588 matches
-
nu a devenit și un motiv iconografic În spațiul bizantin. „Chiar și importanța acordată [În Bizanț] icoanei și sacralizarea ei - susține cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109)"/>. De regulă, În spațiul creștin-ortodox, profanarea icoanei a fost pusă pe seama „evreului imaginar”, și nu - ca profanarea ostiei În Europa catolică și protestantă - pe seama unor evrei reali. Reactualizarea deicidului s-a făcut prin intermediul legendei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
importanța acordată [În Bizanț] icoanei și sacralizarea ei - susține cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109)"/>. De regulă, În spațiul creștin-ortodox, profanarea icoanei a fost pusă pe seama „evreului imaginar”, și nu - ca profanarea ostiei În Europa catolică și protestantă - pe seama unor evrei reali. Reactualizarea deicidului s-a făcut prin intermediul legendei : o legendă nouă (de iconocid) a reîncărcat-o pe cea veche (de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109)"/>. De regulă, În spațiul creștin-ortodox, profanarea icoanei a fost pusă pe seama „evreului imaginar”, și nu - ca profanarea ostiei În Europa catolică și protestantă - pe seama unor evrei reali. Reactualizarea deicidului s-a făcut prin intermediul legendei : o legendă nouă (de iconocid) a reîncărcat-o pe cea veche (de deicid). Evreii nu mai erau reprezentați ca ucigându-l pe Isus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
icoană făcătoare de minuni, reprezentându-l pe Sfântul Nicolae. Nu se spune nimic despre originea etnică a cârciumarului, dar În limbaj popular „cârciumar” Însemna adesea „evreu” <endnote id="(30, pp. 159-170)"/>. Cred că succesul pe care l-a cunoscut legenda profanării icoanei În spațiul românesc se datorează și unor superstiții populare foarte Înrădăcinate În această zonă. În primul rând, este strict interzis să se distrugă o icoană sau să se pună pe foc, oricât ar fi ea de veche sau de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Moldova pentru că privea pe evrei ca pe niște necredincioși, ce profanează prin prezența lor pe sfinți și icoane” <endnote id=" (172, p. 194)"/>. Și În Evul Mediu evreii erau bătuți, alungați și chiar omorâți pentru motive similare : acuzații de profanare a unor obiecte sacre și de declanșare a unor epidemii sau a unor fenomene meteorologice nefaste. În prima jumătate a secolului al XI-lea, de exemplu, la Roma, s-a motivat „un ciclon teribil” prin faptul că, de Paști, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În secolul al VII-lea, scrie profesorul David Landes de la Harvard, ei „au g)sit stâncă din vârful Muntelui Moriah, vechiul loc pe care s-a aflat Templul, acoperit) cu tone de gunoaie, aruncate acolo că o jignire și o profanare. Arabii au cur)țâț stâncă și au construit frumoasă moschee pe care o cunoaștem sub numele Domul Stâncii sau Moscheea lui Omar. Dar abatorul a fost menținut, o permanent) surs) de infecție pentru evreii din Ierusalim”1. C)l)tori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
împărțit) și, din dispoziția noului conducător al Tebei - Creon, apărătorul cetății, Eteocle, urmează a fi înmormântat cu onorurile cuvenite, în vreme ce corpul asediatorului (și - implicit - al dușmanului) cetății, Polynice, e menit a rămâne „la locul faptei”, pe câmpul de luptă, expus profanării sălbăticiunilor naturii. Sora celor doi frați, Antigona, încălcând ordinul lui Creon, hotărăște să-l înmormânteze după datină pe Polynice (care nu e doar fratele ei, ci și victima dramei neamului ei), gest care-l determină pe Creon să o condamne
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
religios, ci doar despre „conduite de religie naturistă ori fetișistă primitivă, [în care] superstiția domină”. Nu există însă acea pietate sufletească făcută din venerație, din adorație, din nevoie de comunicare mistică cu marele tot care face esența vieții sufletești religioase. Profanarea lucrurilor sfinte prin injurii odioase e foarte curentă la noi și clerul e foarte puțin respectat. Găsim poate în țărănime un anumit bigotism bazat pe frică. Dar acesta nu e încă sentimentul religios, făcut dintr-o anumită elevațiune sufletească (Ralea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fi Întâlnită nu doar În cazul contemporanilor excedați de panică și zvonuri senzaționale, ci și la istorici profesioniști de talia lui Horváth sau Kőváry. Ambii istorici evocați insistă și asupra caracterului religios al răscoalei, ilustrat