10,870 matches
-
nefumători și practicanții unei activități sportive, bonus de pensionare pentru cei care-și prelungesc activitatea). În Țările de Jos (pensionare prin capitalizare), creditul pentru impozit crește cu vârsta pentru a face mai atractivă rămânerea în activitate. Ieșirea la pensie este progresivă. Cumulul serviciu-pensie este avantajos din punct de vedere fiscal. În Suedia, unde doi din trei vârstnici de la 55 la 64 de ani sunt încă în activitate, vârsta legală de pensionare nu mai există, dar ajustarea în acte se face la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pentru prelungirea activității lor pe care o politică de îndemn la lucru a seniorilor ar putea-o limita (Crémer, Lozachmeur și Pestiau, 2005). Un an suplimentar de activitate aduce după sine prelevări suplimentare (taxă explicită precum cotizațiile sociale și impozit progresiv pe venit) și un an mai puțin de vărsământ al pensiei (taxă implicită). Această taxare a prelungirii activității modifică preferințele individuale. Un sistem neutru de taxe eșalonate în timp elimină această distorsiune pentru că mărirea pensiei ca urmare a unui an
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în stagnare (Franța, Germania). Ținând cont de dificultățile politice și tehnice, o succesiune de reforme a fost preferată unei reforme radicale. A reforma un sistem depinde într-adevăr de fenomenul de path dependance (Pierson, 1994). Reforma nu poate fi decât progresivă, pentru că ea este determinată de configurațiile instituționale și păstrează o logică moștenită din trecut. Coalițiile de interese asociate sistemului prin repartiție sunt o povară politică suficient de ridicată pentru a împiedica o reformă în profunzime. Suedia este o excepție, dar
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
10 la cei mai buni 25 ani de activitate și a instaurat regula de indexare a pensiilor în raport cu prețurile în locul salariilor. Reforma Fillon (2003), care aliniază durata de cotizare a funcției publice după cea a sectorului privat, prevede o prelungire progresivă, începând din 2009, a acestei durate (un trimestru pe an pentru a atinge 41 de ani în 2012). Diferența dintre cele două sectoare subzistă pentru calcularea pensiei (salariul de referință rămâne de 6 luni față de cel ai celor cei mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
poate întineri prin relansarea fertilității sale (cazul lui baby-boom în Franța), o ființă umană este purtătorul unui "orologiu biologic intern" care își urmează ineluctabil parcursul în timpul vieții și nu se oprește decât în ziua morții. Senescența se caracterizează prin schimbări progresive datorate ansamblului de procese biologice care, odată cu înaintarea în vârstă, aduc după ele declinul reacțiilor organismului la agresiunile externe, cum sunt bolile și accidentele. Cum să măsurăm îmbătrânirea biologică? Curbele de mortalitate măsoară creșterea probabilităților de deces (probabilitatea pe care
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
probabilităților de deces (probabilitatea pe care o are un individ de o vârstă dată să decedeze în intervalul de timp care-l separă de viitoarea lui zi de naștere). Curbele de fracțiuni ale supraviețuitorilor la fiecare vârstă acuză o scădere progresivă până la aproximativ 60 de ani, apoi o accelerare brutală a căderii până la 90 de ani și, din nou, o scădere lentă. În perioadele din urmă ale vieții, supraviețuitorii apar ca fiind deosebiți. Ei au mai multe șanse de a ajunge
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
finală a îmbătrânirii biologice este moartea, se pune problema de a ști când începe ea. Pentru anumiți biologi, debutul corespunde vârstei de la care curba fertilității scade, adică 30 de ani. Începând de la această vârstă, schimbări morfologice și fiziologice se accentuează progresiv și de-a lungul timpului ating un număr crescând de persoane. Dar nu toate manifestările senescenței sunt nefaste (să ai păr alb) iar unele sunt prezente chiar din copilărie (puterea de acomodare a ochiului este maximă la 10 ani). În
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a crescut deci în ciuda scăderii coeficienților de mortalitate (risc de deces la fiecare vârstă). Acest paradox nu este decât aparent. Mai întâi, distanța dintre numărul tabelelor momentului și cel al tabelelor pe generații, foarte mare în 1950, s-a atenuat progresiv. În realitate, creșterea speranței de viață nu se poate acompania de o scădere a numărului de decese, decât dacă această mișcare de creștere se amplifică în decursul timpului. Nu a fost așa în ultimii cincizeci de ani. Vârsta medie a
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
