1,628 matches
-
2002, p. 38). În acest sens, sâmburele de adevăr cu privire la rolul naturii umane în viziunea liberală în relațiile internaționale se referă la credința în perfectibilitatea condiției umane ca urmare a capacității intelectuale și, de aici, la încrederea în posibilitatea evoluției progresiste. Nimeni altul decât Norman Angell este cel care argumenta, încă din 1918, că transformări semnificative la nivel conceptual/ideatic sunt cele ce determină comportamentul politic și social al umanității în absența unor transformări radicale a naturii umane (apud Sylvest, 2004
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al politicii externe. Să însemne asta, pentru Angell sau pentru cei care îi împărtășesc ideile, că pacea se va revărsa ireversibil asupra umanității, așa cum ar reieși din prezentările celor ce îi acuză de fundamentarea conceptelor lor în dogmatica viziunii lineare, progresiste a istoriei? La o analiză mai atentă, răspunsul trebuie să fie negativ cel puțin pentru intelectuali ca Norman Angell sau Leonard Woolf, pentru care posibilitatea progresului în istoria umanității nu echivalează cu inevitabilitatea acestuia. Premisa fundamentală a posibilității progresului rămâne
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tip de scriere a teoriei și a unei alte metodologii. Fidel spiritului postmodern - și tocmai de aceea, o dată în plus, problematic în raport cu spiritul feminist -, feminismul postmodern chestionează ideea emancipării femeilor la scară globală, pentru că neagă orice posibilitate a unui plan progresist al lumii acesteia, al istoriei sau al dezvoltării umanității, în ansamblul ei sau în anumite grupuri. Ceea ce desemnăm prin „realitate” (inclusiv realitate internațională) reprezintă o colecție de fapte și actori disparați, în care teoreticienii și practicienii (im)pun un sens
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin care e solidar cu toate valorile trecutului. In esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este progresist, de multe ori chiar împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? Adevărul e că nu numai mulți dintre cei care-l combat, dar și unii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai uimitoare și mai nepopulare, împotriva avortului, a emancipării femeii prost înțelese, împotriva libertății sexuale. La toate nivelurile apare constant denunțul „genocidului” perpetuat împotriva claselor mai slabe de către cultura hedonistă exprimată de noua putere. Multe dintre valorile apărate de mișcările progresiste și de partidele de stânga reprezintă, pentru Pasolini, semne de pericol, de înfrângere și de înapoiere. În ultimul său interviu, Pasolini spune: „Nu vă amăgiți. Voi sunteți, cu școala, cu televiziunea, cu docilitatea ziarelor voastre, voi sunteți marii conservatori ai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Prin urmare, printr-un ricoșeu perfect logic, Familia a încetat să mai fie și acel „nucleu” minim al Bisericii. Ce este astăzi Familia? După ce a riscat, practic, ea însăși să se autodizolve și să distrugă dublul mit economico-religios - conform previziunilor progresiste ale intelectualilor laici -, astăzi, Familia a redevenit o realitate mai solidă, mai stabilă, mult mai privilegiată decât înainte. De exemplu, este adevărat că, în ceea ce privește educația copiilor, influențele externe au crescut simțitor (într-atât de mult, încât, repet, la un moment
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu nici un chip să te ia în considerare. Cred că aș putea folosi scurta intervenție a lui Fortini 3 în favoarea mea („trebuie să ne întrebăm dacă acel nu, măcar parțial, nu înseamnă și o voință de a privi dincolo de optimismul «progresist»”) și sunt tentat să accept invitația ascetică de a continua să lucrez chiar și pentru o minoritate infimă; sau să sper ca „asemănările” de astăzi să devină „diferențele” de mâine. Într-adevăr, eu lucrez pentru minorități infime, iar dacă fac
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-și dau seama că „participarea” maselor la marile decizii istorice „formale” este de fapt dorită de putere, ce are nevoie de un consum de masă și de o cultură de masă. De altfel, masa „participantă”, chiar dacă formal e comunistă sau progresistă, este manipulată de putere prin impunerea „altor” valori și a „altor” ideologii. Această impunere se face la nivel practic, și tot aici sunt și adoptate aceste valori. Astfel încât masele trăiesc noi valori și noi ideologii (clericalismul, pe de o parte