de uciderea preoților catolici, de profanarea bisericilor și convertirea În masă a maghiarilor a căror viață era cruțată. Toate aceste aspecte subliniate de autorii amintiți au funcția de a evidenția, Într-un spirit tipic iluminist, ororile pe care le provoacă furia mulțimii dezlănțuite, justificând Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de ani. Sunt atrași și mai apoi fascinați de practicile satanice prin mijlocirea proastei înțelegeri a muzicii hard-rock și heavy metal, prin consumul de băuturi alcoolice și droguri, dar și prin lectura „ocultismului de tarabă”. Practică sacrificiile de animale și profanările de morminte. Majoritatea adepților provin din familii dezorganizate. În Constanța au existat practici satanice în grupuri de 40 de persoane. În mai 1995, trei sataniști constănțeni au ucis doi bărbați, inspirându-se din ritualurile sataniste. Tot aici s-a furat
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
crucii pe frunte, pentagrama crestată cu briciul pe obraz, frunte și abdomen. Din documentele Poliției române aflăm despre existența unor practici satanice și în unele școli generale și licee din municipiul Tulcea. Sataniștii tulceni s au remarcat în special prin profanări de cimitire. cei din orașul Cernavodă își dădeau întâlniri nocturne în cavouri. În Timiș, sataniștii practicau sexul în grup, consumul de droguri și jertfirile de animale. Un individ și-a torturat prietena, îndemnând-o să se sinucidă. În Oradea anului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
veni la școală fără văl. * Scandalul publicării caricaturilor lui Mahomed reprezintă un recent exemplu ce a readus în discuție ideea (in)toleranței religioase. Întrun ziar danez sunt publicate mai multe caricaturi ale profetului Mahomed. În mod previzibil, scandalul devine internațional. Profanării Profetului și maculării coranului i s-a răspuns prin satanizarea Occidentului și ironizarea Holocaustului. A rezultat un teribil scandal ce ilustrează, din punctul nostru de vedere, reciproca intoleranță existentă între creștini și musulmani. * Declarația Papei Benedict al XVI-lea cu privire la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Turcia, Egipt, Pakistan, Kuweit etc.). Ali Bardakoğlu, însărcinatul cu afaceri religioase al Turciei, l-a acuzat pe Papă de „aroganță și ostilitate”. Acceptă critica pe care Papa - ca teolog - o poate face religiei islamice sau membrilor ei, dar nu acceptă profanarea coranului și a Profe tului. Președintele Turciei l-a acuzat de faptul că nu înțelege islamul. O grupare teroristă irakiană declara: „Nu vom avea liniște până nu vom distruge crucile voastre pe teritoriul vostru. În primul rând, crucea mare de la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Este tragic ce s-a întâmplat” e repede înlocuită prin „Trebuie făcută curățenie. Legea să-și spună cuvântul” sau „Să fim neîngăduitori. Să nu iertăm nimic”. Unii tovarăși declară că „li s-a făcut părul măciucă” atunci când au asistat la profanarea steagului PCR și că mișcarea muncitorilor este o „rușine” care se cuvine sancționată în mod exemplar (pentru întreaga ședință, vezi Arsene, 1997, vol. 1, pp. 47-52). Ședințele vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de răscoala Macabeilor împotriva regelui Antiochos al IV‑lea Epiphanes (175‑164 î.Cr.), unul dintre cele mai nedemne personaje pomenite în istoria Israelului. Potrivit 1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului sirian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului sirian Baal Șamain; în ceea ce privește noutatea profanării, „se presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii erau siliți să nu mai țină sabatul, să consume mâncăruri interzise și să nu mai practice circumcizia. Antiochos închină templul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