se explică prin factori de cerere și ofertă care deseori sunt fără legătură cu îmbătrânirea populației. Contrar unei idei gata primite, fondată pe un scenariu mecanic, o explozie de cheltuieli de sănătate din cauza îmbătrânirii nu este de imaginat. Dar continuarea progresivă a creșterii acestor cheltuieli este rezonabil de conceput, în ciuda multor incertitudini relative la starea de sănătate a populației vârstnice, atitudinii sale față de îngrijiri, progreselor terapeutice încă realizabile, în ciuda necunoscutei comportamentului populației (în sensul cel mai larg) în fața unor instrumente și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
însă, teologia se constituie în știință autonomă, printr-un proces de abstracție din ce în ce mai elaborat, fapt care antrenează o ruptură cu efecte catastrofale între exegeză și spiritualitate, pe de o parte, și teologie, pe de altă parte, ducând la o uscare progresivă a acesteia din urmă. Reîntoarcerea la Biblie ar fi așadar primul pas spre această reapropriere a sensului originar, complet, al teologiei. Dar dacă, pentru Noul Testament, primenirea s-a angajat din plin, pentru Vechiul Testament ea se află abia la început. Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment incomprehensibil și funest care vine să lovească din exterior o cultură aflată la apogeul înfloririi sale. Felul în care ea contaminează succesiv fiecare domeniu al activității sociale, dispariția progresivă, în totalitatea sa organică, a unei "lumi" umane, a dimensiunilor sale estetică, etică și religioasă, poate fi și ea înțeleasă pornind de la un proces care afectează esența ființei înțelese ca fiind principiul din care decurge orice cultură, precum și modalitățile sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în care oricine percepe profundele mutații care afectează lumea, simțind în același timp în mod nedeslușit imensa amenințare pe care acestea o fac să planeze asupra propriei sale vieți, se împart în două grupe. Unele văd în tehnica modernă afirmarea progresivă a dominației omului asupra universului lucrurilor. Căci tehnica nu desemnează nimic altceva decât un ansamblu de mijloace din ce în ce mai numeroase, elaborate și puternice iar cine spune mijloace spune scopuri, face referire la interesele superioare care sunt cele ale omenirii și care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mijloace spune scopuri, face referire la interesele superioare care sunt cele ale omenirii și care vor afla în sfârșit, în utilizarea tuturor posibilităților noi oferite de știință, prilejul de a se realiza. Poate "progresul" să desemneze altceva decât această realizare progresivă, înlesnită de știință, a scopurilor supreme ale omenirii, scopuri identice cu ea și constitutive ale esenței sale? Din nefericire, știința și de asemenea tehnica generată de ea nu știu nimic cu exactitate despre aceste "interese superioare" ale omenirii înseși, adică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a căror întreagă ființă consistă în a lor ființă-destinată-efortului și se epuizează în el. În al doilea rând, în chiar interiorul acestei zone de rezistență relativă oferite de corpul organic, presiunea care apasă asupra sa și o face să cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reală care subzistă acțiunea care consistă în faptul de a simți că acționează și de a se epuiza în acesta este actul de a apăsa un buton de comandă. Încă de la începutul erei industriale și ca simplu efect al înlocuirii progresive a "forței de muncă" cu energiile naturale, era posibilă prefigurarea reducerii activității lucrătorilor la o muncă de supraveghere, care echivalează cu atrofia cvasitotalității potențialităților subiective ale individului viu și, astfel, cu o stare de neliniște și nemulțumire crescânde. Or, modificarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atâta la sută dintre tinerii americani au avut un raport homosexual înainte de a ajunge la vârsta cutare sau că "șapte la sută dintre francezi fac dragoste pe casa scării"? Predicația ideală a faptului uman nu înseamnă așadar decât sărăcirea sa progresivă, care ajunge la nivelul său extrem în tratarea matematică. Deoarece actul categorial matematic este un act pur formal, iar obiectul său este un obiect oarecare, se poate număra indiferent ce fără ca această procedură să aducă fie și cel mai neînsemnat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de care se prevalează epoca noastră, omul n-a știut de fapt niciodată mai puțin ce este. Atunci, nu este oare nimerit, în fața vidului acestei abstracțiuni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
