființei sacre cu acces la desfășurarea totală a timpului. În alte colinde se invocă direct împărtășirea comunității din fiara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
implică un sentiment defensiv, de retragere în dimensiunea germinală, pentru a extrage de acolo energia vitală. Imposibilitatea de a deveni crisalidă în lumea fenomenală și contaminarea acesteia cu forțele involutive creează nevoia imperioasă de a separa, prin neofit, sacrul de profan și aceasta va conduce mezina în trecerea rituală. Cel mai adesea feminitatea în pragul inițierii este asociată cu staticul, recluziunea și întunericul. V. I. Propp a analizat amănunțit motivul izolării în literatura populară rusă, făcând paralele și cu mentalul tradițional
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fure întotdeauna. El le-a țânut înainte șaptesprezăce ani într-un geamlâc de sticlă” (Boișoara - Vâlcea). Vârsta fetei este tipic inițiatică, planul sacru îi cunoaște dezvoltarea și vine să își ia ce i se cuvine. Fecioara nu mai aparține planului profan încă din momentul izolării și dispariția ei miraculoasă nu face decât să confirme așteptările tuturor. Teama care duce la măsuri exagerate ascunde, în mod implicit, fecioara de lumina solară: „Acest castel era așa de nalt - de patruzeci și patru de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroinelor, printre care se găsește și spicul de grâu). Puterile reale se dobândesc abia în timpul inițierii, care nu ar conține ritul ajutorării neofitului, dacă acesta nu ar putea valorifica abilitatea primită. În cursul inițierii, fata doarme în leagănul sustras din profan și capătă darul magic al fertilității contagioase. Starea de somn este caracteristică dominantei statice a inițierii feminine și tocmai ea deschide poarta spre sacrul depozitar de puteri germinatoare. Practica inițiatică a culesului de plante trebuie pusă într-o continuitate simbolică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acuzată pentru o falsă sarcină cauzată de ingerarea unui șarpe. Fapta abominabilă a surorii pizmașe transformă însă fobia feminină legată de pătrunderea unui șarpe în trup într-o evoluție inițiatică. Pe lângă recluziunea care o face pe fată de nerecunoscut pentru profan („se făcuse urâtă, slabă, părul îi crescuse ca la o pădureancă, unghiile ca de cal”), prințesa dobândește și tainele fertilității: „Șarpele e într-adevăr simbol de fecunditate. Fecunditate totalizatoare și hibridă” care îmbină animalul lunar (feminin) cu virilitatea. O ipostază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
social, în aceeași manieră în care proximitatea cu sufletele mâniate de smulgerea timpurie din lumea albă constituie un pericol. Amestecul celor două dimensiuni are conotații nefaste, și locul destinat neofitului nu poate fi decât printre morții altfel. Natura străină de profan a fetei neofit este sugerată limpede într-un basm din Păuleasca, Argeș, în care fata alungată de tatăl cu porniri incestuoase umblă prin lume în chip de mort viu: „un diavol, strigoi ce-o fi, un vampir, că merge mereu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
solzii de aur/ Să-mi fac o casă mare,/ Ce se învârte după soare” (Peceneaga - Tulcea). Legătura solară pare în acest context un efect al atracției gravitaționale exercitate de astru asupra ființelor consubstanțiale cu lumina. Dorința care îl sustrage din profan pe Antofiță este cauzată de percepția superioară a animalului mitic, simpla lui existență fiind suficientă pentru declanșarea sentimentului mistic, de integrare în dimensiunea sacră. Iată de ce peștele nimicitor de grădini trebuie prins și legat, el conține poarta de intrare pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce a parcurs recent traseul sacru, și nu împăratul ale cărui puteri eroice au fost deja măcinate de durată. Recunoașterea „imnului” inițiatic este posibilă doar de un alt inițiat, al cărui rol poetic este totodată de a „traduce” receptorilor din profan amplitudinea magică a cântecului din leagăn: „Câți boieri pe drum îmi trec,/ Toți îmi trec și nu mi-o aude,/ Nu mi-o aude, nu mi-o vede./ Mai pe urmă cine-mi trece?/ Îmi trecea doamna Ileana./ Ea cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pasărea-i făcea ochi dulci și el tăt sî ducea s-o prindî” (Bălți - Basarabia). Tărâmul zânei atrage feciorul în spațiul inițiatic silvestru, potențat aici de acvaticul specific feminin; palatele ei de aur se află într-un loc decupat din profan: „În mijlocu pădurii era un eleșteu șî eleșteu ăsta era fermecat”. Inițierea este deschisă de apariția înaripatei ce exercită o atracție ca de vrajă: „La un moment dat, o păsărică foarte frumoasă - nu văzusă-n viața lui așa ceva, frumoasă de pasăre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]