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dorită în mod tacit, promulgată în mod tacit și tot în mod tacit primită fără cale de întoarcere în rândul obișnuințelor? De către puterea consumului, de către noul fascism. El a pus stăpânire pe exigențele de libertate, ca să spunem așa, liberale și progresiste și, asumându-și-le, le-a golit de sens, le-a schimbat natura. Astăzi, libertatea sexuală a majorității este în realitate o convenție, o obligație, o îndatorire socială, o frenezie socială, o caracteristică necesară a calității vieții consumatorului. Practic, falsa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca un „drept”; chiar și ceea ce se opune unui astfel de „drept” (inclusiv tragismul și misterul, implicite în actul sexual) este în mod conformist asumat. Din inerție, conducătorul acestei violențe majoritare este din nou Biserica catolică, chiar în vârfurile sale progresiste și avansate (a se citi cumplitul paragraf de la pagina 323 din Biserica și sexualitatea al progresistului S.H. Pfurtner). Numai că... numai că, în ultimul deceniu, a intervenit civilizația consumului, adică o nouă putere fals tolerantă care a relansat la scară
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
două tipuri de cupluri: cele burgheze privilegiate (hedoniste), care „concep plăcerea distinctă și separată de procreare”, și cele populare, care, „din ignoranță și bestialitate, nu ajung la o asemenea concepție”. Ei bine, eu puneam ca o primă condiție a luptei progresiste și radicale tocmai asta, pretenția de a aboli - prin mijloace la care țara are dreptul democratic - această distincție clasistă. Așadar, repet, lupta pentru ne-procreare trebuie să se producă în faza copulării, nu în cea a nașterii. Cât privește avortul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
slogan fascist) aveau nevoie de soldați și, de asemenea, de sfinți și de artiști, în timp ce societatea consumistă nu are nevoie decât de consumatori. Oricum, în afară de acel „ceva” pe care societatea permisivă îl permite, totul s-a prăbușit, spre rușinea idealurilor progresiste și a luptei pornite de jos, în infernul a ceea ce nu este permis, al tabuului care stârnește râsul și ura. Se poate vorbi în continuare despre cei „diferiți” cu aceeași brutalitate ca în vremurile clerico-fasciste, doar că, vai, această brutalitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
continuarea literală a fascismului. Prin urmare, era drept să reacționăm așa cum am reacționat. Prin urmare, era drept să recurgem la rațiune pentru a profana toate gunoaiele pe care clerico-fasciștii le sfințiseră. Prin urmare, era drept să fim laici, iluminiști și progresiști cu orice preț. Acum, Calvino - deși indirect și cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită tendință, la fel de „iraționalistă”, de a simți o nejustificată sacralitate a vieții. Cât privește o discuție directă, limitată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de prejudecăți total declarativă (Scrisorile către o profesoară 1 scrise de el și de elevii lui sunt de un puritanism sexual demn de cele mai sobre ediții ale operelor Sfântului Pavel), deși disperata sa activitate organizatorică de tip laic și progresist apare dintr-odată sărăcită și îmbătrânită din cauza dispariției problemelor care o presupuneau (adică a sfârșitului unui lumpenproletariat țărănesc într-un stadiu istoric preindustrial), deși însăși vocația sa de preot dă senzația neliniștitoare că este vorba de o trădare inconștientă a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
esența acestui lucru. Ar fi în stare de una ca asta - cel puțin judecând după articolul la care am făcut aluzie (care cu siguranță nu este episodic, dimpotrivă). Iată ce aș vrea să spun despre acest subiect. Lumea intelectuală italiană „progresistă”, după ce a îngropat cu ușurare momentul ’68, a păstrat anumite caracteristici ale acestuia, care evident i se potriveau. Una dintre ele este urgența șantajistă, neliniștea nevrotică a realizării imediate a reformelor. Originea culturală a unei asemenea urgențe este nobilă: acel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
într-un fel de „erotomanie socială”. Mai mult, atâta libertate sexuală nu a fost dorită și cucerită de jos, ci a fost permisă de sus (printr-o falsă cedare a puterii consumiste și hedoniste în fața vechilor argumente ideale ale elitelor progresiste). În fine, „toate acestea privesc doar majoritatea”. Minoritățile - care pot fi mai mult sau mai puțin definite - sunt excluse de la marea îndopare nevrotică. Cei care sunt încă „săraci” la modul clasic, multe categorii de femei, urâții, bolnavii și, ca să revenim
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