culturi sunt modurile concrete ale acestei eliberări. Este nimerit, e-adevărat, să înțelegem ce anume este aceasta din urmă. A elibera o energie nu înseamnă a se debarasa de ea, a-i oferi prilejul să se cheltuie, să se diminueze progresiv și astfel să se epuizeze și să dispară. Legea vieții, a vieții fenomenologice transcendentale și absolute care suntem noi nu este entropia. Realitatea acestei vieți nu are nimic de-a face cu realitatea fizică și nu se poate înțelege pornind
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și posibilităților acestei epoci. Însă 1) această înfăptuire este redusă la aspectul său material, la producția și consumul bunurilor utile în mod imediat vieții corporale (hrană, sexualitate, îmbrăcăminte, locuință, sănătate), în vreme ce rolul necesităților și bunurilor intelectuale, estetice și spirituale scade progresiv. Și aceasta deoarece 2) în lumea generată de revoluția galileană dezvoltarea vieții și a culturii cedează locul unei dezvoltări tehnice autonome și care tinde să controleze procesul de producție în ansamblul său, ordonându-l și organizându-l după bunul său
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
autonom, așa cum este el definit, să nu uităm acest lucru, de către scoaterea din joc a vieții transcendentale care constituie umanitatea omului. Ceea ce vedem că se repetă atunci în interiorul Universității sunt înseși presupozițiile universului tehnico-științific. Condiția acestei repetări este tocmai suprimarea progresivă a liniei de demarcație originare dintre Universitate și societate: "Universitatea poporului" sau "Universitatea vremurilor noastre", adaptată la lume și la cerințele ei, este unul și același lucru. Se întâmplă totuși ca, după prăbușirea ideologiilor politice care se confundau cu ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt pe deplin conștiente de aceasta, o cunoaștere reală a omului în umanitatea sa transcendentală. Imperialismul principiului galilean și al universului tehnico-științific pe care l-a generat se traduce în primul rând și în mod vizibil în interiorul Universității prin retragerea progresivă a disciplinelor literare în favoarea disciplinelor științifice. În învățământul secundar, modificările constante ale programelor și orarelor merg toate în aceeași direcție. Schimbarea cea mai spectaculoasă privește filozofia, care constituia formația fundamentală, în virtutea celor nouă ore pe săptămână în cazul a șaizeci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
celor săraci, femeile constituie una dintre cele mai „inofensive” categorii. Deși nu este exclusă nici în cazul lor, delincvența nu e specifică în primul rând femeilor 53. Ca atare, interesul pentru eliminarea sărăciei lor este mai scăzut. Marginalizarea se adâncește progresiv: o persoană marginalizată economic devine, treptat, marginală și din punctul de vedere al educației, al sănătății etc. Toate acestea conduc la lipsa de șanse reale de integrare socială, la lipsa de oportunități de a obține un loc de muncă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privată și piață publică distincția nu este clară. De aceea nici definițiile, încadrările categoriale nu sunt foarte precise. În ciuda punctelor slabe din teorie, practica obligă la măsuri și decizii ce se doresc oportune și prompte, iar tendința este de adaptare progresivă a serviciilor publice, a gestionării acestora, la regulile și la rigorile pieței. Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
administrative. Aceste principii și cerințe nu sunt întotdeauna convergente. Astfel, echitatea se poate opune neutralității. Trei probleme sunt esențiale în configurarea oricărui sistem fiscal: 1) Nivelul presiunii fiscale; 2) Cine sunt plătitorii și care este structura impozitelor (directe, indirecte, proporționale, progresive, pe avere, pe venit)? 3) Cum sunt utilizate resursele prelevate? În funcție de răspunsul la aceste trei probleme vom avea un sistem fiscal mai mult sau mai puțin modern, mai mult sau mai puțin eficient. Clasificarea sistemelor fiscale Se vorbește despre sisteme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
accize) 3) Obiectul impozitului, în: a) impozite ce afectează economiile; b) impozite ce afectează asigurările; c) impozite ce afectează bunurile imobiliare; d) impozite ce afectează veniturile; Mai sunt clasificări tehnice, în: impozite directe și indirecte; reale și personale; proporționale și progresive; impozite specifice și impozite ad valorem; analitice și sintetice; de repartiție și de calitate. 3.3.3.2. Elementele constitutive ale impozitului a) Un prim element îl reprezintă faptul generator, adică actul sau evenimentul care creează impozitul; b) Sfera de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]