12,11: 6∀ℜ Β∈ 6∀4Δ≅¬ Β∀Δ∀88ς>γΤΗ ϑ≅¬ ƒ<∗γ8γΠ4Φ:≅¬ 6∀ℜ ϑ≅¬ ∗≅2↑<∀4 ∃∗Ξ8Λ(:∀ ƒΔ0:φΦγΤΗ ≡:ΞΔ∀4 Π∴84∀4 ∗4∀6Φ4∀4 ƒ<γ<Ζ6≅<ϑ∀. Cele patru contexte vorbesc despre profanarea templului, fapt care poate fi pus în legătură cu: 1) un personaj anume (în acest caz, cu regele Antiochos al IV‑lea Epiphanes); 2) un obiect cu caracter profanator (un idol căruia i s‑ar aduce închinare); 3) un alt altar care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt adevărații moștenitori ai tradițiilor și practicilor veterotestamentare. Ei sunt singurii îndreptățiți să folosească Legea lui Moise și să intre în templul lui Solomon. Iată de ce restaurarea vechiului cult, de tip iudaic, echivalează, pentru Irineu, și în ciuda milenarismului său, cu profanarea. Cartea lui Daniel aplica expresia ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™瀀< ƒΔ0:φΦγΤ< lui Antiochos al IV‑lea Epiphanes. Irineu o aplică, printr‑o contrametaforă, Anticristului‑rege iudeu. Singurele roluri atribuite iudeilor sunt foarte puțin de dorit: cel al poporului inexistent și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar foarte prezent, care definește viziunea teologică a exegetului (aceasta va fi reluată și dezvoltată în Com. Dan., după cum vom vedea în paginile următoare). Ultimele două testimonia (Mt. 24,15‑22 și Dan. 12,11‑12) se referă la episodul profanării templului, fără însă ca simbolul templului să capete vreo importanță, așa cum se întâmplă la Irineu. În opinia lui Norelli, aceste mărturii nu aduc nici o noutate în plan exegetic, dar Hipolit le citează pentru a‑și perfecționa și completa dosarul. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înălțat de la voi la cer, așa va și veni, precum l‑ați văzut voi mergând la cer. Atunci ei s‑au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor”. . „Citim în Cartea Macabeilor, iar Iosephus confirmă aceasta, că profanarea templului din Ierusalim prin prezența idolului lui Jupiter, sub Antiochos Epiphanes, va dura din luna Kislev sau cea de‑a noua lună a celui de‑al o sută patruzeci și cincilea an al domniei Macedonenilor și se va încheia în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
soțului meu au atenuat oarecum acest prim șoc - totuși îmi este încă foarte, foarte greu să accept realitatea. Și oricât sunt de conștientă că hotărârea luată este, în sfârșit, o datorie împlinită față de memoria Doinei mele - încerc un sentiment de profanare, de „mettre Ă mi” - tainele unui suflet cu vise, bucurii și dureri, - „culmi și prăpăstii” cum le numește ea într unul din „Caiete către mine însămi”. Cu sensibilitatea ce v-am desprins-o, ați înțeles desigur acum, după ce le ați
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
decupajul analitic, a gestului fondator față de hermeneutica întârzierilor savante. Confruntarea dintre religia seculară a comunismului și oamenii liberi ai rezistenței românești ne arăta că integritatea se câștigă printr-o păzire temeinică a locului inimii. Închisoarea era locul unde pofta de profanare a călăilor conducea la macularea gesturilor ritualice ale celor credincioși: îngenuncherea orantă, împărtășania euharistică, sărutarea icoanelor. La Pitești, mișcările iubirii încercate de fiecare deținut politic au fost mai ușor întinate decât aderența la un concept teoretic sau enunțarea discursivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
preferat de apariție a antisemitismului este literatura: un Vadim Tudor, cu un volum de versuri, Saturnalii, un Ion Lăncrănjan etc. În paralel, distrugerile de pietre funerare devin ceva curent, după cum curent era și refuzul autorităților de a vedea În respectivele profanări acte antisemite. * Recunoștința mea se adresează celor ce au muncit și au făcut posibilă apariția acestei cărți. În primul rând, un cuvânt de recunoștință unui lung șir de lucrători din arhive și biblioteci, care m-au sprijinit În faza de
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de activitatea Joint, O.R.T., a diverse alte organizații evreiești. Foarte importantă este corespondența rabinului xe "Rosen"Rosen cu autorități de stat, În primul rând cu Departamentul Cultelor, dar și cu alte instanțe. De o importanță deosebită sunt reclamațiile Împotriva profanărilor sistematice ale unor sinagogi sau cimitire, fenomen ce a luat o amploare specială În anii 60 și 70. Sinteza informațiilor din toate aceste surse documentare poate clarifica imaginea unei perioade foarte complexe și greu de descifrat - o perioadă În care
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
În funcție de interese de moment va manipula cu clișeele antisemite - unele vechi, altele noi - și În același timp va patrona un antisemitism tacit. În perioada comunistă, În România, antisemitismul se va dezvolta pe diverse planuri: unul tradițional, al atacurilor fizice, al profanărilor de cimitire sau de sinagogi, cât și unul ce consta În manipularea „dirijată” a unor zvonuri - de asemenea o cale tradițională -, marginalizarea populației evreiești la diverse niveluri și difuzarea unei imagini negative a evreului. La aceste planuri se adaugă, În
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]