noul dispreț laic pentru cine nu știe să aprecieze binele cuplului heterosexual, ca o libertate minunată de care se bucură nu mai puțin decât enorma majoritate. La gândul că în închisori există (așa cum este perfect normal) relații homosexuale, intelectualul mediu progresist rămâne „trăsnit”: simte că se află în fața intolerabilului și se comportă cu calmul tragic al cuiva profund zguduit, dar nu poate, laolaltă cu toți ceilalți, să nu abordeze cu gravitate problema. Răsfoiește consternat statisticile: „22% dintre homosexuali și-au dus
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vorba despre versificatori țărani ce vorbesc despre satul lor, în care, în fine, marele Optimism datorat celebrului Salt devine „religios” de-a binelea, dar trebuie să ținem cont că lumea agricolă în China nu are, se pare, conotații nostalgice, ci progresiste. Al doilea caz este un roman de Pasquale Sciortino, cumnatul lui Salvatore Giuliano 1. Se intitulează O floare albă, portocale și lămâi, titlu total inadecvat, încât te face să te gândești că i-a fost sugerat. Sciortino de-abia a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dezvoltare, cum s-ar întâmpla dacă în anumite zone rurale s-ar aplica noi moduri de viață culturală și civilă, cu sau fără o dezvoltare materială minimă. Este nevoie - și acesta este, după mine, rolul Partidului Comunist și al intelectualilor progresiști - să luăm cunoștință de această disociere atroce și să facem astfel încât masele populare să devină conștiente de ea tocmai pentru ca ea să dispară, iar dezvoltarea și progresul să coincidă. Care este, în schimb, dezvoltarea pe care o vrea această putere
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și literară care a apărut la București, săptămânal, de la 3 noiembrie 1863 până la 17 mai 1864. Director, redactor șef și, probabil, singurul colaborator era B. P. Hasdeu. Temperament de luptător și, pe deasupra tuturor oscilațiilor sale politice, om cu ferme convingeri progresiste, era firesc pentru Hasdeu, care încerca și profunde sentimente de simpatie și recunoștință pentru domnitorul Al. I. Cuza, să intre fără ezitare în aspra dispută publicistică pe care partizanii lui Cuza o purtau cu adversarii acestuia, combătând cu violente mijloace
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
toate acestea, autorii sînt atît de impregnați de curentul cultural prezentat mai sus Încît uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, Într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului În Europa”, fără a se insista pe ce anume poate fi considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, Într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului În Europa”, fără a se insista pe ce anume poate fi considerat „progresist” și de ce). Cartea este centrată asupra unui număr de personalități (Marcel Iancu, Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sînt prezentați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Heliade, în spiritul ideilor iluministe și se fac simțite în cuvântările festive, în prefețele traducerilor sau în articolele publicate în „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”, „Curierul românesc”. Mai târziu, din 1859, conduce pentru scurt timp, împreună cu C.N. Brăiloiu, ziarul „Conservatorul progresist”. Activitatea profesorului de retorică s-a concretizat într-un Curs de retorică, tipărit în 1834, util ca punct de reper în aprecierea începuturilor teoriei literare românești. Natura operei de artă, talentul și geniul, imitația, calitățile și defectele stilului sunt definite
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
comună asupra situației existente și a felului În care ar trebui ea modificată: „Primul tablou: țărani săraci aglomerați În sate, Înfometați și Înghesuindu-se să lucreze parcele minuscule. Al doilea tablou: expertul În agricultură Îi duce pe câțiva țărani mai progresiști pe noi terenuri, lăsând mai mult loc pentru cei rămași. Al treilea tablou: țăranii plecați, eliberați de constrângerile legate de parcele, Înființează khutor-uri șferme complete ce includ și locuințeț pe noile terenuri și adoptă cele mai recente metode de lucru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
proiecte de dezvoltare ale colonialismului târziu (de pildă, proiectul Gezira din Sudan). Cu toate acestea, este de netăgăduit că o mare parte a acțiunilor de inginerie socială Întreprinse de stat În secolul al XX-lea au fost concepute de elite progresiste, deseori chiar revoluționare. De ce? Cred că răspunsul ni-l oferă faptul că, de obicei, progresiștii au fost aceia care au ajuns la putere pe baza unei critici ample a societății existente și care au avut (cel puțin la Început) mandatul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]